17,708 matches
-
nu-i numai asta. Colaborările cu Gogol și forțatele clișee ale limbajului actual ("de excepție", "relaxat") introduse cu nonșalanță nu fac bine nici montării, nici protagonistului; (am auzit și replica "statul de drept", nu știu cine a născocit-o și cine a rostit-o; rămîne, oricum, o enormitate pentru anul 1836 cînd a fost scrisă piesa). Sînt și elemente redundante care fac parte deja din stilul lui Claudiu Goga. Unele funcționează mai bine, altele devin neajunsuri. Caleașca, prezentă și folosită excepțional în Cerere
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
Virtuozitatea tehnică este esențială: punerea textelor colocvial-argotizante în ritmuri ternare, prin excelență culte și muzicale (alternanță subtilă de dactil, amfibrah, anapest) conferă o distanță ironică fundamentală, o dedublare a vocii: versificația nu aparține în nici un caz "măștii lirice" care își rostește monologul într-o perfectă autenticitate fonetică și lexicală (""Uite bă fraere / nai sângen tine /să-l arzi păl dă vine..." / Că tre săț dai aere // cân vezi fun tatae/ că trece cu tașca/ goală ce gașca/ lia la bătae"; "Tre
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
lui Camil Petrescu, privirea piezișă a lui Ion Călugăru, frecvența cuplului de o fină intelectualitate Șerban Cioculescu - Vladimir Streinu și, cu o notă aparte chiar pentru surprinderea trăirilor autorului lor, suita portretelor lui Anton Holban, pînă la cel de pe urmă, rostit la căpătîiul nepotului dispărut. Atmosfera cenaclului nu este întotdeauna trecută cu îngăduință prin spiritul critic al lui Lovinescu, cu toate că i se reproșa energia irosită în ascultarea oricărui cititor, ca și cum l-ar fi avut în față pe creatorul epopeelor grecești, înșuși
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
mare. Păi regele Louis, tatăl lui Napoleon al treilea, Îi era frate lui Napoleon Întâi dar, În același timp Îi era și ginere, pentru că Hortense, nașă mea, era fiica din prima căsătorie a Josefinei, Înfiata legal de Napoleon Întâi !... - Aha! - rosti Brătianu această interjecție mai puțin controlată și dându-și seama, se corectă rapid: Adică, voiam să spun, stimata doamna, că Încep să Înțeleg rațiunile imperiale. Iar ea, fără a se arătă deranjată, renunță la comportamentul controlat, Întrebând că la piata
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
catehetică, de întrebări și răspunsuri, așa cum și-a scris și Petru Maior Dialog pentru începutul limbii române între nepot și unchi. Pe linia Școlii Ardelene, Atanasie Marian Marienescu vede o strânsă legătură între bunăstarea materială și cultura unui popor, adevăr rostit în propoziții ce sintetizează mesajul acestei cărți: Fericirea unui popor e bunăstarea materială și cultura generală a lui... Bunăstarea e rădăcina, cultura e floarea fericirii lui." În concepția pașoptistului transilvan bunăstarea materială "e avuția - atunci când un popor e avut în
Un urmaș al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/15538_a_16863]
-
apăra cu fermitate cauza lui Lenin și Stalin, pentru victoria comunismului" și așa mai departe. Apoi fiecăruia dintre noi i-a fost legată la gât cravata roșie, au bătut tobele, au răsunat trompetele și organizatorul ceremoniei, stând lângă drapel, a rostit: "Tineri pionieri! La luptă pentru cauza lui Lenin și Stalin, fiți gata!". Totdeauna vom fi gata!" am răspuns noi în cor, și cu aceasta ceremonia a luat sfârșit. La drept vorbind, nimeni n-avea nimic împotrivă să devenim pionieri. Era
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
lăudat, iar eu m-am simțit brusc, într-adevăr, și nemernic, și ticălos. N-am sesizat deloc faptul că băiatul face de rușine pe cineva și nu-i purtam nici un fel de pică. Pur și simplu m-am obișnuit să rostesc formal cuvintele care mi se cereau, și toți cei cărora le-am vorbit până acum își dădeau seama că le vorbesc nesincer și acceptau, numai ca să scape de mine. Nimeni nu se supăra pe mine și cu toții eram în relații
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
amestecată cu lacrimi. Și cad și mă ridic, zbor în semivis, în seminălucire... Și simt cum înflorește omenescul în mine." Cu adevărat, acesta era un manifest al omului, iar nu un mărginit manifest politic. Imaginați-vă că toate acestea erau rostite în centrul Moscovei, sub cerul liber, în chiar acea Moscovă unde, cu șapte-opt ani în urmă, pentru asemenea cuvinte, spuse numai în șoaptă, primeai, fără nici o discuție, zece ani de pușcărie. Neavând permisiunea de odinioară de a acționa, autoritățile își
