158 matches
-
tip erotic între cele două etnii. Ceea ce e interesant e faptul că celebrul studiu imagologic al lui Klaus Heitmann dedicat perioadei istorice care ne interesează (1775-1918) susține același lucru, de această dată din punctul de vedere al unui german. Distinsul romanist de la Heidelberg se oprește asupra reflecțiilor lui Rudolf Berger despre erotismul româncei și atracția pe care ea o exercită asupra unui bărbat german, pentru ca ulterior, prin romanul Aus guter Gesellschaft de Hermann Gosseck, să ilustreze teoria foarte des întâlnită în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
secolo ventesimo, privilegio e patimento, Marcello Gigante, L'ultimo Quasimodo e la poesia greca, Guida, Napoli, 1970, p. 17. 420 Bogată și controversată opera quasimodiană de traducere conține și tălmăciri ale versurilor lui Tudor Arghezi, variante vehement contestate de filologul romanist Roșa del Conte. 421 Leopardi acumulase nenumărate cunoștințe de filologie și de istorie a Antichității. După cum arată Ghan Singh, ("Îl concetto dell'antichità nella poetica di Leopardi în Leopardi e Omero", Leopardi e îl mondo antico, Olschki, Florența, 1982, pp.
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
la nuanțarea metodelor de cercetare comparativă, nu a condus la rezultate notabile, în ciuda folosirii lui de foarte mult timp. De aceea, se recurge uneori și la realizarea unor distincții pe baze tipolo-gice91. Punctul de plecare în această întreprindere este constatarea romaniștilor că în vreme ce latina era o limbă sintetică, fiindcă însuma prin desinențe și sufixe valorile gramaticale ale cuvintelor în chiar structura lor, limbile romanice sînt analitice, căci redau aceste valori de obicei prin cuvinte ajutătoare, precum prepozițiile, verbele auxiliare sau unele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Locul și rolul elementului latin în istoria limbii engleze, Editura C2 Design, Brașov, 2001. 90 Vezi Otto Jespersen, op. cit., p. 208. 91 Vezi Eugen Coșeriu, Tipologia limbilor romanice, în culegerea Eugen Coșeriu, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994, p. 119-144. 92 Romanistul Walter von Wartburg (Aufgliederung...) crede chiar că factorul principal care a dus la fragmentarea latinei și la apariția unor limbi romanice diferite se datorează cuantumului diferit al elementului germanic de adstrat în provinciile vechiului Imperiu Roman. 93 Para una semántica
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a Bazei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS (din 1949 - Filiala Moldovenească a acestei Academii). Directori au fost Ion D. Ciobanu (1946-1952), promotor al teoriei antiștiințifice despre două limbi și două culturi de sine stătătoare, moldovenească și română, și romanistul Andrei Borșci (1952-1958), care a promovat ideea unității moldo-române de limbă și a încurajat acțiunile de valorificare a moștenirii literare. Din 1958 cercetările filologice se desfășoară în cadrul Institutului de Limbă și Literatură, ai cărui directori au fost istoricul literar Iosif
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287563_a_288892]
-
în Germania, la Seminarul Teologic Evreiesc din Breslau (azi Wroclaw, Polonia), din dorința expresă de a se familiariza cu istoria poporului evreu, dar urmează, la Universitatea din Leipzig, și cursuri de lingvistică și filologie, fiind unul dintre studenții preferați ai romanistului Gustav Gröber; cu acesta va trece, în 1877, un strălucit doctorat, pe o temă de lingvistică românească, Zur rumänischen Lautgeschichte, I. Die Gutturale Tenuis, publicată la Halle, în 1878. În 1881 își ia și diploma de rabin și predicator. Pendulând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
o păsărică cu ciocul deschis (probabil pentru urări, căci alături e scris cu roșu: 1975). Desenul e iscălit: C.M. 636 ca să vi-l trimit la Fălticeni. Eu știu că socrul meu era un folclorist reputat, și că Gustav Weigand, cunoscutul romanist german, a venit odată la Broșteni, pe când socrul meu funcționa acolo ca Învățător, ca să facă cunoștință cu el. Din păcate, socrul meu lipsea din localitate. El avea o mulțime de fișe, de cuvinte populare. A voit, să-și vândă această
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În „Revista Muzeelor și Monumentelor” - Muzee, nr. 2-1976. 825 ROMAN, Constantin 1 Câmpulung Moldovenesc, 7 iunie 1975 Mult Stimate Domnule Dimitriu, Deși nu m-ați rugat, eu totuși vă trimit adresa lui Paul V. MIRON 343, nepotul meu, Prof. Dr., romanist (...) la Universitatea din orașul FREIBURG - Republica Federală Germania (...). Vă rog să citiți revista „Cronica” Nr. 456 din 25.X.1974, care apare la Iași, pagina 10-a, care tratează un vast articol despre vizita delegației universitare din Freiburg, R.F.G., la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
