159 matches
-
plecă mâhnit, că în lumea asta mare nici un om nu-i fericit. Merse îngerul ce merse până când a întâlnit un om ce sudoarea-și șterse de pe chipul său trudit. Omule!, te văd muncind și ești mult prea obosit, ziua toată robotind, spune-mi: Tu ești fericit? Omul se-ndreptă de spate și privindu-l pe străin îi spuse cu bunătate: Fericit sunt pe deplin! Ingerul sări deodată iscodindu-l înadins: Casa ta-i dărăpănată, focu-n vatră ți s-a stins. Ai
UN OM FERICIT de IONEL CADAR în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358517_a_359846]
-
ai avea curajul să-i scrii sau pur și simplu să-i telefonezi, el nu mai e.... Am scris aceste lucruri cu gândul la întâlnirea mea cu cărțile sculptorului ION VLASIU. Eram acasă la Tinca. Mama fiind bolnavă, toată ziulica roboteam, iar preocupările mele nu erau prea artistice. S-a întâmplat ca fosta mea profesoară de la Gimnaziul din Tinca, doamna Norica Laza, să-mi împrumute o carte de cinci sute de pagini scrisă de Ion Vlasiu „AM PLECAT DIN SAT”. Se
ELOGIUL CĂRŢII de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357707_a_359036]
-
un lait motiv, Laila „croșetează, deșiră, iar croșetează la dantela din bumbac de Egipt. Trage ața din ghem cu viteză fantastică și fără s-o privească. Înnoadă ochi după ochi în clonțul de igliță... Croșetează, trage ca la galere, gesticulează, robotește în ritm, din instinct de apărare și fără să trăiască adevărata bucurie a creației. Brățările multe și fine îi clincăne impasibile pe brațele care scapă, dezvelite din pânza higeabului.” Și din când în când, mai „repetă frenetic - Alah e mare
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
aș vrea să am puterea să întorc un arc de ceasornic peste casele bătrânești, peste gardurile lăsate într-o rână și peste pământul nesăpat... să le scot din nemișcare, să le dau un ticăit... Poate că cei ce le-au robotit odată s-au istovit de viață. Și-au pus țoalele de sus, mâinile pe piept și cu pantofii nepurtați s-au dus în lumea hodinei. Dar cei rămași?! Își luară toți lumea-n cap?! Da' de unde! Pe hornul caselor se
PLEAŞLCA PE SCĂFÂRLIE de DONA TUDOR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358774_a_360103]
-
ca și concept. Așezată pe un scaun la o institutie bancară , așteptând ca orișice cetățean obligat de conjunctură, mă uitam în acea sală mare și plină - open space. Birourile așezate în rând ca-ntr-o sala de croitorie în care roboteau doamnele la,, mașini ”, chiar dacă acestea erau calculatoare și maldăre de hârtii. Nu vreau să fiu deloc ironică cu acei oameni. În fond e o slujbă că oricare alta, cu aceleași profiluri de șefi dar altfel ”ambalata” ( mai nou toți sunt
CUM SĂ DEVENIM NEMURITORI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358818_a_360147]
-
această lipsă de chef la clienți). Pur și simplu am avut o idee stând așa, acolo: că noi toți muncim la diverse ”mașini” orice am face. Suntem așezați în rând (sau nu ) și executam aceleași acțiuni repetitive cu aceeași finalitate. Robotim în ”lungă” noastră viața pentru o ”clasa superioară” pentru că ea știe ce mașini ne trebuie nouă ca să funcționăm(mai exact suntem supușii ei). Ni dau și scurte pauze în care, daca ne trezim și plecăm e bine (și nu prea
CUM SĂ DEVENIM NEMURITORI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358818_a_360147]
-
ar vrea și parcă nu, Să se coloreze-n verde. Se trezește din somn vremea, Scutură și-alungă lenea; Se întind pe ramuri plozii, Parc-ar vrea și parcă nu, Să țâșnească în explozii. Iarăși mă apucă frica; De va roboti furnica Și-o să-mi spună: "Fă ca mine!” Parc-ar vrea și parcă nu, Să mă facă de rușine. Țipă-n mine o cocoară Și mă-ngână-n râs o cioară. Să mai ies și eu pe-afară? Parc-aș
PARC-AŞ VREA ŞI PARCĂ NU de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358860_a_360189]
-
masă. După plecarea Mihaelei, Lăzărica a zăvorât portița, apoi a continuat să măture prin fața casei. Era sâmbătă, făcuse focul sub pirostria pe care pusese un tuci mare plin cu apă, voia să-și facă baie, se umpluse de praf cât robotise toată ziua. Își construise o baie dar nu era gata, mai avea puțin de lucru la instalația de scurgere, până atunci se va spăla tot în copaie cum se spălase toată viața. Când apa s-a fiert și ea terminase
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