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cu acea ocazie, Valeriu Stoica, un mare iubitor și cunoscător al Comediei umane și care posedă o memorie fenomenală, mi-a adus aminte de o vorbă de-a mea de demult, pe care o uitasem, și pe care aș fi rostit-o... Valeriu își cumpărase o casă umilă, țărănească, în satul Odăile de pe lângă București. Privind eu prispa săracă a coșmeliei dată cu bălegar, curtea pustie, privata de lemn din fund, povârnită, cu ușa având două găurele ca niște ochi, mă trezisem
Sfinxul valah (variantă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14402_a_15727]
-
să fi identificat duplicitarismul multora dintre cei care nu scot o vorbă la televizor fără să-l citeze. Abia acum a văzut, cu ochii îngroziți, prăpastia dintre iluzie și realitatea prozaică a unei lumi infinit mai puțin sedusă de palavrele rostite de el și ghioaga mânuită de „emanatul" Iliescu. înafara unor producte precum Gușă ori Ponta, Năstase nu poate miza necondiționat pe nimeni. Partidul, în ciuda jurămintelor de credință ale liderilor din teritoriu, continuă să meargă alături de vechiul stăpân. Acela măcar le-
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
avânta doar cei cu un spirit de sacrificiu mai mare decât al criticului. în câteva cuvinte, un studiu fundamental, convingător, obiectiv, sistematic, scris într-un stil participativ elegant, o carte incomodă pentru gloriile literare de atunci prin pertinența cu care rostește sever adevăruri crude, o carte care-i confirmă discretului critic poziția înaltă în top-ul conștiințelor literare de cea mai mare încredere.
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
Să ne imaginăm că suntem în epoca de piatră. Noapte, focuri, bătaia ciocanelor de cremene. Deodată se aud pași; toți până la unul, oamenii se aruncă spre arme, încremenind în poziție de luptă, amenințătoare. Dar iată că din întuneric li se rostește un nume cunoscut și imediat se lămurește totul: vin ai noștri. "Ai noștri!" - răsună din întuneric, consemn confirmat de fiece cuvânt al limbajului comun. Căci limbajul unea precum o voce cunoscută. În vreme ce arma nu e decât o expresie a fricii
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
regăsit). Dar această afirmație ar presupune o anumită teorie care nu își vădește adevărata semnificație decît prin comparația cu Proust. Nerval a încercat și el să regăsească timpul pierdut, dar nu a reușit decît să probeze zădărnicia propriei himere. Data rostită de Sylvie în final ar apărea din acest unghi, ca sunetul de gong care marchează sfîrșitul povestirii." Însă lucrurile nu stau tocmai așa, ci chiar dimpotrivă; Eco, în fapt, își organizează demonstrația prin reducere la absurd, ajungînd la concluzia că
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
fond, nici de capul lui Shakespeare nu e mare lucru, și că cine știe ce rapsod din jungla amazoniană ar putea foarte bine să-l înlocuiască în programele școlare. Dar problema românilor nu sunt academicii occidentali. Problema românilor sunt ungurii. O fi rostit George W. Bush vorbele solemne că România nu mai are a se teme de vreun dușman dinafară și că oricine va îndrăzni să atace militar România va avea de-a face cu forța N.A.T.O. Or fi participat președintele și
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
Pentru bizonul picat la patima naționalistă argumente nu contează. El se comportă asemeni acelui scriitor (binecunoscut pentru plimbările incognito prin textele altora) despre care se zice că surprins fiind de soața-i în pat cu o jună actriță, ar fi rostit faimoasele vorbe: "Maricico, nu e ceea ce crezi tu!" Istoria, cinica de ea, nu ne spune însă ce credea respectiva Măricică! Există - cum spuneam - o logică a naționalistului (așa cum există o logică a bețivului, a gelosului, a viciosului), impermeabilă la argument
Costul prostiei bine informate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14454_a_15779]
-
loc. Cu ce vă pot fi de folos? Îi explic esența problemei. Doctorul nu se miră. În general, orice ar iniția presa, pe cititorul de rând nu-l miră. S-au obișnuit cu de toate... - Cred că nu-i complicat - rosti Teppe, - clinica e uriașă. - Vi se comunică fiecare nou-născut? - Pot da dispoziție. Ridică receptorul. Spuse ceva în estonă. Apoi mă întrebă: - Vă interesează să vedeți cum decurge nașterea? - Doamne ferește! Mi-e de-ajuns să notez câteva date, să-i arunc
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
viață ușoară. Acum ocup un post important. Ce crezi, de ce eu, un felcer modest, am fost numit șeful spitalului?..." Iar el îmi răspunde: "Pentru că toți colegii tăi deștepți au fost împușcați..." Ca și cum eu i-am împușcat... Sună telefonul. - La aparat, - rosti Teppe, - excelent. Apoi trecu la limba estonă. Era vorba de centimetri și de kilograme. - Ei, iată, spuse el, - a născut cea din salonul nouă. Patru kilograme douăsute și cincizeci și opt de centimetri. Numele de familie al mamei e Okas
