338 matches
-
expresii ale stării de așteptare a ceva inefabil ce trebuie să vină etc. Totuși, toate acestea sunt mai curând reziduuri ale unei vârste depășite. La 21 de ani, notațiile Marianei Șora atestă o rapidă maturizare și iau distanță față de genul romanțios, patetic-clamoros. E perceptibil acest spor de calitate îndeosebi în acele notații unde, fără a se angaja într-o direcție sau alta, ea își exprimă opinia și adoptă o atitudine principial corectă, căreia, cum se va vedea din jurnalul de senectute
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
care oamenii o au în urma exercițiilor fizice. Chestie de feromoni sau ceva similar. Nu, astea se numesc endorfine, nu?“ Doamne-Dumnezeule, începusem să mă transform în Helen. I-am aruncat o privire lui Adam. (Hopa! Asta suna ca într-un roman romanțios. În romanele astea, oamenii „aruncă priviri“ tot timpul.) Bine, atunci n-am aruncat nimic. Nu eram vinovată de nici un fel de furt. Deși cunoșteam un tip dintr-un bar care m-ar fi ajutat cu vreo câteva cutii de „priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
măsura grandorii lui. Marea majoritate a publicului rostindu-i încă numele cu respect și emoție, reține doar versurile atât de muzicale ale tristei iubiri pierdute. Căci superba eufonie eminesciană s-a transformat la acest nivel, din păcate, într-o cantabilitate romanțioasă, accesibilă unei sensibilități mediocre, destul de greu de dezrădăcinat. Și acestea mai cu seamă atâta vreme cât opera poetului nu fusese dată la iveală integral. Acum însă, când uriașul travaliu de editare a operei complete început de Perpessicius (care și-a pierdut vederea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
făclie de Paște, unde se întâlnesc forme incipiente ale prozei de analiză psihologică ca la Dostoievski. Și la Caragiale eroii nu-și trăiesc propria existență, ci pe aceea a eroilor din cărțile citite. Zița este "diagnosticată" de Jupân Dumitrache "fată romanțioasă", Catindatul, Leonida, Cațavencu nu fac altceva decât un act mimetic de o savuroasă esență comică "tributară unor modele" (p. 125). Un rol important în existența eroilor lui Caragiale îl joacă presa, ba chiar trăiesc conform presei. Revoluția din 1989 are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
simțitori peste poate, tânjesc după o iubire „dulce”, ideală, sfântă, dar copila blondă și suavă, obiectul suspinătoarei adorații, se dovedește a fi crudă și înfumurată, o cochetă fără inimă, distrugând cu veninul perversității ei iluzia mângâietoare, tonifiantă a iubirii neasemeni. Romanțioase și teatrale, aceste scrieri, înrudite tematic și ca tonalitate cu versurile, sunt mai mult descărcare sufletească, semnalând o criză de vârstă. Un mic delir metaforic, mimând prețios „viziuni baroce”, exhibă însemnările de călătorie - Frânturi („Gândul nostru”, 1922) și Din ziarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
devine teroristă, la o manifestație trăgând asupra ziaristului. Și Roxane devine, fără ezitare, amanta ziaristului, fiind atât de vrăjită de el încât renunță la cai, la curse, și face pasiune pentru socialism. Intrată pe panta senzaționalului, acțiunea devine tot mai romanțioasă și neverosimilă. Rezervat la început față de „infanta burgheză”, militantul în slujba proletariatului e, acum, obsedat de ea și se duce să o caute în capitala Poloniei, unde fosta amazoană se afla pentru un timp. Față de partid își motivează plecarea prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
română apărute în SUA, L. reface imaginea feministei de odinioară. Cu un talent firav, tânăra învățătoare compune versuri care vorbesc cu naivitate despre iubire, durere, credință, speranță. Romanul Elmira, ca și nuvelele, schițele, pronunțat didacticiste, indică preferința autoarei pentru schemele romanțioase. Descriind mici drame sentimentale, L. trece personajelor poate ceva din ființa ei: tristețe, resemnare, virtute neînțeleasă etc. În însemnările din timpul șederii la Sarajevo, unele rămase în manuscris, transpar emoții mult mai puțin convenționale. SCRIERI: Barbu Cobzariul, Gherla, 1887; Doina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287920_a_289249]
-
de exprimare a femeilor și independența lor pot coexista, nemaifiind supuse opresiunii masculine, reprezentate simbolic de violul cavalerului. Pierderea lumii miraculoase, de basm, reprezintă simbolic feminitatea deposedată de posibilitatea de exprimare și de manifestare a independenței. Rolul eroinelor din povestirile romanțioase cavalerești era acela de a-i atrage pe bărbați prin frumusețea fizică răpitoare, dar și de a se supune dorințelor acestora. Erau mult mai delicate din punct de vedere emoțional, dar mai puțin capabile intelectual decât bărbații. Ele devin un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
