3,147 matches
-
Dan Voiculescu rămâne ceea ce este: un miliardar îmbogățit în mod misterios și care se visează înalt dregător peste turma de proști care-au fost învățați să înghită și să tacă. Mentalitatea lui Dan Voiculescu e limpede decupată de-o altă rostire nemuritoare a sa. Interpelat de Mircea Dinescu în privința relațiilor cu securiștii (,Ai creat locuri de muncă foștilor securiști, pe care i-ai angajat la mata..."), patronul lui Grivco ne dă o mostră plină de candoare a "umanismului" multilateral dezvoltat: "Da
Lamentabila amnezie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10486_a_11811]
-
frazei care mi s-a părut foarte modernă. Sub învelișul scriiturii naive, asemănătoare poveștilor sau basmelor pentru copii, picturilor caraghioase cu linii care deformează, palpită o literatură mare, filosofică, metafizică, o literatură care se sustrage șabloanelor de gîndire și de rostire. O literatură protestatară, să-i spunem, fie și pentru simplul motiv că se sustrage canoanelor. De fapt, Harms a cam făcut asta și în viață, și în scrierile sale. Nonconformismul lui, epatarea, pipa și absența rubașcăi naționale, zburdălnicia ideilor au
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
actualitatea" înseamnă totuși o falsificare a perspectivei. Se sugerează, involuntar, un provizorat. Este ca și cum am spune: e actual astăzi, dar n-a fost ieri sau nu va mai fi mîine. Prezumții, evident, absurde, dar ele sînt generate spontan prin simpla rostire a cuvîntului respectiv. Astfel stînd lucrurile, e mai potrivit să vorbim nu despre "actualitatea" lui Caragiale, ci despre perenitatea lui, care este de același tip ca perenitatea Parthenonului sau a Glossei lui Eminescu. Adevărurile spuse de el astfel - aprecia G.
Ștefan Cazimir: "Sîntem prea convinși pentru a fi și convingători" by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/10521_a_11846]
-
mulți poeți. Pentru ca publicul prezent la serată să audă cum sună versurile lui Eminescu în dialectul aromân al limbii române, domnul Corneliu Zeana a invitat-o la microfon pe eleva MIhaela Bajdechi. Ea a recitat poezia Dorința de Mihai Eminescu. Rostirea ei a fost expresivă, caldă, emoționantă. Pentru că ne aflăm în preajma sărbătorilor de Crăciun și de Anul Nou, scriitoarea dr. Elena Armenescu ne-a vorbit despre Tradiții, obiceiuri, datini la români. Expunerea a fost însoțită de imagini semnificative, proiectate pe un
SERATA ”EMINESCU JURNALISTUL” DECEMBRIE 2016 [Corola-blog/BlogPost/94338_a_95630]
-
o asemenea apreciere. Așa îi putem înțelege poezia din volumul cu dublul sens, titrat politiceșe „Salonul refuzaților” (Editura Junimea, 2008, cu o prefață semnată de Laurian Stănchescu), dar și din plachetele recente, „Inscripții pe poarta Infernului” (PIM, 2015) și „7 rostiri” (PIM, 2015), trecute prin labirintul publicisticii sale sau, cu alte cuvinte, prin „paradigma unui optzecist întârziat”, autorul avangardist din umbra operei de artă - creator de artă autentică, nu numai evaluator al produsului în sine făcut de alții, pentru a-i
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
haiku-uri: „și lacrimile/ care n-au mai fost frunze/ n-au mai fost frunze” (La moartea tatălui), „ți-e rugul monarc/ Ioană d’Arc/ Ioana mea d’Arc/ ce a-sfințire (Amurg). În cea de-a doua plachetă - „7 rostiri” (PIM, Iași, 2015) - , îi găsim poezia într-o tonalitate de predicție: „astupă-ți urechile cu ceară/ moartea începe în zori/ odată cu plecarea primului tren” (A cincea rostire), care are ca punct de declanșare a inspirației rostirea cristică „Mi-e sete
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
d’Arc/ ce a-sfințire (Amurg). În cea de-a doua plachetă - „7 rostiri” (PIM, Iași, 2015) - , îi găsim poezia într-o tonalitate de predicție: „astupă-ți urechile cu ceară/ moartea începe în zori/ odată cu plecarea primului tren” (A cincea rostire), care are ca punct de declanșare a inspirației rostirea cristică „Mi-e sete” din textul Evangheliei după Ioan, nefiind reprodus integral aici: „După aceea, Iisus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura a zis: ”. (19, 28
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
