335 matches
-
pe crestini-bătălia a fost condusă și câștigată de moștenitorul tronului turcesc, care a devenit în acea zi sultan-Baiazid I. Noul suveran al otomanilor era un oștean înzestrat și a fost supranumit Yîldîrîm-Trăsnetul. Baiazid a încetat să-i mai menajeze pe romei și, în 1390, moștenitorul tronului lui Iustinian și al lui Vasile Bulgarochtonul, Manuel Paleologul, a fost nevoit să asalteze, împreună cu sultanul, ultimul oraș bizantin din Asia Mică-Philadelphia. La sfârșitul anului 1390, împăratul a ordonat să fie înălțate noi fortificații lângă
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
, numit și „Omorâtorul de romei” (în ), a fost țar de origine valahă în Țaratul Valaho-Bulgar între anii 1197 și 1207. El a fost cel de al treilea frate al celor care au restaurat statul bulgar, Petru și Asan, eliberându-l de sub stăpânirea bizantină. Lui îi
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
ale acestuia, aristocrația bizantină a început în curând să conspire împotriva țarului bulgar. Caloian și-a schimbat tactica de îndată și s-a întors împotriva foștilor săi aliați, provocând adevărate măceluri asupra populației grecești, adoptând porecla de "Rōmaioktonos" ("Ucigătorul de romei"), în contrapartidă față de cognomenul de "Boulgaroktonos" ("Ucigătorul de bulgari") adoptat la începutul secolului al XI-lea de către împăratul Vasile al II-lea al Bizanțului, în vremea în care acesta din urmă punea capăt existenței primului țarat bulgar. La 31 ianuarie
Ioniță Caloian () [Corola-website/Science/324368_a_325697]
-
bătea în retragere. Reacția lui Ludovic al XIV-lea a fost aceea de a le da frâu liber galicanilor. Episcopii influențați de galicanism au publicat așa-numitele Articole galicane. Acestea erau antipapale, declarând că "regii și prinții nu erau supuși Romei în probleme nespirituale", că "în problemele spirituale papii erau inferiori consiliilor generale" și că "hotărârile papei puteau fi schimbate dacă nu aveau aprobarea întregii biserici". Aceste sentimente erau extrem de jignitoare pentru Roma. Inocențiu al XI-lea a refuzat să mai
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Situația politică externă a Imperiului era nu mai puțin deplorabilă. Fiul lui Barbarossa, Henric VI de Hohenstaufen, împăratul Germaniei și regele Siciliei, a cerut printr-un ultimatum să le fie redate normanzilor pământurile de la Dyrrachion până la Thessalonic, amenințând cu războiul. Romeii l-au îmbunat pe cumplitul dușman, promițându-i tribut, însă în visteria pustiită de familia Angelos nu erau bani de ajuns pentru plata acestuia. Încercarea lui Alexios III de a introduce un impozit extraordinar, allemanikon, a provocat dezordini în capitală
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
reprezenta și Bulgaria, unde domnea, din 1196, Kaloian, un țar energic și de o cruzime monstruoasă. Jurând să se răzbune pentru faptele lui Vasile II, el le-a dat bizantinilor lovituri puternice în anii 1199-1201, justificându-și porecla Ucigași de romei. Cucerind, în martie 1201, Varna, Kaloian a poruncit ca prizonierii greci să fie îngropați de vii. Speriat de acțiunile acestuia, Alexios Angelos a încheiat cu el o pace grea pentru imperiu. Vestea morții sultanului Saladin a născut în Europa noi
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
() este termenul generic pentru forțele armate terestre ale Regatului Romei (până în 500 î.Hr.), Republicii Romane (500 î.Hr. - 31 î.Hr.), Imperiului Roman (31 î.Hr. - 476 d.Hr.) și ale Imperiului Roman de răsărit ("Βασιλεία τῶν Ῥωμαίων" [„împărăția Romeilor”], prescurtat "Ῥωμανία" (Romania), supranumit din sec. al XVIII-lea "Imperiul bizantin") (476 - 1453). Termenul a fost în uz circa 2000 de ani, perioadă în care forțele armate romane au suferit numeroase schimbări în compunere, organizare, echipamente și tactici, păstrând un
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
un act emis de același împărat. Împăratul Constantin VII Porfirogenetul a amintit de așezarea slavilor în Balcani, înfățișând întrepătrunderea lumii slave cu cea românească, numindu-i pe cei din urmă cu termenul de romani, în vreme ce pentru bizantini utilizează denumirea de romei. Tratatul geografului persan Gardizi-Podoaba Istoriilor, scris la mijlocul secolului XI oferă informații despre originea poporului român. În a două jumătate a secolului IX, cronicarul thessaliot Kekaumenos a afirmat că vlahii balcanici erau urmașii dacilor, care trăiau pe Dunăre și pe Sava
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Antiohiei se intitulează Patriarhia Greco-Ortodoxă a Antiohiei și a întregului Răsărit, dar o traducere literală a denumirii arabe impuse de legislația otomană (și utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei și a întregului Răsărit (conform împărțirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocșii aparțineau toți de "Rum millet" - miletul romanilor/romeilor). Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (considerat ca primul său episcop) și