Își construise o baie dar nu era gata, mai avea puțin de lucru la instalația de scurgere, până atunci se va spăla tot în copaie cum se spălase toată viața. Când apa s-a fiert și ea terminase deja de robotit prin curte, a adus albia sub un șopron unde era ferită de eventualele priviri indiscrete ale curioșilor. A mers la poartă, a verificat zăvorul, s-a asigurat că portița este încuiată, s-a întors sub șopron, s-a dezbrăcat de
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
2016 Toate Articolele Autorului Eram departe astă vară, La munte, undeva la țară. Pe-un sez-long stăteam la soare Și-am fost martor la-ntâmplare. La țară-i muncă precum știi. Părinte singur de copii Ajunge munca o tortură. Ea robotea prin bătătură. Era o mamă pentru-un fiu Sau poate doi,dar unul știu, Căci eu doar unul am văzut. Poate-ar părea de necrezut, Dar veni pe înserate Un ins plesnind de sănătate, Iar ea căra cu brațul lemne
UN FIU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379099_a_380428]
-
Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului Tu ești nepotul meu cel mic, Dar foarte harnic și voinic. Ștergi praful,mături,faci curat, Apoi scoți mingia de sub pat. Și la bideu tu robotești... Îi scoți capacul,îl rotești, Dar nu te lași intimidat Până munca n-ai terminat. Apoi de praf ursul ți-l ștergi. În loc nu stai și tot alergi... Ca să faci și alte treburi, Chiar cu mătura să mături. Un mândru
MATTIA CEL HARNIC de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381996_a_383325]
-
-Cool pe dracu!,ești tâmpită, De trufie bântuită. Leneșă și mofturoasă Și-ți stă murdăria-n casă. Când maică-ta te ia la „draci,” Tu cânți și unghile îți faci. Nu-ți pasă când o vezi muncind, Doar pentru tine robotind. Eu am crezut că mă iubești. De drag,cu mine-o să muncești. Dar tare rău m-am înșelat, Crezând că astăzi te-ai schimbat. Adio deci,îți spun acum! Noi nu mai mergem pe un drum. Departe însă n-
CE SEMENI AZI,MÂINE CULEGI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371446_a_372775]
-
Lazăr în casă, la picioarele Lui sta Și-Învățătura Divină, cu luare-aminte, asculta ! Marta gătea-n bucătărie ; servea la mese și Soborul... Ne mai putând să se descurce, ceru la MESIA ajutorul : "-Maria stă și te ascultă, în timp ce eu tot robotesc... Zi-i Tu să vină să m-ajute, ca treaba s-o isprăvesc !" -"Marto, Marto (i-A zis DOMNUL), partea bună-a luat Maria ; Și-a ales Învățătura, Cerul și Împărăția !" Când Lazăr s-a îmbolnăvit, ele pe DOMNUL au
IPATIE, PAVEL, DIONISIE ȘI CLAUDIU de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374832_a_376161]
-
pe toloacă și doar în somn eram cuminți! și, Doamne, câtă energie! și câte garduri mai săream și cum dădeam iama prin vie și câte dealuri călăream?! of, cât se mai ruga bunica, vrând și ea, măcar, s-apuce, (că robotea precum furnica), cum arată un măr dulce! dintr-o dată timpul s-a scurtat; pe zi ce trece-s mai năuc. parcă din alt veac am dezertat și nu știu încotro s-apuc. fug cât mă ține brăcinarul; nu știu nici
FUG CÂT MĂ ŢINE BRĂCINARUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348917_a_350246]
-
vorbi cuptorul. -Vă plângeți toate pentru un flecușteț de treabă ce l-ați făcut-vorbi cu glas sfătos bătrâna sobă de cărămidă-dar la stăpână v-ați gândit vreun pic? Doar mâinile ei v-au pus pe toate în mișcare și-au robotit alături de voi. Eu sunt mai bătrână decât voi toți și de ani de zile o văd pe stăpâna noastră cum muncește, fără să se plângă vreun pic, în fiecare toamnă. Atunci sunt cele mai multe treburi de făcut și le face singură
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
primul rând, una profund umanitară. Zis și făcut! Colaborarea cu nea Ilie era însă indispensabilă iar acesta, având toate motivele din lume să fie de folos le asigură toate materialele de care aveau nevoie. Ușchite, normal, de la alți sclavi care roboteau prin laborator. În câteva zile ideea prinsese deja formă, era un dispozitiv de transformare a gunoaielor în elementele de bază de la care se pornise. Deci orice fel de gunoaie intrau într-un dezintegrator unde, într-un puternic câmp electromagnetic, se
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
după ploaia de vară, chiar de făptura ei poartă veșnica povară de-a fi mereu învățătorul vieții noastre, chiar de-i peste țări și mări albastre? Cine-n brațele ei calde ne ține și credem că totul ni se cuvine? Robotește până seara pentru noi, ea de la nimic nu se dă înapoi. Cine-i psiholog în momente de impas? N-are timp nici pentr-un scurt popas, cu lacrimi niciodată nu ni se plânge, grijile ce-o frământă, ea și le
