412 matches
-
singur decât mi-ar fi mie, dacă te-ai hotărî să dispari. Ce crezi? Tăcerea fu singurul răspuns care veni dinspre cușcă. — Bine, acum o să deschid ușița. Am tras zăvorul și-am deschis ușița. După un moment, corpul mare și roșcovan al lui Ian păși afară, precaut la început, apoi, uitându-se în jur cu expresia aceea gen - mișto - pe care o au tații atunci când se uită la noile mașini ale altor tați, și se îndreptă țanțoș spre adâncimile depozitului. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar o să mă-ntorc și-atunci promit să-ți spun toată povestea. Ai ceva împotrivă? — Nu, am zis, simțindu-mă încă de parcă m-ar fi înțepat ceva. Nu, n-am nimic împotrivă. Când Scout se întoarse, motanul meu gras și roșcovan o urma țanțoș, așa cum face atunci când mă prinde cu cioara vopsită. În mod normal, și asta am mai spus-o, lui Ian nu-i place de nimeni. Nu l-am văzut niciodată gudurându-se pe lângă cineva, nici măcar pe lângă Tușa Ruth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i spui unei fete. Am scotocit în rucsacul meu. — Pui la rotisor sau pui picant? — Uau. — Ei? La rotisor, te rog. — Bine, atunci. O să-i dau drumul lui Ian ca să se poată pișa pe niște cărți din astea. Mătăhălos și roșcovan, Ian ieși vesel din cușcă și o porni în pas țanțoș, adulmecând din când în când pereții de cărți. — Să nu te îndepărtezi prea mult, am strigat în urma lui. Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
existențial momentan. Din sală, un bărbat rotofei, roșu bine de la consumul excesiv de alcool, îl pîndește cu perseverență și de cîte ori are impresia că privirile lor se întîlnesc, salută respectos, zîmbind cu gura pînă la urechi. Cum Rodion nu răspunde, roșcovanul se pregătește de o nouă încercare. Siguraticul client din separeu lasă inima să-i sîngereze și alcoolul îi făcea prețiosul lichid al vieții să fie mai fluid, să curgă mai abundent. Că ar putea să moară? Ei, și ce? moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
a mai văzut un răsărit de soare, deși casa era pe un deal care domina împrejurimile și de acolo, pentru cei sensibili, era o priveliște care îți tăia respirația. Cu o săptămînă înainte, venise la el un omuleț rotofei și roșcovan la față. Lăsase o mașină argintie la poartă și a intrat pe cărare, ca o rățușcă crăcănată. Salut, dom' Ionică. Bună ziua, mormăie acesta. Ce faceți? Dar ce, vă freacă grija ce fac eu? Așa se zice, între oameni. Ion tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Anton locuia împreună cu tânăra lui soție, Margareta, învățătoare și ea, chiar în incinta școlii, într-o căsuță cu două camere, construită cândva de un primar liberal pentru luminătorii satului. Basarabean înalt și bine legat, voinic ca un taur, cu părul roșcovan și un început de chelie, directorul școlii se deprinsese cu oamenii și cu locurile și nu avea de gând să mai plece. În momentul când Stelian păși pe poartă, mai marele peste așezământul școlar al comunei tocmai stătea în veranda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Zâmbind, Nabil îi făcu un semn de drum bun prin geamul ușor aburit. Sabina, liberă, pleca mai departe." (p. 139). Rămânem în plin foileton existențial. Studenta participă la emisiunile unui Radio Iubirea, de pocăiți, după care încearcă să vândă, alături de roșcovanul ei iubit Eman, produse Deptel. Nu merge. Își va căuta altceva. N-ar vrea să se angajeze la Princess Casino, nici ca damă de companie. Va demara în schimb, cu trei colegi de cămin (Eman included), o afacere profitabilă. Cumpără
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
Sabrina (Elena Meissner), Miriam (Teresa Weissbach), Wuschel (Robert Stadlober) și toți ceilalți adolescenți de pe Aleea Soarelui nu sunt diferiți ca vârstă si poftă de aventură de Cireșarii lui Constantin Chiriță sau de băieții de pe strada Pal sau de Pistruiatul devenit Roșcovan si revoluționar cu acte în regulă al lui Francisc Munteanu, cu deosebirea că aventura lor începe acolo unde se termină idealismul revoluționar. Băieții de pe Aleea Soarelui se revendică de la o altfel de revoluție, cea întruchipată de către pletoșii Beatleși cu tangalezii
Cireșarii de pe Aleea Soarelui by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6021_a_7346]
-
