575 matches
-
poate înțelege ideea de confort a samurailor până când nu vizitează un asemenea loc. Odăile sunt aproape complet goale (reamintind de obsesia extrem-orientală a vidului omniprezent, mu), podeaua este acoperită cu tatami (un fel de parchet din bambus, în forma unor rogojini, însă extrem de stilate), iar ușile sunt glisante și tapetate cu hârtie japoneză, albă și poroasă, ca în vechile albume de artă. Aerul condiționat este singura concesie acordată civilizației contemporane. Pereții sunt din lemn și creează spontan senzația spațiilor alienante în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
greu, violența și senzualitatea, inundă ca un torent de nezăgăzuit. În tăcerea care s-a lăsat, cele două femei, exponente a două moduri de locuire heideggeriană total opuse, se privesc față în față. Femeia japoneză, în mijlocul dreptunghiului desenat de o rogojină de bambus, stă cu genunchii sub ea, cu spatele drept, cu trupul mărunt și riguros încarcerat de corsetul kimono-ului, dresat de mii de ani să-și țină forța vitală în interior, strânsă în centrul centrului, palmele adunate pe genunchii colțuroși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
țăl, după bunul plac al mîrțoagelor arominde sau după presupusul de vînat al tămădăianului căruțaș,. Oamenii locului sînt ,vînători de dropii de baștină, cari neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină și, mînînd în pas alene gloabele lor de călușei, au dat roată, ore, zile și luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi - cărora ei le zic mitropoliți -, sau cînd aceștia, primăvara, se întețesc în lupte amoroase, sau cînd, toamna, ei duc turmele
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
Avusese noroc încă de la început, căci în acele zile, cît se ocupaseră de construirea barăcii, pe cer nu se-nsoțiseră niciodată mai mult de doi-trei nori, în nici un caz nori de ploaie, așa că nopțile petrecute în aer liber, dormind pe-o rogojină aruncată direct pe pămînt, nu-l chinuiseră prea mult. Toată munca aceea sub cerul liber, după mai bine de-un an petrecut în celulă, era un fel de noroc, sau măcar așa considera Bruno. Încă de cînd părăsise sala tribunalului
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
lui. Tot atunci, în primele zilele, începuse prietenia lui cu Porthos, care încă nu-și cîștigase porecla la vremea aceea. Nu pentru că fusese atras în vreun mod de povestirile sale despre „Grossfeld Handball”, ci pentru că se nimeriseră amîndoi pe-o rogojină, o împărțiseră de nevoie în cîteva nopți. Iar după aceea, cînd adăpostul fusese terminat, reușiseră să-și așeze păturile unul lîngă celălalt. Acesta fusese al doilea noroc - nu că se așezaseră unul lîngă altul în adăpost, ci că brigada lor
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
cunosc opiul drept plăcere Animalică-i pohta-ntru depravate femei, Patimi ce întunecă ne-nțeleptele suflete. E liniște-n ăst fumuar otrăvit, Rar, trosnește, sâsâie mucul de gazorniță, Suspine... abia de se-aud șoapte sub blană. Umbre și licăr pe gălbui rogojini. Fumul se-nalță ca ceața neguroasă. În adâncă tăcere fumează palida rasă. Macul, ca magul făcător de minuni Acoperă-n minciună tot ce-aievea există, Negre iluzii în neliniștitoare, grea veghe. (1916) Konstantin OLIMPOV (1889-1940) EVAN, EVOE! Constelația Lirei, Constelația
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
erau ochelari și pince-nez-uri de diferite mărimi și forme. Toate barometrele expuse indicau furtună. Niște puști se îndulceau cu înghețată, mâncând cu lingurițe de os din pahare albastre fațetate. În piață zbierau purcei în saci și, în coșuri, acoperite cu rogojină până la gât, gâște. Zburau paie. Muște mari, în straie verzi de bal, cădeau cu un bâzâit de elice în coșuri cu cireșe amare putrede, se ciocneau în aer și făceau mici voiajuri de nuntă. Tot drumul, Evsei Lvovici îl înfieră
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
