79 matches
-
cortexul cingular posterior și cortexul retrosplenial. Bazat pe studii de conectivitate la maimuțele macac și pe datele imagistice funcționale, la om, Picard și Strick (2001) au subîmpărțit regiunea șanțul cingular uman în două zone, zona cingulară caudală și zona cingulară rostrală cu o porțiune anterioară și posterioară.
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
o mărginesc și nu poartă dinți. Mobilitatea și protractibilitatea fălcii superioare sunt maxime la acantopterigieni. Acest lucru este realizat prin dezvoltarea unei prelungiri dorsale a vârfului anterior al osului premaxilar, numit procesul ascendent. Acest proces alunecă de-a lungul cartilajului rostral de pe botul peștelui, trăgând falca superioară înainte și în jos. Procesul ascendent este ajutat de o conexiune în formă de camă între maxilar și premaxilar, maxilarul rotindu-se și împingând înainte premaxilarul. i au dinții faringieni. Dentiția faringiană este foarte
Acantopterigieni () [Corola-website/Science/331603_a_332932]
-
sau placa loreală, lorealul ("Scutum loreale" sau "Loreum"), numit și scutul frenal sau frenalul ("Scutum frenale"), este un solz la șerpi, de obicei pereche, dispus simetric pe laturile capului sub cantusul rostral ("Canthus rostralis"). Fiecare loreal separă, pe de o parte, scutul nazal de scutul preocular și, pe de altă parte, scutul prefrontal de scuturile supralabiale. Anterior lorealul este în contact cu scutul nazal, inferior cu scuturile supralabiale, superior cu scutul internazal
Scutul loreal () [Corola-website/Science/334066_a_335395]
-
90-317 mm, lungimea cap + trunchi până la 137 mm, lungimea cozii 172-236 mm. Are botul conic, relativ înalt, rotunjit la vârf, partea posterioară a capului slab dilatată în regiunea temporală. Coada foarte lungă și subțire. Nara este mărginită de cinci scuturi (rostral, nazal, primul supralabial și două postnazale). De cele mai multe ori există cinci perechi de scuturi inframaxilare. Solzii dorsali sunt hexagonali, vizibil carenați, mai înguști pe spate și se lățesc spre flancuri și sunt dispuși în câte 37-49 într-un șir transversal
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
coadă, dispuși în 23 (rar 21) șiruri transversale la mijlocul corpului. Ventral are 212-248 de scuturi ventrale, cu unghi lateral, carenate pe laturi. Scutul anal este divizat; 60-91 de perechi de scuturi subcaudale. Scutul frontal mai scurt decât scuturile parietalele. Scutul rostral de abia vizibil din perspectivă dorsală, fiind mai lat decât înalt. Scutul frenal egal sau mai larg decât înalt. Are un singur scut preocular, două scuturi postoculare suprapuse, urmate de alte două plăci suprapuse, opt scuturi supralabiale (excepțional 9), al
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
și expiratori. 84 Neuronii din nucleul ambiguu sunt mai ales motoneuroni vagali care inervează mușchii faringelui, laringelui și ai limbii fiind implicați atât în inspirație cât și în expirație. In nucleul retroambiguu neuronii inspiratori sunt situați mai mult în zona rostrală, în timp ce neuronii expiratori sunt situați caudal. Unii dintre neuronii inspiratori trimit impulsuri spre mușchii intercostali externi și chiar spre diafragm, în timp ce restul sunt conectați numai cu alți neuroni de la nivelul bulbului. Neuronii expiratori trimit impulsuri spre mușchii intercostali interni și
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
nervilor cranieni III (oculomotor comun), VII (facial), IX (glosofaringian) și X (vag) (vezi fig. 5A). În mezencefal, dorsomedial nucleului oculomotor comun, sub apeductul Silvius, se află nucleul vegetativ Edinger-Westphal, care emite atât din porțiunea sa caudală, cât și din cea rostrală, fibre parasimpatice radiculare pe traiectul nervului respectiv la ganglionul oftalmic și, de aici, la mușchii ciliari și irieni. Datorită acțiunii sale iridoconstrictoare, este denumit și nucleul pupilar, cu rol de centru al reflexului fotomotor. Calea aferentă a acestui reflex este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bulbare; nucleul