participanți la ceremonie, scaune - nouă sau zece. Eu am sosit târziu, așa că toate scaunele, ca și genunchii celor așezați pe aceste scaune, erau ocupate. Nici pe dușmea, între scaune, n-aveai unde să te așezi. Numai unul dintre cei nou-veniți, roșcovan, cu părul cârlionțat, cam de optsprezece ani, într-o cămașă în carouri și cu pantalonii de catifea tociți, avea genunchii încă liberi. Însă nu mi-a cedat scaunul. Mă privea cu ochii mijiți și, arătându-mi proprii săi genunchi, m-
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
9); „Sălbăticia reprodusă-n mii de exemplare” (p. 10); „Chipul maur,/ pe ecrane,/ surâde-abisal” (p. 26); „și-n sânii imponderabili/ și-n lumina căzută/ prin fante mistice, -alcoolizate/ -n somnul funcționarului/ colonial” (p. 44); „negresa, doică faulkneriană/ -ncadrată de cloșarzi roșcovani” (p. 50). Sub aspectul formei, dificultatea e reală. Dar, cum spuneam încă de la început, ea devine și mai evidentă dacă ținem cont de felul în care scriu ceilalți poeți douămiiști. (Mă refer numai la cei importanți.) Aproape toți practică, din
Deducții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5130_a_6455]
-
viața. N-am putut să scap de el și nu cred că voi scăpa. Cu el mor!”, a povestit Costel Băloiu într-un interviu acordat în emisiunea “Drept la țintă”. “Se întâmplă prin ’76. Eu filmăm cu Francisc Munteanu, la “Roșcovanul” și Sergiu în perioada aia avea seriile alea, “Un comisar acuză”, ”Ultimul cartuș” ... Nu știu exact filmul în care el a vrut să îmi dea un rol, rolul unui hamal de la hotel, dar vroia să mă tundă. Și, apropo de
Pistruiatul despre Sergiu Nicolaescu: l-am perceput ca pe un om rece, respingător () [Corola-journal/Journalistic/67250_a_68575]
-
rămăseseră doar sătenii și copiii lor. Emanuela, care avea pe atunci nouă ani, i-a dus așa de mult dorul pisicii ei tigrate, Tima, că a plâns săptămâni în șir. Tima fătase trei pisoi, doi tigrați ca ea și unul roșcovan și jucăuș, căruia îi plăcea să pretindă că e o șosetă făcută ghem și să se pitească într-o gheată. În noaptea aceea îngrozitoare pisica și pisoii ei au dispărut, lăsând gol sertarul pentru încălțări, căptușit cu cârpe moi, din partea
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
Era, pentru el, gestul cel mai așteptat din partea posterității. Gabriela Omăt I-a pus Dumnezeu mâna în cap În dogoarea amiezii de august, popa Grigore venea călare prin prăfăria șoselei. Era un om de vreo șaizeci de ani, voinic încă, roșcovan, sângeros chiar, cu o barbă rară, prin care nu se încâlcise nici un fir de păr alb, cu ochii verzi, aprigi, cu câteva pișcături de vărsat în plinul obrazului; era chipeș și călărea voinicește pe roibul încomat. Fusese de dimineață la
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
fără fereastră. Un cerc chiar agreabil, cu povești și glume, cu nostalgii și planuri, de ajungi să uiți despre ce citești. Un fel de-a spune că e viață în Paradis. Acolo unde se recită din Trackl, unde o pianistă roșcovană pleacă de pe scena dezmățului cerută de-un student la medicină, unde Liuda își găsește un Cris care vrea doar s-o asculte vorbind, unde Sonia, ,prospătura" picată la facultate și momită cu raiul (voilŕ!) unui cîștig din care să-i
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
secție. În rezerva unde a stat tatăl lui, acesta era îmbrăcat și cu lucrurile strânse și înghesuite prin diferite pungi din plastic de unică folosință. Când deschise ușa rezervei, Adriana a descoperit un bărbat potrivit ca înălțime, cu o față roșcovană, proaspăt bărbierită, încă mai persista mirosul de after shave folosit după bărbierit, îmbrăcat într-un pantalon subțire din doc gri și peste cămașa în carouri, cu un pulovăr bej, din lână, cu mâneci lungi, cam larg pentru constituția sa și
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384542_a_385871]
-
bătăuș își dorea pentru el această demnitate. Soluția era simplă! Îl elimina, apoi tatăl său murea, într-un fel sau altul, iar succesor devenea Ginghir, fiind nepotul soției actualului șef. Îl ajuta mult și faptul că el era cam slăbuț, roșcovan și cu ochii verzi ceea ce nu prea se potrivea cu standardul neamului. Prin urmare, Ginghir îi fură calul, iar asta presupunea, conform tradiției, o luptă între cei doi. De regulă o luptă fără consecințe tragice, dar acum alta era situația
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
