KorAP: Find »[drukola/base=roșcovă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...17 >

404 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

care ți le prindeau În piept cînd dădeai bani pentru misionari. Dar Sanchez Concha Îi tăie vorba: „vezi că ești prost, mă grasule, ăștia sînt În Africa“. Discuția s-a aprins și Arzubiaga și-a șters lacrimile. A doua zi, Roșcova l-a certat din nou, dar i-a dat mingea Înapoi; iar de acum Încolo - asta da - timp de o săptămînă n-avea voie nimeni să cumpere ciocolată În recreație; toți banii economisiți urmau să fie dați pentru copiii săraci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
asta era nevoie de un naș. Și, mai ales, trebuia să nu aibă nici un păcat, să nu bată pe nimeni, nicidecum să fure creioanele altora sau să aibă gînduri rele. Tocmai sosiseră și stăteau de vorbă În curte, cînd apăru Roșcova sunînd din clopoțel ca a nebună și spunîndu-le să se alinieze pe două rînduri. Fiecare simți ochii Roșcovei ațintiți asupra lui și se temu că avea să se repeadă, Îndată, ca să-l pedepsească. Voia să-i vadă pe toți așezați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pe nimeni, nicidecum să fure creioanele altora sau să aibă gînduri rele. Tocmai sosiseră și stăteau de vorbă În curte, cînd apăru Roșcova sunînd din clopoțel ca a nebună și spunîndu-le să se alinieze pe două rînduri. Fiecare simți ochii Roșcovei ațintiți asupra lui și se temu că avea să se repeadă, Îndată, ca să-l pedepsească. Voia să-i vadă pe toți așezați pe două rînduri și după Înălțime, ceea ce era destul de greu, fiindcă nimeni nu voia să recunoască un lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
era destul de greu, fiindcă nimeni nu voia să recunoască un lucru limpede și anume că pișpirică ăsta, care anul trecut era mai mic, devenise acum mai Înalt. Dar ea se apropia de ei roșie de mînie și căldură ca o roșcovă, Îi măsura Într-o clipă și-l atingea imediat, sunîndu-i clopoțelul În ureche, pe cel care nu asculta ipso facto. Se Înfuria foarte ușor, era din ce În ce mai mînioasă, din fericire apăru tocmai atunci maica stareță ca să le spună bine ați venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
să vină aici și acum vor fi cu toții buni prieteni. Apoi se fîstîci complet, nu mai știu ce să spună și ei se foiau neliniștiți În rînduri, topindu-se de dragul ei și parcă vrînd să facă un pas Înainte. Dar Roșcova cred că prinsese pică pe ea fiindcă era atît de dulce, fapt sigur e că Îi tremura clopoțelul În mînă și-și aranja mînecile, semn că În curînd avea să izbucnească iar Într-un acces de mînie. Măicuțele de anul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
la mine și nu la Arenas, de exemplu. Pentru prima oară Îi lăsară mai mult timp singuri În clasă și cu toate astea nu se stîrnise larmă. Stăteau Încremeniți, ca Într-un extaz mistic. În sfîrșit și-a făcut apariția Roșcova și a rămas puțin cam descumpănită fiindcă nu avea pe cine muștrului: erau cuminți ca niște Îngerași și stăteau cu toții cu mîinile Împreunate pe pupitru. Așa Îi Îmblînzea părintele Brown În fiecare an, cînd venea să-i pregătească pentru prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a rămas puțin cam descumpănită fiindcă nu avea pe cine muștrului: erau cuminți ca niște Îngerași și stăteau cu toții cu mîinile Împreunate pe pupitru. Așa Îi Îmblînzea părintele Brown În fiecare an, cînd venea să-i pregătească pentru prima Împărtășanie. Roșcova puse clopoțelul pe catedră și se apropie de ei: „Acum trebuie să Învățați pe de rost catehismul; trebuie să Învățați ca pe apă tot ce scrie În el și să nu-l uitați toată viața; cine uită catehismul o să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
le dea prescura. Dar Într-un cadru mai solemn, mai grav, fiindcă În ziua aceea Îl vor primi pe Însuși Dumnezeu sub forma prescurei sfințite. Au trecut de cîteva ori prin fața părintelui și erau Încîntați că scăpau de orele cu Roșcova. Pe lîngă asta, cînd se terminau orele, ieșeau În curte să se joace de-a Împărtășania și-și trăgeau palme zdravene. Într-o după-amiază, pe cînd erau În toi cu pălmuiala, a apărut deodată Roșcova și i-a prins asupra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