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
să țin atâta timp telefonul blocat... Tocmai s-a născut un băiat. Tatăl lui e etiopian, ne e prieten... - Vrei să spui că e negru? - Șocolatiu. - Adică negru? - Normal. - Ce-i normal aici? - După dumneavoastră, etiopianul nu e om? - Dovlatov, - rosti Turonok cu o voce sfâșietoare, eu te concediez. Pentru încercarea de a discredita tot ce e mai frumos. Dă-l încolo pe căcăciosul dumitale de etiopian! Așteaptă să se nască un copil normal - mă auzi? - un copil dintr-o ființă
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
la cârciumă... - Minimum. Stai aici, mă duc să dau telefon... Am coborât la telefonul public. Am sunat la birou. Redactorul era la post. - Ghenrih Franțevici! E Okei! Tăticul rus, mama - estonă. Amândoi de la secția mecanică navală... - Ai o voce ciudată , - rosti Turonok. - Telefonul e de vină... Ghenrih Franțevici, trimiteți-l urgent pe Hubert cu banii. - Ce bani? - Pentru a-l stimula... Ca să-i pună copilului numele Lembit... Tatăl a fost de acord, contra douăzeci și cinci de ruble... Altminteri, spune el, îl numesc
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
situațiile distincte, cel mai des ignorăm însă chipul propriu al participantului la evenimente, la urma urmei altul în cazul fiecărui "actor" de pe scenă. Postulăm, parcă, un scenariu prestabilit, cu roluri până la capăt prescrise, în care nu ne rămâne decât să rostim replici gata confecționate de către un autor invizibil, sub bagheta unui regizor atotputernic. Mereu reactualizăm blestemul "omului sub vremi", care tocește atât responsabilitatea omului, cât și blestemul vremii." (p. 16). Autorul invocă aici, printr-o asociere solidară, dar principial inexactă, tocmai
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
români, în schimb, amenințați cu decimarea nu doar spirituală, nu se puteau exprima decît categoric, cu un ton al urgenței care s-a dovedit pe de-a-ntregul justificat de robia istorică ce se inaugura. Iată-l pe autorul Cîntecelor negre rostindu-se punctual: "Am vrea să citim toate revistele literare cu directori independenți - și nu putem, fiindcă nu este nici una. (În România, ca să ai un ziar sau o revistă, trebuie să înființezi un partid politic...). (...) Am vrea să vorbim de rolul
O recuperare de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14430_a_15755]
-
Persoana se întoarce ușor derutată căutînd o explicație și un sprijin la capul familiei. Înțeleg în cele din urmă că doamna lucrează la o firmă capitalistă, că în geamantan se afla un produs 100% american (ce bizar! ce coincidență! ar rosti în locul meu unul dintre personajele lui Ionescu) și că a programat pentru această zi și această oră un show din care să remarcăm calitățile formidabile și unice ale mașinăriei de făcut curățenie în casă, pentru ca, "finalmente", să cădem pe spate
Demonstrații și demonstrații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14525_a_15850]
-
a tresărit și a început să se învîrtă pe loc, zgîriindu-mi timpanele cu dansul mărunt al tocurilor cui, la modă. De îndată a apărut un domn bine, rasat, cu o sticlă de șampanie scumpă în coș. N-a apucat să rostească nici-un cuvînt pentru că iubita lui s-a năpustit cu reproșurile: "Ți-am spus de o mie de ori, dragă, că n-avem ce să căutăm la teatru. Ai auzit ce se întîmplă? Să nu mă mai cari în viața ta
Spectacolul morții by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14603_a_15928]
-
a conștiinței, incertitudinea existențială a eului liric, neantul invadînd de peste tot omul înfrînt, strivit între stepa de jos și stepa de sus, impunîndu-i chiar un simțămînt de rușine existențială". În virtutea antenei sale foarte receptive la "demonia creației divine", după cum se rostește același I. Negoițescu, autorul Florilor de mucigai este, așa cum am spus, un insurgent total, care nu pierde din vedere nimic, nu iartă nimic, într-o îmbrățișare de șarpe constrictor a frazei sale complicat anihilante prin strălucirea ei ce ia ochii
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
problemă se referă la "prețul" Unirii din 1918 ce a trebuit plătit de generația interbelică de oameni politici. E în fapt reluarea unei teme din Paradoxul român. "Ar fi fost mai bine, scrie dl Alexandrescu, dacă întrebarea ar fi fost rostită, că ar fi putut corecta o anumită "cecitate politică" a elitei, datorită căreia ea a văzut dificultățile unificării ca un reziduu temporar al Unirii, nu ca o problemă de sine stătătoare pe termen mediu și lung". Pe termen mediu, greșeala
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]