114 matches
-
un cântec ușor, sprințar, susținut de refrene, cu unele inflexiuni de satiră socială. Este o lirică simplă, de oarecare grație, uneori didactică, slăvind fericirea în mijlocul naturii, în mediul pastoral sau chiar în sărăcie. În afara unor versificări prolixe pe subiecte din „romanțuri” străine, R. a tradus și a imitat (sau prelucrat) din Byron, Lamartine, Victor Hugo, Béranger, Metastasio (printr-un text intermediar francez), Pierre Daru. Cu ajutorul profesorului Bernhardt Stolz, s-a apucat să tălmăcească, direct din englezește, poema dramatică Manfred de Byron
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
În afara unei piese scrise la Paris, Femeia fără zestre, R. a realizat și câteva tălmăciri: drama Chatterton de Alfred de Vigny, Bogatul și săracul de Émile Souvestre, Doctorul negru, după Anicet-Bourgeois și Philippe Dumanoir. I s-a atribuit Omul muntelui, „romanț original” publicat în „Românul” (1857-1858) și semnat în volum Doamna L. După alte ipoteze, Doamna L. nu ar fi decât un pseudonim al scriitoarei franceze Marie Boucher (care ar fi fiind, în colaborare cu V.A. Urechia, autoare a romanului
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
ca trăsătură paradoxală a acestui lirism, cu disponibilitate către ludic și ironie, către inovație și experiment. Ceea ce asigură vitalitatea textelor este discreta, însă continua repliere către o trăire aparte, un invizibil autobiografism al poeziei, ascuns în haina ușor parodică a „romanțului”, a baladescului, a ritualurilor hermetice. Pentru cine exist aduce noi accente, dimensiunea reflexivă, conținută până acum, devine mai directă, ideile sunt provocate prin dialoguri între instanțe abstracte, filosoful invocat și citat fiind, „neîndoielnic”, Platon. Tonalitatea frecventă e dată de revolta
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
Cuvinte încrucișate, Iași, 1996; Mătrăguna dulce, Iași, 2001; Poezii din secolul trecut, Iași, 2002. Repere bibliografice: Ștefan Aug. Doinaș, Jocul de-a privi, AFT, 1966, 9; Constantin Ciopraga, „Punctul de sprijin”, CRC, 1971, 27; Dana Dumitriu, „Ca într-un vechi romanț”, RL, 1975, 12; Dorin Tudoran, Jocul filtrelor, LCF, 1975, 13; Daniel Dimitriu, Provincii și imperii, CL, 1975, 3; Piru, Poezia, II, 483-486; Al. Călinescu, „Nocturne”, CRC, 1976, 20; Popa, Dicț. lit. (1977), 581; Liviu Leonte, Ironie și gravitate, CRC, 1979
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
și regulamente ostășești, precum și Elemente de creștinească învățătură sau Prescurtarea Istoriii Sfinte și catihizmul pe scurt (1852). Din franceză transpune, în 1842, un „buchet” de cinci „anecdote istorice” (O curtizană, Portfeiul, Întoarcerea recrutului, Între două etape, Tâlharul de la Waterloo), un „romanț” (Marcel, 1845) și, pentru întâia oară în românește, Corina sau Italia (1846) de M-me de Staël. În prefața la Corina sau Italia, constatând insuficiența limbii literare, V. argumentează, în polemică reticentă cu partizanii arhaismelor și cu latinizanții, necesitatea împrumutului de
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
după o scriere cu conținut iluminist, o tălmăcire din Aug. von Kotzebue și fragmente din Nopțile lui Young. Ar fi transpus în românește versuri sârbești „despre lauda răsăritului soarelui” (însoțindu-le cu o, personală, „laudă a apusului”), și, din grecește, „romanțuri” morale și filosofice. SCRIERI: [Versuri], în Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga), I, îngr. Al. Piru și Ioan Șerb, pref. Al. Piru, București, 1970, 137-138; Desmierdare poeticească, DML, IV, 229-258. Repere bibliografice: M. Fănescu, Gheorghian Peșacov. Contribuții la
PESACOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288766_a_290095]
-
cu antologia Bucureștii în literatură (1962). Traducătorul se face și el cunoscut prin versiunea românească a Vieții lui Constantin Cantemir de Dimitrie Cantemir (1960) și a textelor din volumul Proză istorică latină (1962), precum și a unor scrieri de Paul Scarron (Romanțul comic) sau de Alfred de Vigny (Servitute și grandoare de ostaș), pe care le și prefațează. Mai traduce, mai ales în colaborare, din Axionov, Ilya Ehrenburg, Casanova, Raymond Quéneau, R. M. Rilke, Maxime Delamare, Roland Dorgelès. Îngrijitor al unor ediții
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
Traduceri: Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin Cantemir, zis cel Bătrân, pref. P.P. Panaitescu, București, 1960; Proză istorică latină. Caesar. Sallustius. Titus Livius. Tacitus. Suetoniu, București, 1962; Alexandr Rekemciuk, Când ești tânăr, București, 1964 (în colaborare cu Eleonora Mircea); Paul Scarron, Romanțul comic, pref. trad., București, 1967; Aleko Konstantinov, Panem et circenses, București, 1968 (în colaborare cu Ion Preda); Ilya Ehrenburg, Julio Jurenito, București, 1968 (în colaborare cu Sara Buium); Proză latină, București, [1968] (în colaborare cu Dumitru Crăciun); Vasili Axionov, La
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
și morale macerate în comunism - termen despre care am aceeași constantă îndoială că acesta ar fi cel mai nimerit - printre care a fost nevoit să navigheze în biografia sa, plină, probabil, de episoade similare. Nu s-a gîndit la un romanț biografic, așezat într-o ordine cronologică strictă, ci a lăsat amintirile să zburde nestingherite printre pagini și să-și găsească aproape singure alveola în care să prindă rădăcini. Este un puzzle din care se ițesc cînd bunul director, dat afară
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
496. footnote>. Și într-adevăr, Nae Girimea e singurul dintre amanți care are o anumită anvergură, pentru că schimbă don juanesc „Mițele și Didinele și deci nu e un domestic adulterin”. Refuză ideea „pirostriilor” și își asigură din vreme ieșirile din „romanțurile” nefavorabile pentru a intra în altele. Este elementul constitutiv a două „triunghiuri de amor”: Mița și Crăcănel, Didina și Pampon. Isteț la vorbă și la faptă, ajutat și de șiretenia sau prostia celorlalte măști, Nae Girimea câștigă prin minciună, împăcând
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
în timp ce ea somnola, răbdătoare ; poate totuși aștepta o mângâiere castă ? Purtat de o onestitate rigidă, continuam s-o ignor, rareori auzind trosnetul mic al oaselor când căsca, lipăitul limbii umede și roșii pe palat, foșnetul paginilor de la poesiile ori de la romanțul pe care îl citea, neatentă. Astfel m-am învățat ca, alături de manii și larii din șemineu, o răsuflare delicată ca un suspin să stea alături și să mă ocrotească. Iar mai târziu, Sophie a continuat să coboare la aceeași oră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
eroare... O eroare care să țină 60 de kilometri ? a spus. Nu se poate totuși aduce unui general rus insulta că nu ar ști să citească o hartă ! Dar de când Sophie, care, înfășurată într-o pelerină tenebroasă, lăcrăma pe un romanț sau pleca spre livadă încărcată de pânze, șevalet, șasiuri, cu pitoreasca ei pălărie alunecând neglijent pe spate, a ajuns să se priceapă în politică atât de bine ? Auzi-o vorbind, cu obișnuita ei siguranță de sine... O plăcere a vanității
