2,161 matches
-
ale vieții mondene din Bucureștii timpului (baluri, întîlniri, plimbări cu trăsura, toalete, culoare de epocă, intrigi, bîrfe, interminabile discuții, jocuri de șah), ca și prin relevarea unor trăsături generale ce desemnează o tipologie (pesimismul, pasivitatea, obișnuința, anecdoticul, căutarea pitorescului). Spațiul romanesc, trasat pe aceste coordonate, este dominat de figura lui Ion Ghica: lucid, exprimîndu-și patriotismul într-un limbaj temperat, departe de stilul romantic al tinereții, ironic, senzual, calm și fin tactician, cu o energie controlată dar și cu o „violență obscură
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
de după Mihail Sadoveanu, este astăzi depășit, romanul Prințul Ghica constituind unul dintre textele prin care această specie își depășește tradiția, sincronizîndu-se cu evoluția prozei noastre contemporane; prin construcție și scriitură, ca și prin știința topirii informației istorice în aliajul ficțiunii romanești, Prințul Ghica este placa turnantă a scrisului Danei Dumitriu care, cu acest roman, își înnoia substanțial formula epică, configurînd un ansamblu narativ dintre cele mai interesante: este cartea-efigie a Danei Dumitriu.
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
o culegere de nuvele, sub pseudonimul Patrizio Canaponi, și a obținut primele sale cinci premii literare. Apoi a publicat sub propriul nume 15 romane și volume de nuvele, în majoritate autobiografice. Acum și-a propus un proiect ambițios: un ciclu romanesc în 9 tonuri, intitulat Homo duplex, din care a apărut la Ed. Querido din Amsterdam volumul-pilot (tomul zero) De Movo Tapes (Înregistrările lui Movo). Eroul, supranumit Movo, este un Oedip contemporan: nu scapă destinului dictat de zei și își ucide
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
literatură și imaginar? J. J. W. - O primă constatare se impune astăzi, și anume, raporturile între filozofie și literatură s-au schimbat mult în secolul al XX-lea, pentru că filozofia, mai mult ca înainte, a considerat că operele literare, textele romanești în special, erau o altă modalitate de a spune totodată adevărul, de a produce sens și, poate chiar de a problematiza chestiuni fundamentale ca și filozofia. Deci literatura a devenit un fel de mod narativ, mai concret, al gîndirii filozofice
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
și culturală a unei elite culturale. Vorbind despre ea, vorbeam, implicit, despre idei care scurticircuiteaza o epocă, despre izvoarele întrucîtva misterioase ale emulației, despre limitele și adîncimile prieteniei, despre gloria unor cariere strălucite și caracterul lor condiționat istoric, efemer. Tangenta romanesca e vizibilă. Cochet-impresionist, autorul își autoapreciază "exercițiul de meditație asupra "hasdeenilor precum unul ce vorbește "nu doar despre cîștigurile și eșecurile unei aventuri exegetice, ci și despre prietenia și afecțiunea pe care le presupune orice tentativă cărturăreasca. Ceea ce înseamnă că
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
un sfîrșit. Apoi ideea că schimbările produse pot fi legate de fenomene extraliterare, cum ar fi apariția cinematografului. Pe scurt, stilul literar e un exercitiu mediat istoric și trebuie privit ca atare. În al treilea rînd, Calvino afirmă că imagistică romanesca începe cu adevărat o dată cu Balzac și Stendhal, adică o dată cu realismul. Fără să o spună direct, Calvino afirmă coincidență dintre apariția realismului și apariția imagisticii în literatură. Desigur, întreaga istorie a literaturii, așa cum o știm, de la Homer și tragedia greacă pînă
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
un jurnal. Josef își venerează mai intens soția după ce aceasta a murit și poartă mereu cu el, ca semn al fidelității matrimoniale și dincolo de moarte, traducerea în daneză a Odisseei. Liantul care unește personajele, dispuse aproape simetric în structura intrigii romanești, este Erosul. Pe de altă parte, uzînd de potrivirile deloc întîmplătoare ale destinului personajelor sale, Kundera face o aluzie parodică indirectă la peripețiile erotice ale lui Ulisse, la unele complexe de tip oedipian, trimițîndu-ne inevitabil cu gîndul la unele scrieri
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
și-a modificat unghiul de percepție și limbajul. Fragmente dintr-un discurs amoros este o carte splendidă, cu o lizibilitate maximă, un scenariu epic (un scenariu al ideilor, bineînțeles). Aș putea zice chiar: un roman sentimental despre modelele (fantasmele) discursului romanesc sentimental... Cine mai citește, azi, pe Jean Ricardou, cel care teroriza în anii ’70 congresele, colocviile universitare?.. Un alt mare critic, după Roland Barthes, care și-a dat seama că nu putem transforma critica într-un cod care să codifice
