58 matches
-
cât de cât exigent. Oricum, e clar că procedeele tehnice specifice melodramei (narațiunea episodică, patosul, teatralitatea etc.) se regăsesc și în romanele din ciclul eminescian. Astfel, melodramaticelor proze lovinesciene li s-a reproșat ba îndepărtarea nepermisă față de document (în sensul "romanțării"), ba apropierea prea mare față de sursa inspiratoare, care transformă textul într-o banală operă de popularizare. Cu toate acestea, Pompiliu Constantinescu aprobă, la început, procedeul "romanțării" ("Cea mai mare dificultate a biografiei romanțate este ceea ce Bourget a numit credibilitatea ficțiunii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
melodramaticelor proze lovinesciene li s-a reproșat ba îndepărtarea nepermisă față de document (în sensul "romanțării"), ba apropierea prea mare față de sursa inspiratoare, care transformă textul într-o banală operă de popularizare. Cu toate acestea, Pompiliu Constantinescu aprobă, la început, procedeul "romanțării" ("Cea mai mare dificultate a biografiei romanțate este ceea ce Bourget a numit credibilitatea ficțiunii epice. D. Lovinescu a învins, în mai toate punctele, această greutate de reconstituire animată"), pentru a-i contesta finalmente viabilitatea, în momentul în care Lovinescu (în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a ceea ce voi scrie; adică asupra romanului propriu-zis. Căci până acum sunt încă în retrospectiv. Pentru desfășurarea ulterioară sunt însă sumbru și pesimist. Nu știu pe unde să apuc drama Eminescu Caragiale Veronica, pentru a nu cădea în reportaj și romanțare (s.n.)"216. Mai apoi, deși nesigur pe ceea ce urma să facă în continuare, Lovinescu nu se sfiește să-și anunțe totuși, public, proiectul: "Romanul (Bălăuca) are un sfârșit firesc și ar putea fi terminat aici; în realitate, sfârșitul acesta nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la modernitate. Cum se explică, atunci, discrepanța dintre principiile criticii lovinesciene și practica literară stricto sensu? Dar oare e vorba cu adevărat despre o discrepanță? Refuzând pactul mimetic, literatura lui Lovinescu rămâne obligatoriu îndatorată sămănătorismului și ratează "obiectivitatea"? Nu cumva "romanțarea" lovinesciană e o metodă mai subtilă și mai modernă de "obiectivare", ce reclamă depășirea practicilor obișnuite ale mimesis-ului? Răspunsul cred că l-am dat deja, atât cât mi-a fost cu putință, în capitolele anterioare. Recapitulând argumentele formulate pe parcurs
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
învingătorilor: "Sunt romancier și romanul românesc va conta cu mine". Fără milă, istoria literară n-a confirmat această pretenție. G. Călinescu, exprimând consensul generației sale, va reduce romanele lovinesciene la interesul lor biografic, legat de personalitatea criticului, pentru că, susținea el, "romanțarea biografiei duce la modele perimate", de "nuvelă veche". Verdictul zdrobitor a rămas, iar exegeții de mai târziu s-au aplecat asupra romanelor lui Lovinescu doar pentru a elucida misterul care face din îndrăznețul purtător de stindard al modernismului la noi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sunt mari amatori de considerații despre "personalitate"), și evocă totodată pactul "autenticist" al mai tuturor marilor noștri scriitori moderniști, între care nu s-a numărat nici un Pessoa. Învăluită de mult într-o rumoare defavorabilă, care o acuză de paseism, de romanțare, de lipsa flerului și a invenției, opera de ficțiune a lui Lovinescu demonstrează totuși, începând mai ales cu romanul Viață dublă (1929), calități care o fac imposibil de neglijat. Romanele ultime ale lui Lovinescu se citesc cu plăcere, iar pentru
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
române de la origini până în prezent, dar fără a subscrie accentului lor ironic. Criticul de la Sburătorul luase drept unul dintre punctele de onoare ale programului său estetic respingerea romanței, a modului sentimental minor. Însă asta nu înseamnă că orice formă de romanțare trebuie automat condamnată; dimpotrivă, modul sentimental rămâne o parte importantă a procesului receptării literaturii 238. Într-un articol lovinescian din 1915, melodrama este descoperită chiar în miezul tragediei clasice, iar modul sentimental este considerat singurul care poate face legătura între
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Lovinescu, personajul este o conștiință melodramatică ce a prins de veste că trăiește într-o melodramă și, de aceea, caută să iasă din ea. Nici într-un caz deci nu poate fi vorba despre lipsă de intelectualitate, despre paseism și romanțare, de vreme ce acestea sunt "înrămate" într-un roman dilematic, conștient de capcanele melancoliei și de proximitatea permanentă a clișeului (formula lui Paul Cernat, "romanul retro", este de aceea invocată cu folos și pentru romanele în discuție). De la această conștiință critică (cu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]