877 matches
-
pe el un ascuțiș de coasă. I-am răzuit de-ntreaga igrasie ce își făcuse cuiburi pe la colțuri, ca păsările când migrând din ie să-și afle-n zugrăveală avanposturi. Am zugrăvit pereții la plecare m-am răzuit de învelișuri roase, am desenat un rând de aripi care să-mi caute odihna-n alb de oase. Citește mai mult Am zugrăvit pereții a predarecu alb nestins de tencuiala tristă,am primenit în suflet înc-o darecum buna strângea banii în batistă.I-
CRINU SORIN LEȘE [Corola-blog/BlogPost/377151_a_378480]
-
tău dar invizibil plătind pe el un ascuțiș de coasă.I-am răzuit de-ntreaga igrasiece își făcuse cuiburi pe la colțuri,ca păsările când migrând din iesă-și afle-n zugrăveală avanposturi.Am zugrăvit pereții la plecarem-am răzuit de învelișuri roase,am desenat un rând de aripi caresă-mi caute odihna-n alb de oase....
CRINU SORIN LEȘE [Corola-blog/BlogPost/377151_a_378480]
-
Simona Dăncilă Arde, doamne, din adâncuri/ Pleava oaselor rămase/ Adunată-n patru scânduri/ Putrede, și toate roase.// Și o pune laolaltă/ Cu tăcutul din durere,/ Ca să vezi de se mai ceartă/ Cu minciuna din tăcere.// Și te rog, înseamnă locul/ Unde treptele sunt puse/ Până nu se stinge focul/ Și durerile nu-s duse.// Arde, doamne, câte
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
căreia te aștepți să iasă un căpcăun. A ieșit. Zimțată pe la colțuri, ca pe vremuri. Sepia. Cu o urmă de deget îngălbenit, ca de nicotină, în colțul din dreapta jos. Lea, tânără, așa cum nu mi-o amintesc. Într-o rochie vapo roasă, probabil pastel. Maximum 25 de ani. Ține de mână o fetiță. Codițe și bentiță albă. Pistrui ca ai mei. Ochii enormi, întunecoși, care par negri, dar sunt, de fapt, albaștri, cu gene ca de vârcolac, ai lui Alex. Mama. 13
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
decis să o îngroape, necunoscută, într-un ermetic sertăraș de iridiu sau de molibden, când o să moară, ordonând să o îngroape cu el și lăsând destinului, ca în curgerea secolelor, să apară la suprafața pământului într-o zi, printre oase roase, când va fi deja genul uman demn de marele prezent. Pentru că, ceea ce își spune sieși: "Să muncesc eu pentru acest public, unde cele mai profunde și geniale studii ale mele au căzut ca într-un vid? Pentru acest public care
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în care arată cu zâmbetul ăla tâmp pe față, așa că apelează disperat la toată experiența lui de actor și se recompune, își regăsește privirea de mascul nemilos. Își ridică ușor bărbia, pentru ca Sophia să-i poată admira protuberanța, și apoi ros tește cu o voce învăluitoare și plină de promisiuni ne-am mai cunoscut. E mai mult o afirmație decât o între bare. N-a ridicat din sprâncene. A pus punct la finalul scurtei fraze pe care a reușit să o
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
iar la câțiva kilometri de degetele lui, ochii nebunei se zbat continuu sub pleoapele închise. Nebuna doarme și visează că scrie, și apoi visează că toate cuvintele pe care le scrie devin forme și lucruri concrete, și nebuna retrăiește dure ros fiecare senzație provocată de fiecare cuvânt pe care l-a scris, și din ochii nebunei încep să curgă lacrimi, și nebuna continuă să viseze, în timp ce omul ei din lună descoperă gând după gând după gând după gând. Cuvintele mor și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Nu ești deloc genul meu, na. — Atunci de ce mă lași să dorm la tine? — Ești un caz interesant. ținea paharul de vin cu mâinile alea enorme, dege tul mic neridicat. Avea unghiile tăiate scurt, fără enervante dungi albe, ba chiar roase. — Ești un caz rar de autoiluzionare. M-a privit mijind ochii. — Nu m-aș culca cu tine decât din milă. Doar nu vrei să mă culc cu tine din milă? Am făcut imediat sluj ca un cățel: — Ba da, ba
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bei) plus sufixul cea, cum ar veni la noi "ești" (Ștefănești). Ipoteza îi aparține lui Iorga și este cea mai nimerită. într-adevăr, munții Măcinului, cu nuclee hercinice rămase în Anglia, Germania, Polonia, Crimeia, dintre toate este cel mai desvelit, ros, mâncat, măcinat de timp, cum se poate vedea, și cum fluviul, în marșul său a simțit obstacolul... înainte de ocupația turcească, locul, organizat de romani, avea o civilizație a lui, de pildă scrisoarea guvernatorului Moesiei inferioare, Pomponius Pius, despre învoirea de