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
și utilizată până astăzi de succesorii politici ai otomanilor) ar suna mai degrabă astfel: Patriarhia Ortodoxă Romană (a Romeilor) a Antiohiei și a întregului Răsărit (conform împărțirii teritoriilor otomane după sistemul millet-urilor, ortodocșii aparțineau toți de "Rum millet" - miletul romanilor/romeilor). Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (considerat ca primul său episcop) și Pavel, care sunt ocrotitorii săi. În diptice Biserica Antiohiei este în scrisă pe locul al treilea între Bisericile Ortodoxe, după Constantinopol și
Patriarhia Antiohiei () [Corola-website/Science/319840_a_321169]
-
Numele Măriei mai este redat în unele scrieri slavone prin Moria. Ioan Asan și toți cei care i-au urmat la domnie, în Tîrnovo, până la sfârșitul împărăției vlaho-bulgare, au purtat nu doar cizme și tunică de culoare roșie, asemenea împăraților romei, ci și mantia roșie a tatălui Măriei, împăratul de la Cerven, după cum se poate vedea și în Evangheliarul țarului Ioan Alexandru, ginerele lui Basarab I. Într-o scriere apocrifă slavă, din secolul al XI-lea - "Povestire despre proorocul Isaia" - se spune
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
hotare a aurului. Un edict special al împăratului prescria, amenințând, în caz contrar, cu dezonoarea (termen juridic, care însemna pierderea unui șir de drepturi civile), abținerea de la cumpărarea obiectelor de lux de producție străină și limitarea la ceea ce produce pământul romeilor și pot face mâinile lor. Vatatzes l-a mustrat chiar și pe fiul său, Theodor, când l-a văzut îmbrăcat în veșminte de mătase de peste mări. În urma acestor reforme, sub Ioan III, Imperiul de Niceea s-a îmbogățit fabulos într-
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
politică mediteraneană datorită raporturilor sale cu orașul etrusc Caere, care măsură 150-420 hectare, dispunând de o flotă numeroasă, cu strânse legături cu Cartagina. Treptat, prin înfrângerea samniților de lângă muntele Gaurus și de la Suessula, Capuâ și și Neapolis au fost subordonate Romei, trecute sub protectorat român, iar Latium era încercuit de garnizoanele române, creându-se coloniile de la Norba și Setia. Între 343-272 î.Hr., s-au desfășurat cele patru războaie romano-samnite. În 343 î.Hr., campanienii sunt înfrânți de samniți și se retrag în
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
IX Hispana și Legiunea X. Personalitatea lui Cezar era binecunoscută de toate legiunile datorită campaniei încheiate cu succes împotriva lusitianilor. De asemenea, avea sub autoritatea sa câteva legiuni adiționale și unități auxiliare. În 62 i.en., Arvenii, ce erau clientelari Romei, au conspirat cu sequanii și suebii la est de Rin și i-au atacat pe Aedui, aliații Romei. Sequanii și Arvenii au obținut sprijinul lui Ariovistus și i-au învins pe Aedui în bătălia de la Magetobriga din 63 i.en
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
în fugă în iatac, strigând: "Stăpâne! Ai luat Constantinopolul! Christos ți-a trimis în dar Constantinopolul!" La 15 august 1261, basileul a intrat solemn în străvechea capitală prin Poarta de Aur, iar în curând s-a încoronat ca autocrator al romeilor în catedrala Sfânta Sofia. Restaurarea Imperiului Bizantin, indisolubil legat de Constantinopol, pentru toți grecii, s-a înfăptuit. Senatul i-a conferit lui Alexios Strategopulos, pentru un an întreg, dreptul de a cere onorurile care se acordau împăratului. În țară domnea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
zicând că, tocmai acum, totul este pierdut. Și, oricât ar părea de straniu, aceștia din urmă au avut dreptate. Paleologii au scos din nou la lumina zilei ideile universaliste, care zăceau în uitare, însă povara Imperiului "ocrotit de Dumnezeu" al romeilor, stăpânitorul lumii, s-a dovedit a fi peste puterile Bizanțului restaurat. Constantinopolul oferea o priveliște deplorabilă. Nimic altceva decât o întindere a distrugerii, plină de sfărâmături și ruine, - scria, mai târziu, Nikephor Gregoras. Orașul, într-un trecut nu prea îndepărtat
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Pogorârea Spiritului Sfânt a fost construită la începutul secolului al XX-lea în stil baroc. Pe fațada edificiului a fost amplasată inscripția:ANVL DOMNVLVI MCMX / INTRV MĂRIREA LUI DVMNEZEV / PRIN POGORIREA SPIRITVLVI SFÂNT / PENTRV VNIREA ROMÂNILOR / CV SFÂNTĂ BISERICĂ A ROMEI / RIDICAT'AV ACEST SFÂNT LĂCAȘ / EPISCOPVL DEMETRIV RADV. Planul bisericii a fost realizat de arhitectul Alexandru Schlosser din Oradea Mare. Lucrările de construcție au început în data de 2 aprilie 1907, sub conducerea maestrului zidar Giovanni Quai, originar din Italia
