3,541 matches
-
va izola de cei care aleg o implicare superficială în așternerea gândurilor generate de emoții. Totuși asta a fost unica soluție la multele situații în care m-am aflat și din care am căutat mereu ieșirea, târându-mă, mergând normal, rostogolindu-mă printre toate încercările care m-au topit, înghețat, amorțit, redat mie însămi mai puternică pot spune și dornică tot mai mult să-mi cunosc limitele sau infinitul acelor limite. Mai ales infinitul acelor limite. Este grea calea aleasă și
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1487928770.html [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
făptură de ceață și nu te pot ajuta, dar pot duce vorbă la palatul tău că ești prizonierul lui Colț-Împărat. Zis și făcut. Auzind că iubitul ei soț fusese prins de Colț-Împărat, Lăcrămioara prinse a vărsa lacrimi peste lacrimi care, rostogolindu-se din nori, cum cădeau pe pământ se transformau în floricele mărunte, albe, ca niște clopoței. Ei, dar uitasem să vă spun că împărăteasa Lăcrămioara și Pană-Împărat fuseseră binecuvântați cu o fată mai frumoasă decât o zână și mai înțeleaptă
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
brațele Veșniciei în care se leagănă Nemărginirea, de-a lungul și de-a latul ei, Frumusețea și-a țesut sufletul din mireasma diafană a Naturii plină de sărbătoare și din șiragul de stele ce poleiește bolta albastră de Voroneț, se rostogolește ca-ntr-o îmbrățișare însetată de Dor, Cântarea lor, ca o Cântare a Cântărilor - Icoană a tuturor celor înflăcărați de văpaia focului din inima lor. Toți îndrăgostiții cuminecați din potirul cu dor și logodiți cu anafura frumuseții pure sunt Mirii
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_gheorghe_constantin_nistoroiu_1393936072.html [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
și dureri în tot corpul.Tinandu se de cap,lua fericită lumânarea care încă mai pâlpâia încet și încerca să găsească usa.Insa umbră unui copac ce părea că o ghiara o făcu să scape sursă de lumină ,care se rostogolii pe sub pat.” E doar o creanga.Nu ai de ce să te temi”,se încuraja singură fata.Aplecandu-se ,părul buclat ștergea podeaua plină de praf și pipăind cu mâna ,zări o cutie neagră lângă ea.O lua și punand-o
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1489961916.html [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
Articolele Autorului pe cărarea către crucea cuvântului doi călători împart lumina cuvintelor între ecou și culoare sunt orb ascultă-mi muzica surdule eu te voi privi dincolo de culoare pe marginea unui vers citesc surdule citesc semnele mele au adâncimi câmpiile rostogolesc bilele de foc în vârful degetelor așa te văd surdule așa te văd orbule sunt surd știu privește-mi mai bine dansul între două coloane de foc ale timpului meu apoi spune-mi care cântec din împletirea razelor lunii este
ÎMPĂRŢIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 by http://confluente.ro/Anne_marie_bejliu_1395952055.html [Corola-blog/BlogPost/370184_a_371513]
-
Articolele Autorului Uneori, mă trezesc că mi-e frig de prea mult dor... Mă învelesc cu vise, pentru a-ți simți sufletului. Îmbrățișarea nopții, luminată doar de gândurile lunii, îmi atinge tăcerea, mă apropie de tine. Mă copleșesc întrebările vieții, rostogolindu-se în mine amintiri tapetate cu lacrimi și zâmbete... Caut să deschid lacătele fericirii, însa cheile sunt ascunse sub o piatră de regrete. Pentru a o da la o parte e nevoie de puterea ce vine din noi. Cele mai
PE BUZELE ÎNGERILOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 by http://confluente.ro/Pe_buzele_ingerilor_elena_lavinia_niculicea_1375107336.html [Corola-blog/BlogPost/340526_a_341855]
-
topirea zăpezii la munte, Ialomița se umfla și ieșind din albia sa, amenința să intre în sat. Toți o auzeam vuind cu înverșunare, sătenii erau pieriți de frică, alergam la marginea satului și priveam cu groază valurile mânioase care se rostogoleau măturând tot ce le sta în cale, Ieșeau și gospodarii să stea de veghe la capătul podului, împreunând mâinile și rugându-se la Dumnezeu să abată necazul de la ei. Țin și acum minte senzația aceea de neputință a omului rămas
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Caseta_cu_amintiri_iii.html [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
renaște în fața Domnului... > Și Domnul care mă urcase la ceruri a dispărut și eu am rămas singur, admirând acele meleaguri de vis. Așa am petrecut eu toată noaptea, îmbiindu-mă cu acest vis frumos. Când m-am trezit, soarele se rostogolea la orizont într-un incendiu apocaliptic ca o roată de căruță incendiată, luminând toată zarea cu puterea lui. Doar luceafărul de ziuă mai pâlpâia neputincios la apus și luna care parcă se topea în mierea acelei zilei. -Hai, maică, scoală
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