paramedian ce contribuie împreună cu precedentul la formarea căii spino-reticulo-cerebeloase; nucleul tegmentului pontin descris de Bechterew îndărătul nucleilor din piciorul protuberantei; nucleul gigantocelular ce ocupă 2/3 mediale ale întregii formații reticulate; nucleii pontini caudali și orali, ce continuă rostral și oral nucleul gigantocelular până la nivelul regiunii caudale a mezencefalului (nucleii rafeului și tegmentului, nucleul pedunculopontin, cuneiformis, subcuneiformis etc.). Ocupând spațiul median dintre substanța cenușie a nucleilor specifici din trunchiul cerebral și tractusurile calotei pedunculare pontine și părții dorsale a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ai talamusului. Aceștia din urmă sunt considerați de unii cercetători ca entitate aparte, cu rol funcțional distinct. Acțiunea lor corticală fiind inversă, de tip frenator, numeroși autori admit în prezent existența a două sisteme ascendente, unul activator situat în partea rostrală a formației reticulate din mezencefal, hipotalamus și subtalamus și altul inhibitor, reprezentat de sistemul talamic nespecific cu proiecție difuză. Ambele sisteme sunt legate de bulb și punte prin fibre reticulodiencefalice scurte, caracteristice articulațiilor polisinaptice reticulare (după Magoun și Moruzzi), sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
încă o enigmă (25). Studii experimentale recente cu celule neuroenterice au permis precizarea topografiei surselor materialului migrator și secvențele temporo-spațiale ale migrării propriu-zise (28, 29). La om și la mamiferele mari au fost identificate 4 astfel de surse: Aria vagală rostrală, corespunzătoare somitelor 1-5, dispusă în sens rostro-caudal în întregul intestin primitiv sub forma unei unde al cărei front avansează prin mezenchimul local; Aria vagală caudală corespunzătoare somitelor 6 și 7 care colonizează în sens rostro-caudal numai derivatele intestinului anterior subfrenic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de a mânca, asociată cu excitațiile vizuale, olfactive și gustative dă naștere la un complex de senzații ce constituie apetitul. Acesta, reprezentând primul excitant al glandelor gastrice, determină secreția psihică. Porter (1953) constată că stimularea electrică a hipotalamusului în regiunea rostrală, la nivelul chiasmei optice, determină o creștere imediată a secreției gastrice, însoțită de scăderea pH-ului. Calea eferentă este reprezentată de pneumogastric, deoarece vagotomia abolește răspunsul. Stimularea hipotalamusului posterior (în regiunea mamilară sau tuberală) produce o secreție gastrică acidă tardivă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și stările afective, medicația antiangiotensinică crește eficacitatea tratamentului tulburărilor psiho-afective produse de stres (Sommer și Saavedra, 2008). II.12.3. MECANISME NEUROUMORALE CENTRALE Activarea manifestărilor organo- și somato-vegetative este coordonată de hipotalamusul lateral, amigdală și substanța periaqueductală centrală. Zona ventro-laterală rostrală a bulbului și nucleul tractusului solitar primesc proiecții descendente de la cortexul prefrontal, amigdală și hipotalamus ce coboară la neuronii simpatici din coloana intermediolaterală a măduvei spinării și de aici la căile simpatice periferice. Nucleul tractusului solitar (NTS) fiind stație de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a doua, constând în melanina de tip cutanat, este sintetizată de melanozomii prezenți în interiorul melanocitelor - celule cu origine în creasta neurală și localizate în pia mater din regiunea inferioară a bulbului rahidian, fețele anterioară și laterale ale măduvei spinării, porțiunea rostrală a trunchiului și de la baza creierului [3]. Leziunile pigmentare ale meningelui se prezintă ca trei condiții patologice constând în melanoza neurocutanată (melanocitoza difuză), melanocitomul și melanomul leptomeningeal primar [4]. MELANOCITOZA DIFUZĂ Neuromelanoza cutanată este o leziune transmisă autosomal dominantă, mult
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