critică a regimului. Folosind variate nuanțe ale ironiei, povestitorul se află mereu în conflict cu boierii ruginiți, cu stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism desuet. În Fiziologia provincialului în Iași (1844), mijloacele prozatorului au devenit mai sigure, mai echilibrate. Schița, deși are un model francez, rămâne sub influența directă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
al lui Evghenie Vulgaris, povestirea Memnon de Voltaire. Pirostia Elenei (1824) e o nuvelă de Marmontel, preluată direct din franțuzește. O „idilie”, Satirii, câteva fabule de La Fontaine, J.-B. Grécourt, Pessellier, P.-Fr. D’Erbigny, un fragment dintr-o nuvelă romanțioasă, Duchesa Milanului, precum și Chelestina, traducere din Florian, nu au ajuns să fie tipărite. Din anul 1828 se păstrează primele versuri originale ale lui N. - un poem burlesc purtând titlul Disțărare șlicului. Cea dintâi operă literară publicată este melodrama Triizeci ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
extreme; căzută pe mâna unor curtezani cinici, ea sfârșește prin a se sinucide. Elementele de psihologie sunt puse în relație cu aspectul fizic, cu fizionomia. Repovestită cu umor fin, O alergare de cai (Scacica), împletind două istorii de dragoste, una romanțioasă și alta, galantă, a naratorului însuși, schițează cu ascuțime un tablou de epocă. Un ochi lucid, malițios scrutează în final iluziile din tinerețe. Despre anii de ucenicie vorbește schița Cum am învățat românește, în care grotesca apariție a dascălului Socoleanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
mă va opri cu pieptul ei o lebădă!" Melancolia devenită ectenie se dizolvă în cânt, notă definitorie a ciclului Jeu d'amour. Refrenele, necesare puncte de sprijin, creează în alt poem (Balada lui Mil) un dispozitiv sonor tărăgănat, cu legănări romanțioase: Hai, vino Mil, o dată, să ne uităm în jos, Pe stradă trec acum femei cu sân frumos, Pe stradă trec acum femei cu sân frumos! (...) Și-așa seară de seară, unul mai norocos o să-ntâlnească Moartea acea cu râs frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
le cunoaște, fiind și el legat de acestea. El și-o poate închipui pe iubita sa, după cum și ea se poate închipui pe sine, din punctul de vedere al acestor bărbați și femei care nu știu nimic despre viața ei romanțioasă, dar și din punctul de vedere al grupului ascuns și închis pe care-l alcătuiesc împreună. Totuși el este de-parte, iar în societatea pe care ea o frecventează se pot pro-duce, fără știrea lui, multe schimbări despre care scrisorile
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
cu acestea, se remarcă puternica expresivitate imagistică, susținută de un discurs liric dinamic. În Continentele ascunse (1965), confesiunea patetică este dublată de un egotism liric insistent, uneori excesiv. În erotică, impregnată de același patetism, spiritul romantic se confundă cu cel romanțios. Lirismul civic revine în forță în De dragoste de țară (1967), unde steaguri fâlfâie deasupra șantierelor în „lumina lunii August” și se aude „Cântarea României Socialiste”. Titlul unui poem de aici va deveni titlul volumului următor, Sfera gânditoare (1967), care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287396_a_288725]
-
prelucrare. Intriga e ușoară, copleșită de tezism. Părinții Sorei, stăpâniți de prejudecăți, nu îngăduie însoțirea fetei cu plugarul Petre, încredințând-o unui negustor străin, hapsân, care o și părăsește. Tânărul, în prada unei disperări pe care o declamă în tirade romanțioase, lacrimogene, este gata să se înroleze. Însă intervenția unui boier mărinimos, plin de omenie față de țăranii de pe moșia lui (pe care o gospodărește singur, nelăsând-o pe mâna hrăpăreață a unor „arendași cumpliți”), se dovedește salvatoare și Petre, „recrutul răscumpărat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
expresiile populare. Totuși o anume detașare personală față de acțiune vădește caracterul elaborat al narațiunii, care „nu exprimă litera folclorului, ci spiritul său, capacitatea de a dezvolta creator vechi teme” (Mircea Anghelescu). Personalitatea proprie transpare din intențiile moralizatoare, din tonul uneori romanțios, din amănuntele istorice și mitologice pe care le include în povestire. Ceea ce se remarcă în mod deosebit este deplina unitate de atmosferă și de stil a celor șaptezeci de basme scrise de I. Unele dintre ele sunt cele mai vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287627_a_288956]
-
pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița Garoflide, care se ofilește în orășelul-port unde numai pentru dânsa nu se întâmplă nimic. În pătimirile ei, declanșate de farsa crudă a unor răutăcioși, se ivește, în contraefect, o nuanță de ridicol. Între lacrimă și surâs, B. are un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