și pentru plutirea noastră-n vrăji apocaliptice. lumile se prezintă-n filigramă, privind prin ferestre bezmetice scene de circ, cei naufragiați de bună voie, cei fără velă și busolă încă mai dorm pe perne de vis. în visurile lor se rostogolesc veacurile, văd grădinile toamnei pline de lacrimi, unde dorm lei regești și triști păuni, unde zânele se plimbă-n calești, cu țâțele roșii, luna le plânge-n fereastră și stelele nopții cad în confetti în pletele fecioarelor ce dansează ca
AVATARURILE TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Avatarurile_toamnei_ion_ionescu_bucovu_1350197216.html [Corola-blog/BlogPost/345050_a_346379]
-
moartea mamei. Era punctul meu slab ... călcâiul lui Achile. Însă nu m-am lăsat înfrânt. După un timp și mama și-a dat seama că nu mai poate continua această situație. Pe câmpie-n sus, alerg fără de lanțuri Mărgăritare se rostogolesc din ochi, Umplând negre abisuri. După ce în1980 am renunțat la cetățenia română, mama a fost de acord să părăsesc țara. ,,Adrian, mi-a spus, ai grijă ce faci în locurile unde ai să ajungi. Fii atent cu cine și, mai
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
școlare, ca și ale celor preșcolare, atât cât și le amintește, îi zguduiau sufletul atât ei, cât și părinților, îndeosebi tatălui ei, pe care l-a pierdut de puțin timp. Simte un fior melancolic, născut din ciclurile naturii care își rostogolește anotimpurile deodată cu vacanțele copiilor. Toamna, când începe să curgă torentul ruginiu, când e cerul violaceu, tăiat de șirurile escadrilelor de păsări plecând în bejenie spre apus și sud, împinse de boarele ce încep să sufle dinspre miază-zi, copiii, ca
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 by http://confluente.ro/_nicoleta_pascaru_mugurii_lu_aurel_v_zgheran_1373108070.html [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
Articolele Autorului Acolo unde muncim Suntem trei, ne străduim Treaba să ne-o facem bine, Altfel șefa nu ne ține. Mai avem și „ajutoare“: Mâța sură, nu prea mare. Ea mai vine-atunci când poate, Să se-amestece în toate. Ne rostogolește gheme, Chiar de nimeni nu se teme, Se urcă pe mașinoaie, Nicidecum nu se ogoaie. Dar problema e așa: Are puișori cu ea. Vine și se lingușește, De mâncare ne cerșește. Sigur este mamă bună, De aceea, ea adună Bucățica
PISICA NOASTRĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1487337056.html [Corola-blog/BlogPost/375405_a_376734]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ULTIMUL VÂSLAȘ Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului Din ochi rostogolesc amare lacrimi Pe-ntinsul frământat al mării de pelin, Ce prăvălește peste mine valuri, Fără să-mi lase o clipă de alin. Prind coama alb-a munților de ape Și-ncerc tăria lor s-o domolesc, Cu mângâierea viselor din
ULTIMUL VÂSLAȘ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/daniel_dac_1495032220.html [Corola-blog/BlogPost/379483_a_380812]
-
mi va avea parte De-un strop de dreptate, cum e apa sfântă; Mă-ndoiesc atunci, căci cel ce cuvântă Este agățat, stă-n capul opus... Răulajutând ca să stea mai sus. Numai după ani...furca putrezește, Cumpăna îmi cade, se rostogolește, Și urcată este de alții ce speră alte vremuri noi; De nu e păzită, nu va scoate apă, va scoate noroi. I I I Stă savantul, calculează câtă forță se găsește Într-o cumpănă imensă, care ea din loc urnește
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Nonecumpana.html [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 by http://confluente.ro/raul_baz_1411048978.html [Corola-blog/BlogPost/349920_a_351249]
-
te întrebi, cum de nu s-au revărsat asupra ei chiar din prima tinerețe. Stăpânind meșteșugul de a scrie versuri, poeziile ei curg fără piedici și ne dau impresia că le scrie cu cea mai mare ușurință, lăsând să se rostogolească metaforele menite să creeze o punte între ea și cititor Versurile devin memorabile datorită simplității exprimării și a muzicalității născute din bună stăpânire a versificației: “Din cânt de frunze plăsmuiesc iubire,/ Din nuferi - gingășie, puritate,/ Nimic din mine nu e
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_minodora_resteman_descatu_mihai_marin_1339111344.html [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
pe care mă așterni în boare de rouă cu miros de primăvară. OBOSEALĂ TÂRZIE Am venit de departe pentru această oră târzie să-ți cumpăr taina cu umbre arse pe buzele tale din care mai răsar trandafiri pe chipul globului rostogolit în aceeași veșnică oră, obosită... târzie... TOT CE VĂ SPUN Am străbătut întinderea de piatră goală, pustiul străjuit de stânci acoperite cu gheață și-am întrupat cuvântul ca să înțelegeți tot ce vă spun și, mai ales... ce nu vă spun