PĂLĂRIILE MICIDoar lui Ion Tereașcă și lui Toader Diniță le dezvăluise Valentin că voia în sâmbăta aceea să urce la Dâmpu. Primul era profesor de geografie, al doilea - profesor de biologie, fost director înaintea sa. Tereașcă era un tip scund, roșcovan, purtând ochelari cu multe dioptrii, foarte stilat în comportament și rostire, de aceea colegii îl alintau zicându-i lordul John. Era ardelean de obârșie și se stabilise la Umileni după ce se căsătorise cu o profesoară de limba rusă, fostă colegă
DAN FLORIŢA SERACIN [Corola-blog/BlogPost/383146_a_384475]
-
MICI Doar lui Ion Tereașcă și lui Toader Diniță le dezvăluise Valentin că voia în sâmbăta aceea să urce la Dâmpu. Primul era profesor de geografie, al doilea - profesor de biologie, fost director înaintea sa. Tereașcă era un tip scund, roșcovan, purtând ochelari cu multe dioptrii, foarte stilat în comportament și rostire, de aceea colegii îl alintau zicându-i lordul John. Era ardelean de obârșie și se stabilise la Umileni după ce se căsătorise cu o profesoară de limba rusă, fostă colegă
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
un moment în prag, apoi se repezi pe la mese destrămându-se în șase-șapte găligani ce încălecară într-o clipită scaunele și începură să bată sacadat în tăblii chiuind și scandând: „Vot-ki! Vot-ki!”. Din mijlocul lor se desprinse unul mai înalt, roșcovan, cu șapca dată pe ceafă; zărindu-l pe hangiu, se duse cu pași mari spre el, îl apucă de umeri și-l sărută apăsat de trei ori pe obraji, strigând: — Am venit, pane Macek! — Mă bucur, mă bucur! - rânji hangiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cei doi călugări. — Stoooi! - răcni el în loc să chiuiască. Ceilalți se potoliră ca prin farmec. Insul înalt își scoase șapca, veni spre Metodiu, îngenunche și spuse cu sfială: — Blagoslovește, părinte, un biet păcătos. Fii binecuvântat, fiule - zise Metodiu, făcând deasupra părului roșcovan semnul crucii. — în linie, adunarea! - făcu cu glas scăzut roșcovanul către tovarășii lui. Ei veniră în liniște și îngenuncheară în liniște. — Blagoslovește-i și pe ei, părinte! - șopti cel înalt. — Vă blagoslovesc și pe voi - răspunse Metodiu și trecu pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
potoliră ca prin farmec. Insul înalt își scoase șapca, veni spre Metodiu, îngenunche și spuse cu sfială: — Blagoslovește, părinte, un biet păcătos. Fii binecuvântat, fiule - zise Metodiu, făcând deasupra părului roșcovan semnul crucii. — în linie, adunarea! - făcu cu glas scăzut roșcovanul către tovarășii lui. Ei veniră în liniște și îngenuncheară în liniște. — Blagoslovește-i și pe ei, părinte! - șopti cel înalt. — Vă blagoslovesc și pe voi - răspunse Metodiu și trecu pe la fiecare făcând gestul pomenit puțin mai sus. — Bază tejgheaua, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ei veniră în liniște și îngenuncheară în liniște. — Blagoslovește-i și pe ei, părinte! - șopti cel înalt. — Vă blagoslovesc și pe voi - răspunse Metodiu și trecu pe la fiecare făcând gestul pomenit puțin mai sus. — Bază tejgheaua, în coloană adunarea! - porunci roșcovanul și ortacii săi se încolonară lângă tejghea, luând un pahar de om și mergând ordonat la loc. — Rogu-vă, de nu vă e cu supărare, să poftiți cu noi la masă - zise roșcovanul ridicându-se. Numele meu e Vasea. — îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sus. — Bază tejgheaua, în coloană adunarea! - porunci roșcovanul și ortacii săi se încolonară lângă tejghea, luând un pahar de om și mergând ordonat la loc. — Rogu-vă, de nu vă e cu supărare, să poftiți cu noi la masă - zise roșcovanul ridicându-se. Numele meu e Vasea. — îți mulțumim, frate Vasea, și venim cu drag la voi - spuse Metodiu, așezându-se la masa celor șase-șapte care așteptau respectuos în picioare - căci mult place cugetelor noastre a sta întru creștini. — Mare e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e Vasea. — îți mulțumim, frate Vasea, și venim cu drag la voi - spuse Metodiu, așezându-se la masa celor șase-șapte care așteptau respectuos în picioare - căci mult place cugetelor noastre a sta întru creștini. — Mare e Dumnezeu - spuse cu blândețe roșcovanul. Pe loc repaus. Episodul 105 SUFLETUL SLAV Se vedea cât colo că fețele preacuvioșilor Metodiu și Iovănuț inspiră bărboșilor lor comeseni o anume sfială. Stăteau toți cu privirile plecate, cu mâinile în poală, ba vreo doi-trei își trecură rușinați săbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]