fi o colecție de experiențe erotice, banale când nu sunt sordide. Ceva mai multă substanță epică există în celălalt roman, Ne caută pământul. Dar povestea a două surori cu firi opuse, cea mare - realistă, acceptându-și senină destinul, cea mică - romanțioasă și aventuroasă, este grevată de un tendenționism caduc și de reminiscențe literare neasimilate. O oarecare siguranță în conturarea tabloului vieții rurale arată totuși un progres al autorului. Pe o temă de interes deosebit, Istoricul Societăților Scriitorilor Români se constituie ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288296_a_289625]
-
ca o amazoană are inițiativă, Îi e străin liricul; pe Veta, În schimb, lirismul o definește sufletește: suferă din iubire, tânjește, tocmai a recâștigat inima și Încrederea bărbatului - amant gelos și află În facile versuri expresia fericirii ei. Veta e romanțioasă (oaza de lirism În care se refugiază după Întâlnirea cu Chiriac e, probabil, și Încercare de a idiliza o relație mult prea telurică), Zița e febrilă, febrilitatea ei fiind motivată și de situația incertă În care se află ca femeie
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și vărul ei. Practicarea cu artă a favoritismului nu e neobișnuit În lumea lui Caragiale; neobișnuit e În proza sa scurtă interesul pentru portretul moral-psihologic al personajului feminin, realizat pe baza opoziției moral - intelectual polemizând cu tradiția epicii romantice și romanțioase: „Ceea ce e ciudat e că femeia asta are toate calitățile de inimă (cum ar zice un autor de novele, iubitor de amănunte psihice), toate calitățile morale; dar despre cele intelectuale, dacă vrem să fim drepți, trebuie să spunem că natura
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
măcar acolo ceva.”). Dar pentru personajul feminin caragialian cea mai importantă carieră este legată de rolul social de soție / concubină. Postura de femeie nemăritată ori de văduvă e vulnerabilă: Porția Popescu este suspectată de imoralitate de către reporterul de la Lumina („Foarte romanțioasă, ea Ținea mult la societatea tinerilor studenți, slăbiciune contractată de demult...”), Leanca - insinuează prevenitul - Întreține o relație amoroasă ilicită, cu domn’ Mitică. Zița, Încă tânără („jună sunt”), frumoasă și elegantă, e dezvorțată și caută un bărbat disponibil și dispus să
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
la societatea tinerilor studenți, slăbiciune contractată de demult...”), Leanca - insinuează prevenitul - Întreține o relație amoroasă ilicită, cu domn’ Mitică. Zița, Încă tânără („jună sunt”), frumoasă și elegantă, e dezvorțată și caută un bărbat disponibil și dispus să-i satisfacă așteptările romanțioase alimentate de lectura asiduă a foiletoanelor lacrimogene la modă. Zița a cunoscut eșecul sentimental-erotic prin mariajul cu Țircădău și, cu siguranță, ea caută un alt bărbat nu În virtutea tradiției care impune femeii măritișul; prin divorț, ea Încalcă deja o tradiție
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
real și ideal, invocând mândra izolare a poetului etc. Piesele în versuri, Floarea din Firenze („comedie-idilă”, 1893), Cerșetorul („dramă-idilă”, 1894) și Îngerii lui Rafael („fantezie”, 1894), jucate pe scena Teatrului Național din București, construiesc, fluid și inconsistent, pe o schemă romanțioasă. Cam în aceeași vreme L. traduce din poeți felibri (Aug. Barbieri și Ch. Fuster) ori transpune pentru scena craioveană comedia Le Flibustier de Jean Richepin. În articole și conferințe, în scrierile despre teatru, există și tentația comentariului literar. Dar aprecierile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
la mijloc va fi fost speranța recuperării unei "stări de grație"3, literaturizată în textele de tinerețe, mai cu seamă în nuvele 4. O formă de evaziune retrospectivă, poate, în căutarea timpului pierdut... Așa să fie oare? Posibil. Oricum, dincolo de romanțioasa presupoziție, posteritatea nu va ști niciodată mai mult despre perioada aceasta de trei săptămâni din viața criticului. Însemnările precizează cu strictețe itinerariul, fără nici o impresie personală, nimic. Doar notația seacă, de telegraf: "Plecat în Italia în dimineața zilei de 11
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de proză. Referindu-se la transformarea în cauză, Negoițescu 174 identifica, pripit, semnul unui regres estetic, relevabil în "degradarea anecdotică" a poveștii sentimentale din O dragoste florentină. Dar, după cum am anticipat, recursul la anecdotă vizează nu atât "degradarea", cât simplificarea romanțioasei aventuri amoroase prin reducția la sâmburele său epic, la elementele de "intrigă", întotdeauna mai triviale în raport cu poezia inefabilă a iubirii și cu suferința obligatorie pusă în scenă printr-un ceremonial patetic, grandilocvent. Lovinescu a intuit foarte bine că, spre a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]