sătuc, intraseră În inimile milor de Ioni și Gheorghe, tulburând până la demență fiara roșie. Deliu Iuliu Bălan, deținut la Aiud, În secția bolnavilor T.B.C., Își amintește: „Ne-au dat o cameră cu priciuri de lemn, suprapuse, acoperite cu câte o rogojină și pătură. (...) Într-una din zile, au fost scoși la plimbare, din greșeală, condamnații din două camere. Atunci m-am Întâlnit cu cel mai prețuit dintre noi, Radu Gyr. Adus din spate, cu ochelarii mari peste nasul acvilin - un om
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
nu există că până acum nimeni nu l-a văzut că nici marii cosmonauți sovietici nu l-au zărit pe undeva prin spațiul cosmic. Ajuns acasă i-am comunicat vestea plin de entuziasm bunicului meu care se ruga, retrograd, pe rogojina roasă din colț i-am strigat pur și simplu tovarășa profesoară ne-a spus „Dumnezeu nu există”. A continuat netulburat să se roage când a terminat m-a întrebat cu un zâmbet binevoitor „Dar ouă la alimentara există, dar carne
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/2728_a_4053]
-
obicei, la vârsta aceea, ficțiunile sunt luate drept realități. Mie, invers, ficțiunea mi se părea că... era,... dar că nu exista; așa cum îl vedeam eu de pildă pe nea Radu, brutarul, când ne aducea nouă pâinea caldă învelită într-o rogojină, în căruța lui trasă de un cal chior. Mai târziu, ficțiunea nu mi se mai păru decât o întâmplare petrecută cu adevărat, însă ticluită, răstălmăcită, cei mai mari mincinoși fiind scriitorii. Dar mama, însăși, cu imaginația ei, n-o fi
"Dacă mama arată cum trebuie..." by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10965_a_12290]
-
nou mesaj președintelui T. Băsescu: “Cu cei 100.000 de dolari pe care vreau să-i donez României nu veți putea construi un Pantheon: o pivniță cu paturi așternute cu paie și cu tinete (butoaie-latrină), separate de restul deținuților prin rogojini roase de vreme, nu costă însă mult. Ar fi însă suficient de ilustrative pentru un muzeu care să-i ostracizeze pe cei care au distrus o bună parte din floarea României. Dacă în jumătatea de an ce urmează voi fi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
surorii ei, Apple, dar după căsătoria acesteia o moștenise Grady. Clyde rămăsese în ușă; se împotrivise să vină în apartamentul lor, pretextase că nu-i îmbrăcat cum se cuvine; și acum, telefonul care suna întruna părea să se așeze pe rogojina groasă de pe jos, în centrul căreia se găsea un patefon și un teanc de discuri. Uneori, cînd era singură, lui Grady îi plăcea să se întindă pe jos și să asculte melodii lascive, care-i acompaniau tot felul de gînduri
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
arate fragil și, în curînd, avea să se fragmenteze în înserare. Poate că pînă atunci el o să și plece; la gîndul ăsta s-a grăbit să se întoarcă în cameră, fremătînd de așteptare și de nerăbdare. Clyde se mutase de pe rogojină pe pat; se așezase pe margine și patul arăta amplu în jurul lui, iar el apărea mic și pierdut; și înfricoșat de parcă se aștepta să se ivească cineva care să-l prindă acolo unde nu avea ce să caute. Ca și cum ar
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
înfrângeri, sunt renunțările la vis. FOAMEA Parcă de veacuri, parcă de cinci ani n-am mai prânzit, n-am mai șezut la cină. Parcă de veacuri, parcă de cinci ani, am suge fier, am roade bolovăni, am hăpăi moloz și rogojina. În foamea noastră vâjâie păduri, se cască mari, se surpa munți din coame. În foamea noastră vâjâie păduri, și parcă din străbuni sau din scripturi, de la'nceputul lumii ne e foame. Ziua pândim cu nările în vânt năluca unui abur
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
târzii ale Oborului, cu arome de fructe coapte, cu boabele de struguri sclipind ca perle în soare, dar mai ales, cu mireasma unică în lume a pastramei sfârâind pe grătare și a tulburelului băut într-un „separeu” cu pereți de rogojină. Într-o dimineață tristă ca aceasta, Pierde-Țară își dă seama c-a pierdut nu doar o țară, ci și o latitudine.