a doua plachetă - „7 rostiri” (PIM, Iași, 2015) - , îi găsim poezia într-o tonalitate de predicție: „astupă-ți urechile cu ceară/ moartea începe în zori/ odată cu plecarea primului tren” (A cincea rostire), care are ca punct de declanșare a inspirației rostirea cristică „Mi-e sete” din textul Evangheliei după Ioan, nefiind reprodus integral aici: „După aceea, Iisus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura a zis: ”. (19, 28), respectiv din capitolul Răstignirea, precedent versetului menționat ca final
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
după Ioan, nefiind reprodus integral aici: „După aceea, Iisus, care știa că acum totul s-a sfârșit, ca să împlinească Scriptura a zis: ”. (19, 28), respectiv din capitolul Răstignirea, precedent versetului menționat ca final: „Și-a dat duhul”. Titrat ezoteric, „7 rostiri” - întregul volum este dedicat vieții Mântuitorului, învățăturilor Lui: „eu sunt lumina lumii!/ a strigat/ și tăcu/ Întunericul” (Ultima rostire - „Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul”), îndemnului de a-L urma. Deosebit de interesantă este și o altă carte a inepuizabilului
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
Scriptura a zis: ”. (19, 28), respectiv din capitolul Răstignirea, precedent versetului menționat ca final: „Și-a dat duhul”. Titrat ezoteric, „7 rostiri” - întregul volum este dedicat vieții Mântuitorului, învățăturilor Lui: „eu sunt lumina lumii!/ a strigat/ și tăcu/ Întunericul” (Ultima rostire - „Tată, în mâinile tale îmi încredințez duhul”), îndemnului de a-L urma. Deosebit de interesantă este și o altă carte a inepuizabilului Miron Manega, „Acești netrebnici care ne conduc - Interviu cu Mihai Eminescu”, piesă de teatru într-un act și 4
Miron Manega – „poeta faber” inepuizabil [Corola-blog/BlogPost/94340_a_95632]
-
entelehie luminii izbucnind cu tot cu spații, realul s-a-ntrupat din energie: fotonii logoforelor vibrații au devenit substanță care știe, cuvîntul - sursa veșnicei creații. Încît, acum, vorbind, aduc în fire, concorporal potențelor divine și-n jubilarea sufletului meu, vibrația ce-i la-nceput rostire, rostirea care este verb în sine, și verbul care-i act în Dumnezeu. III Pur lucru, nonsubstanțialitate! Real într-adevăr nu-i ce-și apare, ci apariția însăși, actu-n care toate-s în mine și eu sînt în toate. Și-
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
luminii izbucnind cu tot cu spații, realul s-a-ntrupat din energie: fotonii logoforelor vibrații au devenit substanță care știe, cuvîntul - sursa veșnicei creații. Încît, acum, vorbind, aduc în fire, concorporal potențelor divine și-n jubilarea sufletului meu, vibrația ce-i la-nceput rostire, rostirea care este verb în sine, și verbul care-i act în Dumnezeu. III Pur lucru, nonsubstanțialitate! Real într-adevăr nu-i ce-și apare, ci apariția însăși, actu-n care toate-s în mine și eu sînt în toate. Și-acest
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
natură rostești realitatea,-n nedistanță, netimp, neglas, ne-aflare,-eternă stanță, text nouă-nuntru, lumilor textură, materie din energie pură, fotoni vibrînd și devenind substanță! Fotoni din „Fie!”, deci din Verb, mutanță a dragostei în altă nemăsură! Fă-mă, De Negrăitule, rostire, cuvînt făptuitor de viață vie din singurul Cuvînt prezent în toate, ca,-nflăcărat de-universală-iubire, ce-n mine-i cale adevăr să-și știe naltul puterii Tale necreate! V Așa cum, Yah vorbind, lumea s-a scris în adevăr, făcîndu-se ființă, și
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
s-a scris în adevăr, făcîndu-se ființă, și s-a deschis într-un Cuvînt trimis, viață și atoatecunoștință, trimitere în mine însumi mi-s spre a vădi divină-acea putință de-a învia a-ntregului abis, cînd sunet dă-n rostire de credință. Și, dacă nu doar lăuntricitate ultimă-a mea, nu text, ci chiar textura realității,-al cărei puls e-n Fiu, - cum, dincolo de tunetele toate ale puterii, voi găsi măsura, cuvîntul ce, rostit, mă face viu? VI Cum Cel
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
într-al lăuntrului meu dom cuprinderea de dincolo de stele, a marii Tale, Doamne,-ntîmpinări. (VIII Evanghelia după Toma) Nu m-a luat în cer, ci-n munte-n minte Iisus din Nazaret și-mi vîlvîi puterea celor mai puternic sfinte rostiri ce dau de-a dreptul în stihii! Dacă v-aș spune unul din cuvinte, pietre-ați lua și-n mine ați zvîrli, și foc vi s-ar stîlp gol nălța nainte și, norii-nvîrtejind, v-ar mistui! Căci nu-s son
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