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
ora cinci după-amiază, marchiza ieși în oraș... Marchiza are o profesiune modernă (e, de pildă, specialistă în relații internaționale sau este informaticiană)... Prozatorul trebuie să ne spună cu cine se va întâlni ea și cum își va petrece seara... Eseul romanesc a obosit, ca și metaromanul... Romancierul poate ignora critica, dar critica - repusă pe picioare - nu trebuie să ignore romanul. L.V. Critica literară are în cazul dvs - și nu numai - și o latură didactică. Mă gândesc pentru moment la îndrumarea lucrărilor
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
tensiunii creatoare, exprimată ca zălog al încrederii în scrisoarea atât de greșit interpretată de pe pozițiile noastre partinice limitative. Martha Bibescu nu și-a negat originea. A iubit pământul românesc și oamenii lui. Izvor, țara sălciilor măsoară în pagini de evocare romanescă nivelul afectiv al acestei admirații, nu lipsite chiar și de observații critice. De asemenea, pagini ale Jurnalului politic ( 1939-1941), prima organizare de acest fel, datorate, în 1979, lui Cristian Popișteanu și Nicolae Minei, iar de curând, în Jurnalul din 1915
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
lui Henri Michaux), prin care încearcă a se dedubla, deci a-și abandona sinele. E o extrovertire relevantă. O alienare delectant-amară, în cadrul căreia epicul (mod general, expiator) alină liricul (mod individualizant, culpabil). Biografismul explodează astfel împrăștiind țăndării unor mici narațiuni romanești. Aceeași fantasmă lirică în esență e trecută în codul unui imaginar care-i acordă un sens de obiectivitate, de abstragere din dureroasa îndoială a autoscopiei asumate: "mopete în această amiază cu soare lăptos,/ așezat la masă în curtea, cu mult
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
a unui proces înscenat. Atât în aspectele generale, istorice, cât și în cele particulare, biografice, romanul este o alcătuire selectivă, de momente, acte, gesturi, mărturii, cu toatele atent, interesant și atrăgător desfășurate. În cel de-al doilea volum al ciclului său romanesc, Dieter Schlesak scrie, atingând și păstrând un sunet universal, extrem de matur timbrat literar (în sensul cel mai deplin al termenului), o originală și memorabilă sinteză tematică și problematică a unei crize umane marcată apocaliptic.
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
participarea semnificativă la volumul amintiri, alături de Leonid Dimov și Florin Pucă. Principala diferență, ținând de calitatea discursului poetic, ar fi între insertul oniric și „jocularitățile” mai pregnante în prima perioadă ivănesciană (până în 1973, inclusiv) și epicul cotidian mai amplu, adică romanesc, mai nostalgic, dar predispus la o „descriere uscată”, după cum își declară intențiile un poem din volumul care, după părerea mea, deschide cea de-a doua etapă (alte poesii, 1976). Mica ruptură de ritm și subtila diferență de tonalitate lirică mi
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]
-
Gh. D. Mugur, Al. P. Necșești, Cristobald. Dacă despre un roman, cum este cel intitulat Cohortele morții, plasat în timpul războiului prim mondial, s-a afirmat că descrie acest timp într-o manieră „aproape reportericească”, Buga se desprinde din peisajul său romanesc în chip de cronică, între real și legendă, detaliile reale și elementele de mit se îmbină până într-atâta, încât ajung până să fie grea deosebirea unora de celelalte. Fondul romanului se sprijină pe felul cum crește Moldova pe trunchiul
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
analize e foarte lungă. Intrusul, de pildă, supus unei radiografii postdecembriste, prezintă un "om nou" privat de dreptul la demnitate, la individualitate și la opțiune, pasiv și supus bunului-plac al partidului. Scriitorul nu numai că nu ia distanță față de realitatea romanescă sau față de personaje (când acestea sunt trâmbițe ale convingerilor comuniste), dar, observă dl Geacăr, gândește la nivelul acestora. În biografia lui Antonescu din Delirul s-ar putea citi un elogiu adus tinereții fantezist-revoluționare a dictatorului Ceaușescu, preamărită, de altfel, într-
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
unui comisar politic e un roman autobiografic, inspirat din experiențele autorului în România anilor '50, cu multe personaje copiate după modele reale și anecdotică devenită istorie (mare și mică). Deși nu pot să-mi dau seama exact cît e ficțiune romanescă și cît memorialistică în confesiunea la persoana I a naratorului numit chiar Miron Bergmann, trebuie să spun că volumul m-a interesat nu în primul rînd pentru virtuțile lui beletristice, ci prin raportare la tot ce știu despre epocă: din
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