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
călcată în picioare cu cinism. Aroganți până la ceruri, parlamentarii actuali au ajuns să se considere un fel de dumnezei cu rază de acțiune națională, care n-au de dat nimănui socoteală decât, evident, "propriei conștiințe". Adică unei cămăși peticite și roase, prin care s-au strecurat toate escrocheriile imaginate de posesori ai unei imaginații mai perverse decît a celor patruzeci de hoți ai lui Ali-Baba. Dacă vom accepta ca mersul societății românești să fie decis la modul autoritar, așa cum se întâmplă
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
avocat purta semnele a mai mulți ani petrecuți în închisoare. În temniță se considerase un bărbat care-și păstrase o înfățișare demnă, dar acum razele soarelui îi cercetau înfățișarea cu meticulozitatea unui negustor de haine vechi și-i arătau stofa roasă, nasturii lipsă și aspectul general mizerabil. Singura consolare a lui Charlot era că întregul Paris arăta mizerabil. În buzunar avea o lamă de ras, o bucățică de săpun și trei sute de franci; nu avea acte, dar avea ceva mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
resturile de cărămizi la ghenă. Închide ușa de la ghenă și se întoarce spre lift. În raza privirii îi apar două picioare de femeie. Ridicându-și încetișor privirea, vede mai întâi o fustă de piele demodată, o curea subțire și puțin roasă, un bichon frisé care obturează o pereche de sâni la limita observabilității, o pereche de ochelari de vedere severi și, în cele din urmă, pe Liliane, posesoarea picioarelor, fustei, curelei, cățelușului, sânilor și ochelarilor. Liliane e vecina de palier a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la atingere, te apuci de îndată de treabă, din crengi de baobab-bătrân-capricios construiești degrabă o scăriță foarte înaltă, cu care te poți deplasa lejer prin toată coroana, începi să explorezi curioasă, atentă, fiecare rămurică, fiecare frunzuliță, le găsești pe toate roase, mâncate, aripi de fluturi te lovesc peste față. dudele mari-de-aur, din care când una cade se transformă în taur, nu te tentează să le culegi, ce să faci tu cu ele, mai bine aștepți să se producă, treptat, încă o
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
statornicia ta fantastică te-a adus până aici și te poți bucura pe deplin, conducătorul vremelnic spune o mică predică, parcă și aceea e de bine, el poartă niște pantofi vechi și rupți, are pantaloni de sac, o pălărie neagră roasă și o cravată roșie, foarte scurtă la gât, se vede burdihanul mare și păros înaintea lui, nu te gândi prea mult la predica acestui conducător vremelnic, oricum ai noroc și e cu adevărat timpul să te unești pentru totdeauna cu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în dosul ușii, știind că altfel pe loc poruncesc să-i taie capul. Fata mea, mare bucurie mi-ai făcut dovedindu-mi limpede cât mă iubești, așa că, înseninându-mă deplin, cată a mă muta în jâlțul cel alb, mai puțin ros decât celelalte două, pentru că mai rar poposesc într-însul. LINGUȘITORUL: Sunt, ca de fiecare dată, gata să te sprijin și să te port, Măria Ta. (Împăratul se mută, se așază din greu, satisfăcut. Sughite) Să-ți fie de bine, Măria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
e adevărat. Instalată strategic la geam să vadă strada. Cu fața spre apus, ca soarele să lumineze tot bulevardul. E atentă mai mult la mișcările, la viața străzii decât la munca prestată. Trec mașini și se zgâlțâie obloanele vechi. Parchet ros. Cartiere care aduc a oraș vechi de provincie. Amândoi sunt îmbrăcați în niște halate albastre. Clienți sunt destul de puțini. Două ore, cât am stat acolo, n-a venit nimeni. Nici măcar nu s-a uitat cineva în vitrină. Pare o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