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Din_volumul_101_poeme_viorela_codreanu_tiron_1385918489.html [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
pe o plajă de ocean într-o seară de basm / cu florile dantelei ridicate mai sus de genunchi /să își lase gleznele / pulpa fină/ să sărute fără opreliști / marea / era frumoasă / i-o spuneam în gând /cu flăcări de vulcan rostogolite în mine/ peste apele atât de mult timp stătute în nemișcare / pe alveolele unei inimi /despre care nici nu știam că există / da / era frumoasă/ îi șopteam că e frumoasă / reinventam frumosul sub pupilele mele/ ca și cămașa de in
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
filigramul unei alte tresăriri/ prea multe versuri pe un singur gând /trupul ei minunat devenise deodată /cântec /versul l-am trăit în forma stelară a galaxiilor/ Sunetele lăuntrice , inefabile - adevărat susur de astre - dezlănțuite de apariția frumuseții„flăcări de vulcan rostogolite în mine”vădesc virtuți incantatorii, aproape magice. Trăind permanenta nostalgie după paradisul pierdut, apariția femeii în decor a creat poetului o nouă stare de conștiință, convins fiind că alături de ea ( femeia), blestemul biblic își pierde orice putere. „într-o zi
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
goi / unii vor râde /vor plânge alții / fără să știe că noi / călărind bezmetici pe caii negri / suntem astăzi ploi (Ploi ) Un poem adresat ploii fertilizante în care tandrețea, gingășia, cucernicia se amestecă cu stări sufletești nelămurite, cu durerea, strigătul rostogolit în copitele cailor negri. În oglinda spiritului apar explozii de senzații transfigurate , percepute de ochiul magic al iubirii fără de sfârșit. Femeia era cărămida din care poetul își înălța temple în fiecare răsărit de soare. „era sfârșit de martie atunci /de
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 by http://confluente.ro/Exegeza_ea_tot_ea_absolut_valentina_becart_1374516088.html [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
de siguranță a fost orașul în care m-am născut, București, într-o dimineață a anului 1939, luminată de soarele ce aprindea stele în zăpada proaspătă a lui februarie, într-o zi de 20. În copilăria în care s-au rostogolit anii războiului și ai secetei (ce a urmat), am învățat să prețuiesc pâinea, pentru că atât eu cât și sora mea, consideram o sărbătoare ziua, când se împărțea o franzelă. Singura bucurie erau cărțile împrumutate de la biblioteca de cartier, ce se
O CONVORBIRE CU ELISABETA IOSIF de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 by http://confluente.ro/O_convorbire_cu_elisabeta_iosif_.html [Corola-blog/BlogPost/354153_a_355482]
-
după el, sfârșind prin a-l lega cu o curea și a-l trage după el. Chiar și așa, câinele se tot uita înapoi și scheuna cu jale. Fără să-mi dau seama, lacrimi mari au început să mi se rostogolească pe obraji... VII Referință Bibliografică: OAMENI ȘI CÂINI (miniroman) (VII) / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2107, Anul VI, 07 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1475818715.html [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
17 mai 2014 Toate Articolele Autorului În meizul cuvintelor coapte în călimări cu cerneala uscată de vânt cineva își moaie gândurile să și le scrie. Tu ai desenat pe fiecare frunză câte o inimă de fluture menită să zboare. cu toții rostogoliți de roți împiedecate puse la osiile carului mare ne pierdem în așteptare până se vor opri ploile pe geana dimineții de primăvară și apare curcubeul. Referință Bibliografică: Pe geana dimineții curcubeul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PE GEANA DIMINEŢII CURCUBEUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 by http://confluente.ro/Llelu_nicolae_valareanu_1400323362.html [Corola-blog/BlogPost/372855_a_374184]
-
birou, suspină adânc, închise ochii și rămase neclintit, imaginându-și mersul trăsurii ce dispărea în norul de praf. După un timp, se retrase de la fereastră, întinzând mâna să ia paharul cu apă, care se afla pe măsuța alăturată. Paharul se rostogoli, căzu pe podea, spărgându-se. Cristoroceanu se aplecă și luă un ciob. Îi studie forma așezându-l după aceea pe măsuță. Față de fata pe care o avea măritată departe de țară și care nu îl mai vizitase de mult, Necula
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Margelele_din_chihlimbar_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
de perfect încât am căzut din ochiul drept pe o geană de rouă în grădina unui pom rupt în două. Apoi s-a risipit bucuria în valuri de flori, iar uimirea, se împrăștia pe goluri de gheață în care am rostogolit o paiață. Bine, a zis el! Sau bine a zis el, a zis el bine când ningea peste stamine și mult timp am odihnit că sunt îmbrăcat în boare de vânt, și mult, tu, clipă te spargi în hora ispită
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]