116 matches
-
îngerul tare, deciseră să fie alături de Preda și să riște o noapte în cetate împreună cu întunecimea sa dracul. Cândva, de mult, undeva între munți într-o grotă se retrăsese un călugăr bătrân. A doua zi dimineața căpitanul Preda încălecă pe roibul său și se pierdu în pădurea de brad pe o cărare știută numai de el. În curând ajunse între niște cheiuri sălbatice printre care se strecură cu agilitate. Deasupra, la hotarul cu bolta cerului, un vultur se rotea în planări
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
nu mă tem de duhurile necurate. Pregătește un nou ospăț, iar cel care îmi va găsi comoara, va fi recompensat pe măsură! - porunci principele încheind discuția. Odată scăpat de sub observația noului stăpân, Preda se furișă de privirile indiscrete, încălecă pe roibul său și se făcu nevăzut pe cărarea dintre munți care ducea la cascadă. Se strecură pe sub șuvoiul de apă, se cățără pe stânci și ajunse în fața grotei, unde, spre surprinderea sa, îl aștepta pusnicul cu toiagul în mână, nemișcat ca
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
să mai afle suferințe. Îl ridica-ncetisor,slab,din piept răzbate geamăt, Vânători și crăișor vin calări tot într-un freamăt. Flăcău falnic se intoarce oprind val de călăreți Ținând strîns,în brate-i zace pradă acestor hrăpăreți. Prinț firav oprește roibul,ce se agită nechezând, De pe cap i-si zvârle coiful,par de aur rău curgând. Cu această preschimbare îl uimește pe-ndraznet, Chip frumos la-nfatisare cu cosite far' de preț. Voinicel,umil se pleacă și se lasă pe genunchi
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
Acasa > Poezie > Amprente > C’AI - PUTERE-N LIBERTATE Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 1974 din 27 mai 2016 Toate Articolele Autorului Aleargă, roibul meu! Galopînd spre zări cu zel, Fă-mă să mă simt regină în decorul gri-mizer, Fă să uit de tot realul, când, lipit' de trupu-ți fier, Zbor nici-unde-n infinit și să ies din efemer! Plimbă-mă prin văi și dealuri
PUTERE-N LIBERTATE de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/343006_a_344335]
-
alese, fără să facă prea mult zgomot sau deranj peste câmpurile Todireștilor. Zăpada ședea la locul ei, cumincioară, albind așternuturile înnegrite de arătura tomnatică, pădurile, drumurile și mai tot ce îi ieșea în cale. Nea Vasile, poreclit și Chițâgoi, mâna roibul în pas domol pentru a nu obosi mânzocul. Cât se uita înainte pentru a ține drumul drept, cât înapoi după mânz. -Hai, copăcel, copăcel că mai avem oleacă pân acasă! Ce cauți în șanț, ai? Mărunțelul se burica, se afunda
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
caii murgi deseară depărtările și frământările anotimpurilor dintre noi curgă apoi în șuvoaie verzi topite peste alb și violet lumina să intre în ochi curgând pe obraji plâns invers sub soarele unui cer de fericire ”(Să ningem caii murgi deseară) -“roibii mușcă zăbala fornăitul le curge prin oasele speriate pe dosul mâinii ce șterge gura uscată îmi apar liniile urii și morții de-a valma tu îmi ghicești un viitor în timp ce dorul mă macină” (Dor) Versul este lung, elaborat în trepte
POEME MAI LUNGI DECÂT NUMELE TĂU- SIMION COZMESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373818_a_375147]
-
august 2016 Toate Articolele Autorului Rupestru, ponorul de ape, Alunecă-n brațe de iele, Brăzdând printre niște hârtoape Poiană de crude nuiele. La marginea ei, odihnește Pădurea de seculari Și-n mijloc, magnific, domnește Stejarul dintre stejari. Călare, pe-un roib de argint, Un tânăr din neguri răsare, Cătarea din noapte ferind, Ducând-o, în tropot, spre zare. Potrivnică-i este cărarea, Și vântul în piept se-opintește - C-un muget, își strânge suflarea, Când luna pe poale-l primește. Sleit
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele și necheză din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și în cele din urmă înțelese mesajul. Roibul era salvarea sa! Acesta îl îndemna de zor să-l încalece căci el știe drumul de întoarcere. Treptat crepusculul învălui întinderile. Trecuse destulă vreme de când se învârtise ca un nebun în jurul copacilor pierzând orice orientare în timp și spațiu. Încălecă
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
-l privească nedumerit. Animalul bătu nervos pământul cu copitele și necheză din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și în cele din urmă înțelese mesajul. Roibul era salvarea sa! Acesta îl îndemna de zor să-l încalece căci el știe drumul de întoarcere. Treptat crepusculul învălui întinderile. Trecuse destulă vreme de când se învârtise ca un nebun în jurul copacilor pierzând orice orientare în timp și spațiu. Încălecă