Rădești, Alba () [Corola-website/Science/300266_a_301595]
-
justificau acțiunile prin neplata soldelor. După asasinarea în palatul lui Mihail al IX-lea, luna aprilie 1305, a neînfricatului șantajist de Flor, care, după spusele lui Gregoras, îi întrecea, în meseria jafului, pe cei mai vestiți tîlhari, între catalani și romei a izbucnit războiul. Armata lui Mihail al IX-lea, compusă din alani și din turci, suferea o gra înfrângere la Apros; moștenitorul tronului fugea la Didymoteichou. Deși almugavarii erau cu puțin mai mulți de trei mii, ei au devastat litoralul
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
de azi. Doar în Italia au fost identificate peste 300 de varietăți, însă dintre acestea doar câteva sunt cultivate pe suprafețe întinse. Principalele varietăți întâlnite în Italia sunt: Frantoio, Leccino și Carolea. Compărând aceste varietăți cu varietățile descrise de savanții Romei antice nu s-a reușit o identificare sigură. Se crede, totuși, că unele varietăți existente în zilele noastre sunt înrudite cu varietatea Licinian, descrisă de Plinius alături de alte 15 varietăți cultivate în vremea sa. Datorită uleiului obținut, Licinian era cea
Măslin () [Corola-website/Science/309925_a_311254]
-
al II-lea a întreprins o vizită în regatul franc ca să-l înduplece pe Pepin să intervină împotriva longobarzilor. Papa îi unge pe Pepin și pe soția sa, regina Bertrada, și pe fii lor la Saint-Denis, desemnându-i ca protectorii Romei. Regele franc nu mai era doar un conducător al unui regat, ci un rege creștin care acționa în numele puterii divine. Pepin a promis că va restitui urmașului Sfântului Petru, adică papei Ștefan, întreg exarhatul Ravennei prin "Donația pepiniană". Obținând acordul
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
afirmau că el și-a dat consimțământul fără nici o tragere de inimă, întrucât setea de putere îi era străină și, având, și așa, o putere uriașă, nu vedea nici un sens să-și ia asupra sa primejdioasa povară a cârmuirii Imperiului romeu. Printr-un atașament riguros principiului legitimității, el numea întâi pe împărăteasa Anna și pe împăratul legitim Ioan al V-lea, apoi numele său și cel al soției sale, Irena. El dorea să sublinieze că nu luptă contra familiei imperiale legitime
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
ieri se stabilesc, ca niște stăpâni, în Europa, împăratul s-a dus la Nicomedia, la Orkhan, ca să răscumpere orașul Gallipoli. Emirul n-a consimțit să plece înapoi nici pentru zece, nici pentru 40 de mii de hyperperi devalorizați de-ai romeilor, iar pe basileu nu l-a primit, prefăcându-se bolnav. Deprimat din cauza celor întâmplate, Cantacuzino s-a întors în capitală. Duhul pericolului turc scăpase din sticlă și grecii nu aveau nici cea mai mică șansă de a-l băga înapoi
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
în timp ce revoluționarii conduși de Panagiotis Karatzas i-au respins din fața fortăreței. Yannis Makriyannis, care se ascundea în oraș, își amintește scena în memoriile sale: "„Două zile mai târziu au izbucnit schimburi de focuri în Patras. Turcii au asediat fortăreața, iar romeii (grecii) au cucerit litoralul.”" Până spre sfârșitul lunii martie, grecii controlau practic toate zonele rurale, în timp ce turcii erau constrânși să se apere în fortărețe, precum cele din Patras, Rio, Acrocorinth, Monemvasia, Nafplion și cea din capitala provincială Tripolitsa, unde pe lângă
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
pentru serbările de nuntă din banii vistieriei, îi aduna fără cruțare din propriile ținuturi; și a jecmănit, din meschinărie, și alte orașe din părțile Anhialos-ului" (azi Pomorje în Bulgaria)", pe furiș, dar mai ales și i-a făcut sieși și Romeilor" (bizantinii) "dușmani pe barbarii din Muntele Haemus, care mai înainte se numeau "misieni", iar acum se cheamă "vlahi". Aceștia, încredințați în nepătrunderea ținutului în care locuiau și bizuindu-se pe cetățile și posadele lor, care sunt și foarte numeroase și
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]
-
se numeau "misieni", iar acum se cheamă "vlahi". Aceștia, încredințați în nepătrunderea ținutului în care locuiau și bizuindu-se pe cetățile și posadele lor, care sunt și foarte numeroase și ridicate pe stânci abrupte, s-au sumețit și altădată împotriva Romeilor." [...] După aceea misienii au început să acționeze fățiș ca niște răzvrătiți." [...] "La început vlahii se codeau și fugeau de răscoala la care erau împinși de Petru și Asan..." Ulterior denumirea „Vlahi” se răspândește în documentele istorice europene din Evul Mediu
Vlahi () [Corola-website/Science/311317_a_312646]