că scăpau de orele cu Roșcova. Pe lîngă asta, cînd se terminau orele, ieșeau În curte să se joace de-a Împărtășania și-și trăgeau palme zdravene. Într-o după-amiază, pe cînd erau În toi cu pălmuiala, a apărut deodată Roșcova și i-a prins asupra faptului. (În fiecare an Îi prindea asupra faptului.) S-a făcut foc și pară, a Început să strige ca o apucată, ba chiar i-a amenințat că o să-i scoată În palme pe poarta școlii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
tîmpit, n-o să-și mai bată niciodată sora și n-o să mai șterpelească niciodată creionul colegului de bancă; n-o să mai dorească să dea boala peste San Martin, premiantul clasei, sau să nu știe lecția; n-o să-i mai dorească Roșcovei să se Întoarcă În Statele Unite sau să alunece pe scări și să i se vadă pantalonașii cu dantelă; n-o să mai lase mîncarea În farfurie, fiindcă În creierul munților sînt copii care mor de foame și de frig. Părintele Brown

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fost atît de ascultători, atît de silitori, nu mai erau decît patru zile pînă la ziua cea mare. I-au dus de două ori la biserica din Parcul Central Miraflores, ca să Învețe bine tot ce aveau de făcut. PÎnă și Roșcova se transformase. Parcă urma și ea să primească prima Împărtășanie, fiindcă se purta foarte frumos cu ei și nu se mai Înfuria de loc. Și nici lecții pentru acasă nu le mai dădea ca Înainte. Singurul lucru rău era că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
chemat pe Bosco, care e prietenul meu și e Într-a treia și el l-a burdușit zdravăn.“ Sánchez Concha a visat că biserica se prăbușea sub pașii lui și că nu mai reușea să ajungă la Împărtășanie și că Roșcova Îl urmărea Înfășurată În flăcări și cu niște coarne uriașe; s-a trezit Înspăimîntat crezînd că ultima parte a visului era un păcat și a izbucnit În plîns. Maică-sa a trebuit să-l cheme pe părintele Maquiavelo, un vechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
din viața lor și unii simțeau că li se moaie picioarele. Soții Lastarria, fericiți alături de Susan și Juan Lucas, Își aminteau emoționați prima Împărtășanie a lui Pipo și Rafaelito și-l năpădiră cu o sumedenie de recomandări pe bietul Julius. Roșcova se apropie tocmai atunci pentru a-i lua pe copii cu autobuzul; Gumersindo Quiñones Îi aștepta așezat la volan, ca să-i mîngîie duios pe creștet cînd treceau prin dreptul lui. Julius simți mîna uriașă și ochii i se umplură de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și Înjură ca un birjar? De ce s-or fi simțind unii copii atrași de păcat și de murdărie! Voi nu știți că În cadrul școlii se vînd produse foarte curate, În folosul misionarilor?“... Toate astea și alte asemenea mustrări le adresă Roșcova de cum Îi luă În primire În prima zi de școală și hotărî să declare război concurenței. Piratul se făcu nevăzut, dar se Întoarse În recreație. Și mereu făcea la fel: se prefăcea că fuge speriat și se Întorcea cu lădița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
l-au lăsat o săptămînă fără bomboane de ciocolată. Dar și mai rău a fost cînd Sánchez Concha s-a luat la trîntă și a spart un geam. Atunci călugărițele s-au speriat și s-a făcut careul În curte; Roșcova Îi Înghiontea pe toți și țipa la ei să se alinieze și să stea smirnă cînd o să fie muștruluiți. Ridicînd glasul, maica stareță le spuse că erau Îngrozitori; Îi făcu să-și dea seama cît de Înglodați În datorii erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Arenas stăteau În Chorrillos. Nimeni nu-i invita la ziua lui onomastică, dar, În același timp, cum erau doi și foarte uniți, n-au ajuns niciodată de rîsul celorlalți, cum pățise Cano, care, În urmă cu cîteva zile Îi ceruse Roșcovei o bomboană de ciocolată pe datorie și Întreaga clasă a izbucnit În hohote. Cano nu era de loc chibzuit, Își etala sărăcia și călca mereu În străchini: ar fi putut trece neobservat, la urma urmei nu era atît de sărac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și ora serbării de sfîrșit de an, sau care, la ora siestei sau a unui coniac care te moleșește după o partidă de golf, vine să-și asculte copilul cîntînd un preludiu de Chopin. Un bărbat care știe cine e Roșcova și e Îngrijorat fiindcă Îl persecută pe băiatul lui nu e un bărbat adevărat. Așa gîndea și simțea Susan, mai frumoasă și mai fermecătoare decît toate celelalte mame, fiindcă vorbea cu naturalețe o spaniolă presărată cu cuvinte