MAMA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372772_a_374101]
-
din drepturi amânate, nu uită să-și ceară, uneori, și restul. Nu ne-ajunge timpul să privim banalul, umblă sudoarea-n sfere de sublim; apa-și are malul, valea-și are dealul, și-abia ne facem loc, ca să murim. Tot robotim. Trăim sub năzuinți tari, avântați departe și cautând un rost; însuflețiți de sine în neliniștile mari, viața ne risipește și cere contracost. Cu trecerea vremii ne risipim în toate, umblă stăruința-n sfere de sublim; își cere zilnic viața, din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
din drepturi amânate,nu uită să-și ceară, uneori, și restul. Nu ne-ajunge timpul să privim banalul,umblă sudoarea-n sfere de sublim;apa-și are malul, valea-și are dealul,și-abia ne facem loc, ca să murim.Tot robotim. Trăim sub năzuinți tari,avântați departe și cautând un rost;însuflețiți de sine în neliniștile mari,viața ne risipește și cere contracost.Cu trecerea vremii ne risipim în toate,umblă stăruința-n sfere de sublim;își cere zilnic viața, din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
din 18 octombrie 2016. Eram departe astă vară, La munte, undeva la țară. Pe-un sez-long stăteam la soare Și-am fost martor la-ntâmplare. La țară-i muncă precum știi. Părinte singur de copii Ajunge munca o tortură. Ea robotea prin bătătură. Era o mamă pentru-un fiu Sau poate doi,dar unul știu, Căci eu doar unul am văzut. Poate-ar părea de necrezut, Dar veni pe înserate Un ins plesnind de sănătate, Iar ea căra cu brațul lemne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
sosi un puști desculț, ... Citește mai mult Eram departe astă vară,La munte, undeva la țară.Pe-un sez-long stăteam la soareși-am fost martor la-ntâmplare.La țară-i muncă precum știi.Părinte singur de copiiAjunge munca o tortură.Ea robotea prin bătătură.Era o mamă pentru-un fiuSau poate doi,dar unul știu,Căci eu doar unul am văzut.Poate-ar părea de necrezut,Dar veni pe înserateUn ins plesnind de sănătate, Iar ea căra cu brațul lemne.Eu mi-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379572_a_380901]
-
Primar, că de când vă așteptam! îl îmbia și doamna Moise la unison cu soțul, semn că domnul Primar reprezenta piesa de rezistență a întregii petreceri. Mă minunam, de când îl așteptase doamna Moise, căci nu păruse să aștepte pe cineva, dumneaei robotise prin bucătărie ore în șir. - Soția nu a venit? întrebase mama lui Ovidiu, care se așezase în dreapta primarului, în timp ce nu mai contenea să-i aranjeze tacâmul, paharele, șervețelele și fața de masă. - Este la fiică-sa, la Alexandria, știi cum
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
și maiakovskiană, poetul rus fiind și amintit într-un vers. Din păcate, textelor le lipsesc vigoarea și prospețimea fremătătoare, atât de caracteristice vocilor imitate. Versurile sunt „revoluționare” doar la modul declarativ, diluat retoric: „Pumnii aceștia butucănoși și tari / care au robotit pentru altul / și palmele astea crăpate și aspre / care-au împins coarne de plug / pe brazdele altuia, / s-au înfrățit / și parcă susțin cerul / și-l mângâie azi”. Ideea structurantă a discursului (doar cu intermitențe și poetic) e contrastul radical
TORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290230_a_291559]
-
Boris Crăciun Condeiele lui Vodă) 2. Formulează ideea principală a textului. 3. Găsește cuvinte cu înțeles asemănător: pâlc, înșirate, condeie . 4. Analizează gramatical cuvintele date: pâlc, căruntă, condeie, știți. 5. Formulează o întrebare pentru următorul enunț: “Fata era pusă să robotească cât era ziulica de mare.” 6. Alcătuiți un text cu titlul “La bibliotecă” TESTUL NR. 10 1. Citește textul: Noi venim la voi. Voi ne primiți pe noi, Cu prăjituri de soi Și cântece noi? Dar pe el? E și
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
poate. Mai bine chiar de mii de ori. (...) Apoi vom sta ca buni prieteni Spunând și lucruri mari și fleacuri De dragoste, de munți, de cetini, De câte-am pătimit prin veacuri. Vreo două mii de ani întregi Ca robi am robotit, ca robii Sub fel și chip de strâmbe legi Pe plaiurile noastre proprii. Dar rău să n-aibă capăt nu e. Era un anotimp fierbinte Și noi ne-am smuls atunci din cuie De-a pururea ținea-vom minte. A
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]