cer și numai toamna îi trece prin suflet și iese afară plină de datorii. ÎNMORMÂNTARE Despărțită-i ziua de noapte precum pâinea tăiată în două prin cuvânt, s-a despărțit pământul de ape - de-o parte e numele, de alta - rostirea. Așa cum prin zicere se naște puterea făpturii, tot astfel nu poți spune durerii pe nume fără inima care s-o poarte pe drum. Riri Sylvia Manor FRICA În clipa în care Frica ne stăpânește Și Dumnezeul din miezul nostru A
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
de piatră la umbra unui zid ros de sarea mării privind abstras spre nicăieri și în vreme ce tonții și flecarii se lasă seduși de murmurul mării și surâsul soarelui di n Golfo dei Poeti el pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile limbile și dialectele pământului el contemplă nestingherit albul tăcerii xxx încetul cu încetul în anii din urmă pe măsură ce pierdui din voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile limbile și dialectele pământului el contemplă nestingherit albul tăcerii xxx încetul cu încetul în anii din urmă pe măsură ce pierdui din voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea rostirii în marginea ei când nici nu te-aștepți se cască abisul tăcerii un copil - același căruia îi plăcea să așeze bănuți pe șine și să-i contemple calzi turtiți în palmă după ce trenul trecuse peste ei cu toată greutatea vagoanelor
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
umilința sa e roasă de orgoliu și orgoliul său e plin de umilință iubește cu dușmănie și urăște cu tandrețe de altfel ura e o formă disperată de iubire și iubirea o formă acceptată de ură - zice scrie făcând apologia rostirii și vorbește de parc-ar citi ascultă ca un duhovnic și vorbește ca un parlagiu duhovnic și povestaș neîntrecut deopotrivă ce mai - e definiția însăși a ambiguității xxx la Răsărit tremurul la Apus cutremurul la început verbul divin la sfârșit
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
ca un parlagiu duhovnic și povestaș neîntrecut deopotrivă ce mai - e definiția însăși a ambiguității xxx la Răsărit tremurul la Apus cutremurul la început verbul divin la sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean precum apusul de soare mediteranean iar atunci când nu am cu cine mă convorbi mă adresez lămâiului de vizavi la început de drum viva la vida la sfârșit de drum sorti da sordida xxx rătăcesc
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean precum apusul de soare mediteranean iar atunci când nu am cu cine mă convorbi mă adresez lămâiului de vizavi la început de drum viva la vida la sfârșit de drum sorti da sordida xxx rătăcesc pe mare
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
Nu-l mai salți "în tării", prin lănci de gând. Eh, "întru"! nici "ființă"-n ceas, nici "vrere". Acest descânt, din sfântul lăsământ, "A dulce spure". Dinspre Mânăstire, Un schivnic duce-un vas - crezi, de tăcere. Și totul, românesc, numai Rostire... 2006 Sfinți Dumitri Doctorului D. Dumitrașcu Vin zile-n toamnă, iar, de mică vară; Să mă-nsenin! De-a căzut ploaia, litri, De-a bătut gerul, nesmintit coboară - În nord, din sud - înspre cei doi Dumitri. Constați doar, cum secrete ai
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
prezint cititorilor români în traducerea mea, păstrează ceva din retorica total lipsită de gablonțuri poetice, în nota preciziei și a rigorii, chiar și când abordează registrul ludic -, trăsături specifice poeziei europene actuale. Revelatoare la această poetă mi se pare dubla rostire "pe față și pe dos" ca la împletitul ciorapilor, altfel spus: "a se citi sub cuvinte". Așadar, poezia germană din România nu s-a stins... mai urmează. (Nora Iuga) Constanța În orașul vechi casele se descuamează contaminate de-o eczemă
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
care-a rămas în rasă (21 iunie 2008) Ritual (toiagul) am murit de trei ori - dar și mâine îmi strig îngerii peste pârleaz ei se zbenguie în jar și în pâine părăsindu-mă-n verbul meu treaz eu sunt adversarul rostirii pluta ce mite fluviul stufos așez în geana cerului mirii și mă scufund în toiagul meu ros (14 iunie 2008) Ritual (hrisov) hai la somn inimă beată de aer hai să dormim în tranșee și vaier să ne spălăm sângele
Simple ritualuri by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/7197_a_8522]