englezești; așa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Arenas?, uite-l pe Chavez, uite-l pe Cano. Sărmanul Cano. Îi mai rămăseseră cîțiva bănuți pe care-i furase de la bunică-sa și cumpăra bomboane de la Pirat, care Își vîrÎse mîna printre gratiile gardului. Era gata să cumpere, cînd Roșcova Îi văzu și se porni să sune clopoțelul ridicat deasupra capului, venind În fugă spre ei, venea furioasă foc Roșcova, de cîte ori trebuie să-ți spun, Îți atrag atenția că e strict interzis sa le vinzi copiilor bomboane otrăvite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de la bunică-sa și cumpăra bomboane de la Pirat, care Își vîrÎse mîna printre gratiile gardului. Era gata să cumpere, cînd Roșcova Îi văzu și se porni să sune clopoțelul ridicat deasupra capului, venind În fugă spre ei, venea furioasă foc Roșcova, de cîte ori trebuie să-ți spun, Îți atrag atenția că e strict interzis sa le vinzi copiilor bomboane otrăvite, toate astea În engleză și Piratul se zorea să-și scoată mîinile pline printre gratii, se zorea să dea bomboanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
pasteurizate, nord-americane și omogenizate pe care măicuțele Îl deschiseseră pentru a strînge bani În folosul misionarilor și pentru a-i stimula pe cei cu vocație religioasă. Piratul, negustor priceput, reuși să primească banii, dar nu și să livreze bomboanele și Roșcova Îl luă de acolo pe Cano, care era nespus de trist, „Ți le dau mai tîrziu“, apucă să-i spună Piratul, dar el Dumnezeu știe dacă a auzit, fiindcă bunica lui Îi spusese mai de mult că bani de la pungași

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
dau mai tîrziu“, apucă să-i spună Piratul, dar el Dumnezeu știe dacă a auzit, fiindcă bunica lui Îi spusese mai de mult că bani de la pungași de scoți, nu te numeri printre hoți și tocmai așa se petrecuse. GÎfîind, Roșcova Își ocupase locul de pe podium, alături de celelalte măicuțe. Lăsase toate clasele perfect aliniate, În rînd cîte doi și În ordinea Înălțimii, acuma o să cînte Imnul Național Peruvian și imnul colegiului. Călugărița de la pian Înălță brațul pentru a da semnalul, Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cîte doi și În ordinea Înălțimii, acuma o să cînte Imnul Național Peruvian și imnul colegiului. Călugărița de la pian Înălță brațul pentru a da semnalul, Încă nu Îl coborîse cînd grăsanul Martinto zbieră un SÎntem liberi! pe un ton greșit și Roșcova se repezi furioasă să-l tragă de perciuni. Nu putu, din fericire, fiindcă maica stareță hotărî că era prima zi de școală și că trebuia să considere că fusese o glumă, o să repete mai des și o să vadă că peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și cînd o să vă fie dor de țara voastră, care e și ea o țară frumoasă, luați un alt avion și rrrrrrrrrr veniți În zbor la Lima, ce ziceți? Și toți răspunseră În cor daaaaaaaaa și se auziră rîsete și Roșcova se Întoarse lîngă celelalte măicuțe și cîțiva de la kindergarten se speriaseră de atîtea rrrrrrrrr-uri și Mary Trinity coborî În fugă pentru a-i liniști pe copiii care plîngeau și măicuța de la pian ridică și coborî brațul repede pentru ca Martinto să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
măicuța de la pian ridică și coborî brațul repede pentru ca Martinto să nu mai greșească iar și cîntară cu toții imnul național și imnul colegiului Inmaculado Corazón. Pe urmă maica stareță Începu din nou să vorbească; mai serioasă de data asta și Roșcova Îi Încuviința din cap cuvintele. Le prezentă pe măicuțele cele noi și ele făceau o plecăciune cînd Își auzeau numele, zîmbeau mirosind a curățenie și, cînd maica stareță pomeni de imensul sacrificiu pe care-l făcuseră părăsindu-și tara pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
o petrecere pentru colegele ei de la Villa Maria și n-o să-l Învite pe fratele tău Bobby, fiindcă nu are tată bun, ci tată vitreg și o să vezi tu la ieșire! Disputa nu se putea lămuri decît la ieșire, fiindcă Roșcova, fericită, suna clopoțelul deasupra capului anunțînd sfîrșitul recreației. Bobby lua niște turnante impresionante În fața casei noii lui iubite de la Villa Maria. În fiecare după-amiază rămînea stăpîn pe camionetă și Susan trebuia să-i cedeze Mercedesul lui Carlos, de trei ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]