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se uite la coperte: Directorul - O REVISTĂ PENTRU OMUL DE AFACERI MODERN. Afaceri Moderne - O REVISTĂ PENTRU DIRECTORI. Ingot - BULETINUL LUNAR AL CONCERNULUI DE OȚELĂRII THUNDERHAUGH. Automobilul - BULETINAUL LUNAR AL VÎNZĂTORILOR DE MAȘINI. Aveau coperte lucioase și subțiri, ca ale romanțurilor obscene, și majoritatea pozelor arătau oameni în costume scumpe stînd în spatele unori birouri. O tînără drăguță, măruntă și îngrijită intră în încăpere și zise: — Domnul Thaw? Vreți să mă urmați, vă rog? Merse în urma ei, traversînd holul gol, și urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să fie luați În serios, a continuat Ravelstein. Dar, firește, nu vorbeau serios. Urmăreau să mă distreze cu practica lor de dublă sinucidere. Ceea ce era mai verosimil. - Le‑am mai spus că ei trăiseră o mare poveste de dragoste. Un romanț clasic. - Și că, deci, nu ar trebui să dezonoreze dragostea. - Ceva de genul ăsta, mi‑a confirmat Ravelstein. Cunoști povestea lor. După ce a dansat o dată cu Battle, pe care nu‑l cunoscuse până atunci, ea și‑a părăsit soțul. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mele, Cupa, se juca atât la Dresda cât și la Berlin. O altă piesă de-a mea, Trandafirul ca zăpada, se monta pe atunci la Berlin. Tocmai terminasem o a treia, De șaptezeci de ori șapte. Toate trei piesele erau romanțuri medievale, cam la fel de politice ca și éclair-urile cu ciocolată. În ziua aceea stăteam singur pe o bancă în parc la soare, gândindu-mă la o a patra piesă care începea să se scrie de la sine în mintea mea. Își luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
oarecare, menită însă a evidenția profilul psihologic al scriitorului virtual, aflat într-un stadiu contemplativ-reflexiv (de "visare"), premergător actului creator propriu-zis. Primul roman al ciclului "autobiografic" relatează povestea vieții lui Bizu la modul dramatic și reflexiv totodată, în maniera unui "romanț" dublat de discursul asupra metodei. Atent la regia textului narativ, Ioan Holban identifica, nu fără temei, niște "etaje cronologice" corespunzătoare "celor trei voci narative (autor, narator, personaj) prin care se exprimă memoria". În consecință, împărțirea pe capitole (1. autorul; 2
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a documentului. Ioana Bot, spre exemplu, a demonstrat foarte convingător că biografia călinesciană urmează îndeaproape tiparele hagiografiei: plecând de la premiza că Eminescu e un "român verde", cu sânge nealterat, Călinescu și-ar fi construit narațiunea gradat, aproape ca pe un "romanț", utilizând procedeele melodramei dovadă faptul că, în prezentarea "etapelor" vieții, după "vârsta inițierilor" urmează, succesiv, "acțiunile cosmogonice, marea iubire, nebunia și moartea"116. E drept că, în analiza erotismului eminescian, Călinescu exaltă "serafismul animal", "nevinovăția naturală a ființelor ce se
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
religie sexuală", potrivit căreia iubirea (fără sentiment) devine o formă de "dezlegare ori de prăbușire a vieții"117. După cum am anticipat, tot un "mythmaker" (nu mai puțin un scriitor de succes) intenționa să fie și Lovinescu, cu diferența că în "romanțul" său, focalizat exclusiv asupra vieții sentimentale a poetului, el pretindea a fi oferit, în plus, și o explicație pur științifică, "pozitivistă" chiar, a erotismului eminescian, în afara oricărei mistificații. Ca atare, criticul modernist plasa pe Eminescu la antipod, în categoria "inhibiților
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