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
mare, încărcată până la refuz de dureri. Fiindcă omul chiar dacă are de toate, totuși nu este fericit. Pe bună dreptate: pentru că nu știe că este fericit. Și esența vieții nu este să „fii “, ci să știi că „ești“ fericit. Încălecat pe Roib, calul amintind de Pegas, per¬sonajul cărții a galopat spre insula dorințelor. O fabulă cu iz istoric și politic, în acest context, dezvoltă autorul. Călătoria personajului se oprește pe „Insula dăruiri și binefacerii depline“, unde „Darius a devenit un adevărat
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
copitele de zor Pe imense-albastrele câmpii, Scapără scântei în urma lor. Nemaipomenită cavcalcadă Cu sirepii liberi fără frâu, Pietoni impacienți pe stradă - Fremătarea lanului de grâu. Este numai sunet și lumină, Nu coboară însă nici un strop, Ziua e frumoasă, iar senină, Roibii au pornit-o la galop. Zâmbete se oglindesc pe toate Chipurile care trec. Sigur că a spune nu se poate C-am scăpat cumva dela înec. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cavalcadă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CAVALCADĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348435_a_349764]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > FILOSOFI DOGMATICI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1746 din 12 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului filosofi dogmatici devenind chirurgi călăresc cu zorii caii roibi și murgi iau urma la zmei și prescriu rețete fără epitete dacă din resurse una, numai una știrile pe surse adeveresc minciuna că e alb sau negru devenind opacă n-are cititorul ce să le mai facă aurul se vinde
FILOSOFI DOGMATICI de ION UNTARU în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373167_a_374496]
-
și-agață nemuritoarele făclii, Tu nu vei părăsi nicicînd această rece-ntindere unde jilávul Tharmas se jelește." Acestfel vorbi Los. Revoltă și Dispreț pe Enitharmon o cuprinseră. Apoi Enitharmón, împurpurîndu-se sălbatic, întinse mîinile-i nemuritoare: 300 "Coboară, O Urizen, coboară cu roib și car de luptă! Nu mă amenință, O vizionarule; a ta pedeapsă. Firea Omenească nu va mai rămîne, și nici fapte Omenești Nu vor mai face Spiritele răzvrătite ale Cerului, ci doar Război și Principat, Victorie și Sînge". Noaptea se-ntunecắ
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
a îngrijit o ediție revizuită și augmentată a dicționarului Citate și locuțiuni străine al tatălui lor, Barbu Marian. SCRIERI: Toto premiant, București, 1934; S-a născut un copil, București, 1941; Cristofor Columb, București, 1942. Traduceri: Zane Gray, Nevada, București, 1940, Roibul sălbatic, București, 1940; Maxence van der Meersch, Casa de pe dună, București, 1940; E. R. Burroughs, Tarzan, București, 1941; Daphne du Maurier, Rebecca, București, 1941, N-aș vrea să mai fiu tânăr, București, 1941, Verișoara mea, Rachel, București, 1974; Louis Bromfield
MARIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
însă un ecou al evenimentelor de la 1821 în această prelucrare a unui motiv de doină haiducească. Expresia comuniunii între om și natură, asocierea codrului cu libertatea, vitalitatea primăverii, unele imagini viguroase, notațiile sacadate, ca și cum peisajul ar fi văzut din goana roibului, ritmul susținut care sugerează elanul unei „inimi viteze” au ca sursă, în bună parte, modelul popular. Două satire, scrise cu stângăcie, vădesc intenția de a îndrepta moravurile vremii. SCRIERI: Poeziile Văcăreștilor, îngr. Mihail Dragomirescu și Emil Gârleanu, pref. A. I. Odobescu
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
-și număra posibilii adversari. — Bagauzi. Oameni răi, cu care, totuși, se poate cădea la învoială, cu condiția să fiți dispuși să le dăruiți ceva. Arătă spre un om înalt și osos, cu umeri largi, care înainta în fața celorlalți pe un roib nervos, cu o secure de tăiat lemne pusă de-a curmezișul șeii: — Acela trebuie să fie căpetenia. Bagaudul ajunsese deja la nu mai mult de zece pași distanță de ei. Calm și hotărât, Balamber împunse calul cu călcâiele și porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
modest al prefectului, străbătură repede coridorul întunecos și ieșiră în lumina firavă a zorilor. în mijlocul curții, sub privirea atentă a soldaților din corpul de gardă, Sebastianus găsi una din gărzile sale așteptându-l, cu doi cai de căpăstru: minunatul său roib și dereșul lui Vitalius; doi burgunzi, urcați deja în șa, îl așteptau, în schimb, pe Ricarius, ținându-i calul. Cu pas hotărât, ofițerul se duse lângă roib și urcă în șa; în acel moment, auzi din nou, venind din stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