de înzestrat ai fi, oricât de tare ți-ar putea străluci talentul la lumina viitoarelor tale mari opere, nu este niciun dubiu că ai să fii sărac. Zău așa, chiar dorești să-ți petreci toată viața în genunchi, cu hainele roase, în odăița ta modestă, scriind? Uite, dacă aș avea puterea s-o fac, crede-mă că ți-aș interzice pentru totdeauna să mai scrii! Păi, treabă-i asta? De altfel, te invit să privești în istorie, te rog, și să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se spune că pe ăia care au strigat împotriva regimului i-au împușcat fără milă, aceștia se târau spre trotuar cu ultimele puteri, dar soldații le mai administrau câte o rafală în ceafă, de ziceai că le-au crescut nuferi roși din scăfârlie, apoi i-au lăsat să zacă pe trotuare, în propria lor baltă de sânge, să-i înfricoșeze pe cei de pe margine, nu te răstești la armata populară dacă vrei să trăiești, nici nu ceri lucruri pe care partidul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
suflete. Așa am descoperit că în spatele chipurilor întotdeauna este ceva ce trăiește. De atunci aștept să ajung la vârsta doamnei Olga, ca să mă obișnuiesc cu ochelarii ei, și să pot veghea asupra celor care încă învață. Însă, de câte ori ating ramele roase ce odihnesc în buzunar, mă tot întreb ce o fi văzut doamna Olga în sufletul meu. MĂTUȘA ADA NU MAI BEA LAPTE CU CACAO Mătușa Ada nu mai bea lapte cu cacao, de altfel nici eu, acum, că am ajuns
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sufletul meu. MĂTUȘA ADA NU MAI BEA LAPTE CU CACAO Mătușa Ada nu mai bea lapte cu cacao, de altfel nici eu, acum, că am ajuns să locuim împreună. Înainte mătușa locuia într-o casă spațioasă și veche. Avea covoare roase și mâncate de molii ca și viața ei. Acolo se păstrau amintirile cu bunicii mei, nu în albume, ci în găurile din perdele și în mobila cu carii pe la colțuri, în mirosul de naftalină și de aer închis. Mătușa se
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pe care le țineau în poală. Nu-și puteau vedea decât mâinile și asta părea de ajuns. Mâinile lui erau îngrijite, poate era student sau contabil, unghiile, rău tăiate din carne, în schimb ei i se făcu rușine cu unghiile roase și le ascunse în celofan. Prea târziu, mâna lui îi cuprinse deja încheietura și ea nu și-o retrase. Ochii lui se ridicară spre chipul Deliei, spre bărbie și spre gură, până când îi întâlni privirea. — Eu cobor la prima. — Și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fără spițe, monitoare cu ecranul spart, zaharnițe ciobite, rochii de mireasă, ghiozdane tăiate cu lama și fără mânere, mingi de cauciuc împunse cu cuțitul, penare cu Harry Potter, tablouri vechi de familie, solnițe de ceramică, fețe de masă pătate, cizme roase, Barbie fără cap și globuri sparte. În momentul în care ai văzut mașina așteptând într-o rână, aproape ai sărit de pe pod și ai alergat s-o conduci. Volanul era înțepenit, iar înăuntru nu mai era decât scaunul șoferului. Vârfurile
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
față de personaj. Din carte, rezultă un portret convingător și con trariant, nu o dată; cel puțin trei aspecte ( nemai revenind la familie), sunt paradoxale : deși curtat de femei, s-a ținut mereu la distanță de ele, temîndu-se că o legătură amo roasă serioasă Îi va fura din timpul și energia destinate scrisului. Trist este cu-atît mai mult faptul că, atunci cînd, În fine, a găsit femeia ideală, femeia pe care o iubea cu asupra de măsură, actrița Olga Knipper, n-a mai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
propria sa boală, al cărei debut aproape suprarealist este evocat într-o memorabilă narațiune (p. 118-125) se adaugă și ele seriei cauzale care justifică disconfortul existențial pe care îl resimte autorul sortit să-și ducă zilele "îmbătrânind tăcut pe canapele roase" (așa cum suna, plin de înțelesuri, titlul inițial al cărții, menționat și de Alex Ștefănescu în "Istoria" sa, dar modificat de către editură). Elaborate între anii 2001-2005 ("în fața computerului, ca într-un confesional"), consemnările din cartea de față nu cad nici o clipă
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
din provincie. Aceasta era, În primul rînd, șatenă și mai corpolentă decît mă așteptasem. O femeie mai curînd fără vîrstă, dar În orice caz trecută, cu părul vopsit negru, coafat În stilul anilor cincizeci, Îmbrăcată Într-un palton cu marginile roase și de o culoare incertă - să zicem, vînăt -, purtînd pe cap o bonetă verde cam fistichie, de lînă tricotată. Vederea ei Îmi inspira, prin nu știu ce detalii pe care nu le-am putut fixa, o anumită dezordine. Poate mirosul neplăcut, de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]