unele sate). Voi căuta textul cuvântării mele ținute la comemorarea Mândrescu, și, de o voi mai găsi, V-o trimit. Dintre profesorii germani numai Hans Heinrich Borcherdt era academician; iar Iulius Wilhelm era Consilier guvernamental. Primul era germanist, al doilea romanist. Nu mai posed textul Gorovei (Îl are d. Datcu și i-l voi cere). Cu toată prietenia, V. Tempeanu 45 Carte de vizită Buftea, 12 sept. 1972 Mulțumiri călduroase 593. Vă urez la fel. Prof. Dr. Virgil Tempeanu Membru al
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În maniera aproape caricaturala, legăturile stabilite Între literatura și stat, mai ales de fiecare dată când se punea problema «identității». Departe de a fi un raport privilegiat Între autor și publicul sau, scrierile literare angajează numeroși experți (critici, comentatori, germaniști, romaniști și comparatiști) Însărcinați să claseze operele, iar raportul cu statul poate juca aici un rol determinant, chiar dacă nu Întotdeauna vizibil. Deși recompunerea «uneia» sau «mai multor» literaturi germane după 1989 constituie o situație specială, sunt posibile totuși comparații, examinând felul
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
care trăda că, de fapt, profesorul nu era decât un ghiduș. ȘTEFAN CUCIUREANU Timp de decenii, „nea Fane” a alimentat folclorul studențesc prin comportamentul său boem. Relatarea unor întâmplări incredibile a circulat nu numai printre filologi cărora le era mentor romanistul, ci la întreaga studențime ieșeană. Celor de la arte plastice sau fizicomatematici Ștefan Cuciureanu le era tot așa de cunoscut ca filologilor, mai bine chiar decât Nae Gheorghiu sau Ion Turcuș. Spre deosebire de aceștia, în toate întâmplările al căror erou era, conu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dacă este greu de spus cum s-au cristalizat limba și poporul român, un lucru rămâne totuși bine stabilit: româna este o limbă romanică. Teoria extravagantă a unei române dacice nici nu poate fi abordată Într-o discuție serioasă. Pentru romaniști, este o limbă fascinantă: a evoluat departe de ceilalți membri ai familiei și În mod independent. A asimilat elemente specifice (slave, turcești, grecești, maghiare), care o diferențiază și mai mult de romanitatea occidentală (cu Împrumuturile ei predominant germanice, practic inexistente
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
peste 11.000 de trăsuri și birje din București produc un „huruit” care „răsună În oraș ca un tunet permanent, Îndepărtat și [care] durează până către miezul nopții” <endnote id="(566, p. 256)"/>. În fine, vizitând Bucureștii În 1884, și romanistul danez Kristoffer Nyrop a fost profund impresionat de „zgomotul numeroaselor trăsuri care goneau Încoace și Încolo, cu o viteză nemaipomenită” <endnote id="(787)"/>. În spațiul lingvistic slav, la est și la nord de Moldova, pentru termenul de „căruțaș” a intrat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
domeniu, norme, instrucțiuni, circulare. Redacția și administrația str. Iancu Flondor nr.30 Cernăuți. * Bukovenskii Jurnal Bukovenskii Jurnal. Începând din 1991, Universitatea din Cernăuți, împreună cu societăți cultural-literare, editează revista cu titlul de mai sus. În colegiul de redacție fac parte și romaniștii prof. Grigore Bostan, membru de onoare al Academiei Române și Olecsa Romaneț. Numărul 3-4, 1994 cuprinde poezie, proză, traduceri din literatura italiană, evocări și amintiri din istoria Bucovinei. Au lucrări și scriitorii suceveni Iuri Lucan și Ilie Cojocaru. Iuri Lucan semnează
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
-se, părăsește redacția în 1927. În anii ’30 lucrează, în cadrul resortului de reclamă al Editurii Krafft & Drotleff, ca funcționar al cinematografelor orășenești și agent al unor instituții de asigurări. Când Institutul Cultural German din București (în fruntea căruia se afla romanistul Ernst Gamillscheg) a deschis o filială la Sibiu, i-a fost încredințată conducerea acesteia. În această calitate, a impulsionat acțiunile de traducere reciprocă din literaturile română și germană și a contribuit la coordonarea diferitelor proiecte, promovate de autori, traducători sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289389_a_290718]
-
în armata austro-ungară, C. vine la Hordou să-și vadă rudele și prietenii și îl cunoaște pe Liviu Rebreanu. În 1912, petrece șase săptămâni în Italia, studiind documente și materiale privitoare la opera marelui florentin. Îl întâlnește la Tismana pe romanistul Ramiro Ortiz (C. pregătea un Comentariu la „Divina Comedie” - în întregime făcut cunoscut publicului în 1963-1965), cu care are lungi discuții asupra lui Dante. În august 1915, fiul său, Alexandru, își pierde viața într-un accident de automobil. C. suportă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
, Felix (17.III.1920, München - 27.VI.2000, Salzburg), romanist și comparatist german. Este fiul Katharinei (n. Hasselgruber) și al lui Hans Karlinger, profesor universitar de istoria artelor la München. A urmat Conservatorul de Muzică și Filologia la Universitatea din München, avându-i mentori pe Rudolf von Ficker, Rudolf Kriss