Însemnari by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4167_a_5492]
-
am gandit sa inovez o inovatzie shi pt că aveam nishte rogojinutze d-alea da să pune ele sunt farfurie, făcute din ceva bețe cusute unele lîngă altele, si pt că nu avea ecsxperentza lu tache da picolitza curatzatoare da rogojini, am zis să le bag în mașină da spălat, evident! zis și făcut! dupe care am plecat la servici că o femeie responsabilă! după vreo 3 ore de la intromisiune, mă sună maica-mea , care să nemerise în vizită de lucru
Cum și-a lichidat Cruela mașina de spălat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19059_a_20384]
-
cea de a doua zi a deplasării, delegația timișoreană a vizitat Casa de Cultură „Heller Ödön” din Tape (un cartier din Szeged, fostă localitate limitrofă cu un specific pescăresc) cu activități de creație pe bază de împletituri de trestie și rogojini, apoi Centrul de Studii și Informații al Facultății de Științe din Szeged (având cea mai modernă bibliotecă din Ungaria) și Parcul Zoologic din orașul de pe Tisa. Proiect în derulare Primăriile Timișoara și Szeged derulează un proiect de promovare a turismului
Agenda2005-25-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283841_a_285170]
-
Sonetul LXXV, din care reiese clar că poetul are în vedere doar treapta dintâi a iubirii, cea mai de jos, aceea carnală: ,,Iubirea noastră, pasăre bolnavă,/ Pândește să ucidă armonia,/ I-am ferecat stindardele, magia,/ Zăvoarele, icoana ei suavă.// Pe rogojina somnului stafia/ Își plânge-n pumni agonica-i epavă,/ Nețărmurire, fii a nopții lavă,/ Îndură-te, salvează-mi Poesia!// La țărmul meu a înflorit tăcerea (n.n. magnific vers),/ Pe malul tău tristețea-și varsă fierea:/ Prefă-mi-te în fluviu
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
că am în mână o sabie „iute ca oțelul”, iar apoi alerg prin cer „iute ca săgeata”, retezând în dreapta și-n stânga capete de balauri și zmei. Când auzeam „La anul și la mulți ani!” aterizam direct în pat, pe rogojină. Ridicam capul, zâmbind enigmatic. Nimeni nu știa pe unde călătorisem eu. Doamne, ce fericit eram! Și pluteam în această stare feerică până târziu, după Bobotează. Astfel, îmbătat de mirajul colindelor, într-o zi, pe la vreo patru ani, când toți se
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
adus / Pe care în groapă l-a pus, Iar peste el a potrivit / Lemn putred, să ardă mocnit. Deasupra, peste toate cele, / A pus o leașă de nuiele. Pământ și frunze-a presărat / Pe leașă și a așezat Și-o rogojină peste ea. / Apoi plecă ceară să ia, Din cari făcu un scăunel / Spre a ședea lupul pe el. Lăsă bucatele pe foc, / Să fiarbă, și-o luă din loc Să-l caute pe lupul care / Se-afla în codru-acela mare
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
învăța o meserie, / Luându-l la cojocărie.” Din vorbă-n vorbă, negreșit, / La casa caprei au sosit. „Hai, șezi cumetre!” - capra spuse / Dupăce-ntâi ea îi aduse Scaunul care l-a turnat / Din ceară și l-a așezat Deasupra, chiar pe rogojina / De peste groapa cu pricina. „Ia și mănâncă, te rog eu, / Din ce ne dete Dumnezeu!” Sarmale-n strachină a pus / Și lupului i le-a adus. Lupul le-a înghițit pe toate - / Gogâlț, gogâlț - nemestecate. „Cumătră, Domnul să îi ierte
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
să îi ierte / Pe cei plecați! Bine sunt fierte Și tare bune le-ai făcut / Sarmalele. Chiar mi-au plăcut!” Deodată buf, în groapa-n care / Jăratecul se-ncinse tare, Căci scăunelul s-a topit, / Fiind din ceară întocmit. Nici rogojina n-a ținut, / Iar astfel lupul a căzut În groapă și cuprins, peloc, / De flăcările mari, de foc. Cuvântul cel adevărat / „Hai scoate lupe ce-ai mâncat”, Atuncea s-a adeverit! / „Cu capra, tu te-ai potrivit? Acuma n-am
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
data la care ai plasat acțiunea, nu exista televiziune: ar fi fost prima pe listă. Oamenii văd că raiul lor e iad și viceversa; privesc, în direct, războaie, lovituri de stat și revoluții. Asasinate. Execuții. Răsturnați în fotolii. Întinși pe rogojini. Frecând maioneza. Căutându-se de păduchi. Făcând copii. Scrii un roman ca să scapi. Nici măcar nu te gândești cine o să-l publice; la cititori nici atât. Nici ei nu se gândesc la tine când scrii. Dacă nu cumva ți-o fi foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și ajungeai la ea pe o potecă șerpuitoare umbrită de vegetația luxuriantă a tropicelor. Era un bungalow de lemn nevopsit alcătuit din două cămăruțe, iar afară se găsea un mic șopron care slujea de bucătărie. N-avea altă mobilă decât rogojinile pe care le foloseau drept paturi și un balansoar pe verandă. Bananierii cu frunzele lor mari și zdrențuite, ca veșmintele rufoase ale unei împărătese decăzute, creșteau de jur împrejurul casei. Chiar în spatele ei era un avocado, peste tot erau cocotieri care aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să uit niciodată seara pe care am petrecut-o împreună. N-avusesem de gând să stau mai mult de un ceas, dar el a insistat să rămân peste noapte acolo. Am ezitat, căci mărturisesc că nu-mi prea plăcea înfățișarea rogojinilor pe care îmi propunea să dorm. Dar până la urmă am dat nepăsător din umeri. Când îmi construisem casa din arhipelagul Paumotu dormisem săptămâni întregi afară pe un pat încă și mai tare decât acesta, fără alt adăpost decât niște arbuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]