mohorâte. Ceea ce pentru mulți profani pare un vast teritoriu de cenușă (romanele secolului al XIX-lea, să zicem), pentru specialiști sunt vestigiile unei vieți culturale ce merită recuperată. Organizarea cronologică a dicționarului oferă "cea mai fidelă imagine a evoluției genului romanesc și a receptării lui critice pe teren național", cum se afirmă în prefață. O investigație istorică totală presupune răscolirea unor secvențe cronologice și tematice aflate în umbră, realizând implicit un obiectiv de "arheologie literară". Romanul lui Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
interesant al peisajului epic desfășurat pe pânzele vaste ale istoriei. Autorii articolelor își păstrează, în general, o neutralitate a descrierii, dar sunt și cazuri de implicare flagrantă a unei judecăți superlative. Vestibul de Al. Ivasiuc e "cea mai valoroasă creație romanescă a anului 1967" (p. 644). Verifici imediat producția anului și poți cădea ușor de acord că e așa, pentru că e uimitor de sărac în valori anul 1967 față de 1968 și cei care urmează. Dar sunt binișor exagerate aprecierile că romanul
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
a țărilor din Est , îmi place foarte mult Andrei Kurkov și faimosul lui Pinguin, care, găsesc că alcătuiește un portret tulburător al societății post-comuniste delincvente, oscilând între burlesc și patetic. Îmi place foarte mult și Ludmila Ulițkaia, la care atmosfera romanescă este întotdeauna densă și emoționantă. Mărturisesc că nu urmăresc cu precizie ultimele apariții ale literaturii ruse. Cât despre situația generală din Rusia... Este, cred , o țară în același timp fascinantă și respingătoare, plină de contraste, de contradicții. Acolo treci de la
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
țesătura narațiunii ( la prima lectură eu una nici n-am remarcat-o) aflăm că prima soție a lui Fiodor Vasilievici se numește Iulia. A fost însurat adică cu pro- pria-i soră? Dacă da, găsesc că este extraordinar ca truc romanesc, fiindcă dă impresia că povestea poate fi citită din nou, altfel.. O.L. La amintirile vagi și fluctuante ale bătrânului Fiodor se opune precizia de bisturiu a oamenilor administrației de unde aflăm, într-adevăr, că prima soție a infirmului se numea
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
autorul îți face tot felul de ocoluri genealogice și dramatice înainte de a te introduce în cele din urmă în miezul problemei... Dimpotrivă, când dă cuvântul unui personaj, îl simțim trăind după câteva cuvinte. Mi se pare că regăsim o calitate romanescă similară la Jane Austen care știe să facă viu un personaj în trei replici.
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
resurecția epicului în poezie, dar și de faptul că "tema fundamentală a poeziei este iubirea și echilibrul ei în moarte", Valentin Tașcu crede că lirismul se va salva o dată cu cititorul, nu doar printr-o reîntrupare epico-ritmică în cugetări și personaje romanești, ci și printr-o acoperire (recurs la un "paleativ", cum hiperurbanizează V. T. de mai multe ori, corect paliativ; palliativo, it., palliatif, fr.) eseistică a textului poetic. Personajele din acest insolit "dicționar al iubăreților" apar în haloul și aura lor
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
Cristian Măgura Proiectul lui Daniel Dragomirescu, în bună măsură finalizat, este de a scrie o trilogie romanescă. I-a apărut în 2003 prima parte Nimic nou după Cortina de fier, iar în acest an a văzut lumina tiparului cea de-a doua, romanul Deșertul roșu. Nu i se poate reproșa autorului, în primul rând, ambiția. Să te
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
citesc lectori pe două continente, intim legați de această limbă. Pe un palier secret, îndrăznim a crede că exercițiul acestei limbi, în ce are ea mai radiant, mai prehensiv, mai insinuant, se înstituie, în Poate mâine... în chiar substanța faptului romanesc " eroina narațiunii fiind, iată, o prozatoare, o artistă. Dar, la urma urmei, ce se petrece în acest roman, ca raport al unei existențe? O femeie la vremea rememorărilor, tânără spiritualmente și mai departe însetată a fi iubită, o femeie singură
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
imposibil (nu mă condolează după mama, nu-mi mulțumește pentru articolul despre el)ť. Egoism care, peste un număr de ani, va consterna milioane de români!" Glosînd o culegere de interviuri a lui George Arion: Caracterizîndu-și, printr-un personaj, opera romanescă, Dinu Săraru vorbește de nedreptățile întîmplătoare ale revoluției, cuvîntul de ordine fiind că, în socialismul roșu, altfel de nedreptăți nici nu s-ar putea produce. Cel intervievat se supune astfel, nemijlocit, judecății cititorului și tot astfel cînd îl consideră pe
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]