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
aria disciplinelor filologice, ajungând la rezultate notabile în domeniul istoriei literaturii și culturii, al esteticii și stilisticii, al limbii literare și literaturii comparate. Studiile sale despre Bergson și Valéry, Rabelais, Voltaire și Hugo îmbogățesc cultura română cu sinteze prețioase. Pasionat romanist, J. dovedește încă din primii ani ai șederii în România un interes deosebit pentru cunoașterea limbii, culturii și literaturii române, scriind numeroase articole și studii în domeniu. Publică pagini memorabile despre Vasile Bogrea, St. Bezdechi, Tudor Vianu, Tudor Arghezi, Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287662_a_288991]
-
în istoria limbii, îndeosebi în luminarea unei zone puțin cunoscute, privind elementele autohtone, dacice, de „substrat”, sesizate încă de D. Cantemir și care intră în atenția a numeroși lingviști străini (J.B. Kopitar, P.J. Šafařik, Fr. Miklosich, H. Schuchardt ș.a.). Deopotrivă romanist, slavist, orientalist, indoeuropenist, cunoscut și în medii științifice din Europa, H. deține atuuri indispensabile unor construcții teoretice de amploare. El realizează în Principie de lingvistică (1881) cea dintâi sinteză românească a disciplinei. Aceasta era și corolarul unei lucrări importante, Cuvente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
colecția de limbi moderne a Editurii Goliardica din capitala italiană, în cadrul căreia a îngrijit volumul colectiv Contatti linguistici e mass-media (1981). A fost decorat de președintele Republicii Italiene cu Medalia de Aur pentru merite în domeniul școlii, culturii și artei. Romanist, fondator al învățământului limbii române la Universitatea „La Sapienza”, G. se remarcă prin studiile sale despre Eminescu, printr-o sinteză asupra literaturii române și prin cercetări de lingvistică. În Introduzione alla letteratura romena (1971), la origine curs universitar, încearcă să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
Sorescu și Ioan Alexandru. Cartea cuprinde și un bogat capitol de texte din Alecsandri, Eminescu, I.L. Caragiale, Macedonski, Slavici, Goga, Sadoveanu, Arghezi, Rebreanu, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, Blaga, Nichita Stănescu, Marin Sorescu și Ioan Alexandru. G. contribuie, alături de romaniști și eminescologi italieni cum au fost Carlo Tagliavini, Ramiro Ortiz, Giulio Bertoni, Umberto Cianciolo, Gino Lupi, Rosa Del Conte și Mario Ruffini, la cunoașterea operei lui Eminescu în Italia. În studiul Sentimentul timpului în poezia lui Eminescu (1957), autorul pornește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
Ion Chiriță), Roma, 1990; Studi di lingua e letteratura romena, Roma, 1992. Traduceri: Ion Caraion, Lacrime perpendicolari, Roma, 1994. Repere bibliografice: George Muntean, „Storia del nome Dracula e di altre parole d’oggi”, RITL, 1976, 4; Gheorghe Carageani, Testamentul unui romanist, RL, 1998, 9; Manolescu, Enciclopedia, 371-372. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287392_a_288721]
-
al volumului Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași - Contribuții la istoria învățământului românesc. 125 de ani (1855 1980). 140 Este îmbucurătoare știrea ce mi-o dați despre vizita lui Gustav Weigand la Broșteni. E dovada cea mai sigură că marele romanist de la Universitatea din Leipzig cunoștea activitatea folcloristului român. Aflu, ca o plăcută surpriză, că aveți și două lucrări de Aurel Băeșu. Cu îngăduința Dv., când voi trece prin București, voi încerca să le reproduc, pentru a completa catalogul operelor sale
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Aflat în primele rânduri ale luptei pentru dezrobire națională, suferind urmări ale acestei atitudini, P. este un militant în presa unionistă și un nume care începea să se afirme în publicațiile cu caracter științific. Înființează el însuși la Cernăuți, împreună cu romanistul E. Herzog, un cerc de studii filologice și fondează „Revista filologică” (1927-1928). În 1919 își ia doctoratul în litere și, pe baza unui raport alcătuit de Sextil Pușcariu (dar prezentat membrilor Secției Literare a Academiei de I. Bianu), P. - „cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
o găsim la Tönnies. Prima este monumentala lucrare a lui Otto von Gierke Das Genossenschaftrescht, a cărei publicare a început în 1868 și a continuat câteva decenii. În acea perioadă, în Germania era deschis conflictul dintre interpretările date legii de către "romaniști", respectiv de "germaniști", von Gierke fiind în tabăra germaniștilor. În centrul gândirii sale se găsește contrastul pronunțat dintre structura societății medievale bazată pe status atribuit, apartenență, unitatea organică a tuturor grupurilor communal și corporate și distincția fundamentală dintre stat și
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]