continuitatea de stil și de viziune cu romanele anterioare, vădită și în natura secvențial-dialogală a discursului romanesc, și având la bază conflictul etern dintre "realitate" și "iluzie" (împrumutat teatrului). Într-adevăr, povestea de dragoste se derulează lent, ca în orice "romanț", în manieră pur lovinesciană, pentru ca de la capitolul al XV-lea încolo idila dintre Eminescu și Mite să dobândească un aspect pur teatral, prin aglutinare de secvențe dialogate, fără intervenția naratorului. Nici Bălăuca nu iese, vom vedea imediat, din cadrele romanului-melodramă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
imaginile glumețe / N-au ce căuta în cadențe: / Că poezia ține de esențe" râsul face parte din recuzita sa cotidiană. Fapt e că Dimov nu renunță la umor (un umor sec) chiar și vorbind despre moarte. Un alt text, un Romanț, încorporează o declarație de principii țintind finalmente situarea deasupra normelor consacrate: M-am hotărât Să scormonesc și-n ce-i urât Și vă rog să mă credeți nu-i o poză, N-o fac nici în poezie, nici în proză
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
res, care îl introduce pe cititor în mijlocul fabulei. Din acest moment, se fac referiri la trecut, iar apoi povestirea se desfășoară mai mult sau mai puțin cronologic, pînă la sfîrșit. Așadar, anacronismul în sine nu este deloc ceva neobișnuit. În romanțurile cavalerești și în alte scrieri populare se găsesc diferite tipuri de anacronisme. Totuși, ele pot fi folosite ca o modalitate de a crea efecte literare specifice. Voi discuta succesiv trei aspecte ale deviației cronologice: direcția, distanța și amploarea. Direcția: Posibilități
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
că e vorba de opoziții chiar mai strict delimitate, actorii trebuie să se confrunte întotdeauna cu opozițiile ideologice ale lumii în care se mișcă. Opoziția dintre individ și colectiv sau dintre individ și reprezentanții puterii este adesea importantă atît în romanțurile medievale, cît și în romanele realiste ale secolului al XIX-lea. În romanele lui Kafka, această opoziție capătă chiar o importanță majoră. Alte opoziții între grupuri produc relații ideologice: negrii contra albilor, bărbații împotriva femeilor, angajații împotriva patronilor, "cei care
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
după alta, se formau perechile. Rock-ul dezlănțuit lăsa tot 64 mai mult locul blues-urilor în care, strânși în brațe, ei aspirând parfumul din părul fetelor, ele lăsîndu-se în voia reprezentărilor languros-imbecil-copilărești despre dragoste, umezindu-se mai mult de romanț, decât de dorință, se clătinau fără un cuvânt, atingîndu-se tot timpul de ceilalți ca un singur trup cu zeci de chipuri. Aveam timp să-i privesc, cum stăteam pe o bancă, în colțul întunecat, lângă magnetofonul care își smucea ritmic
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
josnicu lor pronostic Încă nu s-a adeverit. Io sunt mereu atent la mersu pătăraniei, care o să ți-o zic În viitoarea. La cât mai multe dă văzut, Indianu VII Dragă Avelino, Ziua dă ieri a fost, pă bune, adevărat romanț dă peripeții, care au pus la Încercare călirea lu ierou lui (bănuiești d-acu cine ie), cu final bombă. Am Început c-un chilipir. La micu dejun, dă la masă la masă, șoricuțele au pus pă tapet paragrafu escursii. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că discursu se transmitea la radio. Pujato, 24 noiembrie 1947 Fiul pretenarului său I Tu, Ustáriz, crezi ce-oi vrea, da io-s mai căpos ca bascu cu tărăboanța. Pentru măndel, capitolu buchernițe ie una și cinemau alta. Micile mele romanțuri or fi ca răfuielile maimuții cu mașina dă scris, da io-mi țin rangu dă scriitor. D-aia, dă câte ori mi-a comandatără vro comedie bufă pentru S.U.P.A. (Sindicatul Uvrierilor și Producătorilor Argentinieni), le-am cerut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]