una din gărzile sale așteptându-l, cu doi cai de căpăstru: minunatul său roib și dereșul lui Vitalius; doi burgunzi, urcați deja în șa, îl așteptau, în schimb, pe Ricarius, ținându-i calul. Cu pas hotărât, ofițerul se duse lângă roib și urcă în șa; în acel moment, auzi din nou, venind din stradă vocea lui Matauro: comandantul turma-ei striga ceva pe un ton mânios, dar, din cauza distanței, nu putea să înțeleagă ce spunea. Vitalius încă își aranja lucrurile pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la răspunsul ce-l avea de dat. Văzându-l că șovăie, Wolfhram înaintă iarăși un pas și îl pălmui. — N-ai auzit? Răspunde! Prefectul te-a întrebat ceva. Audbert se aplecă, lăsându-se în genunchi, până ajunse aproape între picioarele roibului. — îndurare, Eminentissime! Ai puțină îndurare pentru acest slujitor umil al tău! Da, sunt un marcoman și vin din Suabia de Sus. Sebastianus își potoli calul enervat de prezența sâcâitoare a țărănoiului printre jaretele sale aristocratice. — Suabia de Sus e cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Gundovek și să-l lăsăm pe el să aleagă cum îl va scoate din joc. Măcar și după adunare. Mulțimea dinaintea lor, între timp, începuse iarăși să se miște. Aruncând în jur o privire bănuitoare și îndemnându-și mai departe roibul, Sebastianus consimți: — De acord. Să hotărască el cum e mai bine. Oricum, arată-mi-l și mie pe acest Gualfard de îndată ce vei putea. Gărzile lui Gundovek sunt de încredere? — De cea mai mare încredere. Le comandă fiul său, Chilperic. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
timp, Maliban se întorsese iarăși să-l cheme pe Sebastianus: — Prefectule! Prefectule! Repede, am găsit doi cai! Sebastianus constată că burgunzii părăseau luminișul; în fruntea lor se pusese tânărul războinic care îi condusese la atac și care acum călărea un roib minunat, ușor de deosebit și din pricină că avea pe frunte o stea alungită albă. De la o distanță de circa treizeci de pași, Sebastianus îl văzu că scoate coiful. îi apăru chipul unui tânăr cu trăsături frumoase înconjurate de păr castaniu, tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
următoare găsiră resturile carbonizate ale tovarășilor lor căzuți în mâinile dușmanului. Un războinic ce scăpase din mâinile burgunzilor și asistase la supliciul tovarășilor săi ascuns într-o tufă povestise că burgunzii erau conduși de o tânără femeie ce călărea un roib cu stea în frunte confirmând astfel indirect impresia pe care Mandzuk o avusese încă din primul moment. Rugurile acelea din noapte, ai căror autori nu erau capturați niciodată, îi demoralizau pe oameni. în lumina celor întâmplate în ultima vreme, clemența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ambuscada ce li se pregătise. Cercetașii se apropiară, dar Balamber, îngenuncheat în spatele unui carpen rămuros și plin de frunze, privea dincolo de ei, observându-l pe războinicul ce părea să-i conducă pe burgunzi: constată că era încălecat pe un magnific roib și îl găsi foarte tânăr, puțin mai mare decât un băiețandru. Ori poate era vorba de femeia războinică, valoroasă și crudă, care îi arsese oamenii? Distanța încă nu-i permitea să distingă trăsăturile acelui cavaler, dar silueta dreaptă și elegantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că ordinele lui Atila nu se discută. Taci din gură și întoarce-te la locul tău. Negru la față, în vreme ce auzea iarba foșnind sub pașii prietenului său ce se îndepărta, întoarse încă o dată privirea către regele său: călare pe magnificul roib, pe culmea lunguiață, ieșise din cercul preacredincioșilor săi și scruta cu o privire întunecată câmpul de luptă. Balamber își zise că el, părintele întregului neam Hiung-nu, știa, desigur, ce trebuia făcut și, cu siguranță, avea să-și conducă oamenii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de tălăngi. În sat, scârțâiau cumpene de fântâni, se auzeau lătrături întrerupte de câni și, câteodată, un chiot prelung izbucnea din freamătul înserării, se înălța în văzduh, răsuna pe vale și murea în întinderea câmpiilor. Călărețul cobora coasta în săltăturile roibului. Poarta țarinei era deschisă: intră pe ea. Un câne se năpusti hămăind de lângă coliba jitarului; în urmă, ieși și românul, își repezi căciula pe ceafă și cătă lung în urma străinului; apoi își repezi căciula pe ochi și intră liniștit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]