T1 ele apar ca hipointense, cu margini neregulate ce sugerează natura infiltrativă a acestor leziuni, iar în T2 apar discret hiperintense, cu captare variabilă de gadolinium și fără implicare prognostică. Epicentrul acestor leziuni e situat, obișnuit, la nivelul punții, extensiile rostrale sau caudale nefiind însă rar întâlnite (fig. 4.190) [9,10]. În mod curent glioamele difuze sunt reprezentate de astrocitoame fibrilare maligne (grad III, IV). Specificitatea diagnosticului MRI a glioamelor difuze de trunchi cerebral a fost studiată de Albright și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ca leziuni cu semnal mixt hipo/izointens, putându-se de asemenea identifica prezența de chiste (fig. 4.193) sau cavități siringomielice asociate. Majoritatea sunt reprezentate de astrocitoame de grad mic, cu capacitate redusă de infiltrare; au aparență exofitică, deplasând bulbul rostral, în timp ce măduva cervicală superioară capătă un aspect balonizat [15-17]. Prezentarea clinică. Glioamele trunchiului cerebral au adeseori un debut insidios și manifestarea clinică este în linii generală determinată de localizarea specifică a gliomului, durata instalării simptomelor de la debut până la diagnostic variind
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
în regiunea emisferică posterioară și o dezorganizare marcată sau absența ritmului alfa. Ocluzia arterelor din teritoriul vertebro-bazilar poate determina infarctizarea trunchiului cerebral, diencefalului și cerebelului, cu deficite neurologice, în funcție de artera afectată, extinderea și localizarea infarctului. Leziunile trunchiului cerebral în porțiunea rostrală și ale diencefalului caudal se însoțesc de starea de comă și determină pe EEG o activitate theta și delta difuză, nereactivă. Leziunile extinse ale punții superioare și mezencefalului inferior, care afectează în profunzime mai mult de jumătate din tegmentul mezencefalic
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
atenție pentru că, Începând chiar de la acest nivel, se prefigurează proiecțiile de la nivelul etajelor nervoase superioare. Astfel sistematizarea somatotopică devine semnificativă prin deplasarea din ce În ce mai laterală a fibrelor ascendente a NTS datorită a noi și noi contingente de fibre din segmente mai rostrale care vin să se plaseze În arii mai mediale ale tractului; ca urmare fibrele sacrate vor ajunge În cea mai laterală și mai superficială poziție iar cel mai profund se vor situa fibrele cu origine În segmentele lombare, toracale și
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
în hiperalgezie și în durerea cronică a fost demonstrat în numeroase modele de injurie periferică. S-a dovedit că aferențele nociceptive sunt subiectul unei modulări descendente atât facilitatorie cât și inhibitorie de la sit-uri supraspinale, bulbare. Modularea descendentă de la bulbul rostral ventro-medial pare să contribuie la hiperalgezia observată în țesuturile inflamate, la distanță de locul insultei (hiperalgezie secundară) și implică mecanisme similare celor din măduva spinării (receptori NMDA, producere de NO). Organismul răspunde la cererile crescânde fizice sau psihologice prin activarea
Durere () [Corola-website/Science/313574_a_314903]
-
sagital - perpendicular pe suprafața corpului; frontal - în plan frontal; central - în centrul corpului; cranial - spre extremitatea cefalică; caudal - spre coccis; radial - orientat spre radius; ulnar - orientat spre ulnă, cubitus; fibular - orientat spre peroneu; tibial - orientat spre partea osoasă a gambei; rostral (nazal) - poziționat spre nas; occipital - orientare spre posterior. Musculatura flexoare este poziționată anterior la nivelul membrelor superioare și posterior la cele inferioare. Această inversare a localizării se datorează rotației pe care o suferă membrele în timpul dezvoltării intrauterine, precum și datorită adaptării
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
pe baza amplitudinii. Prelungirea latenței întervârfului este unul dintre cele mai frecvente anomalii în SM, cu diferența 3-5, în general mai frecvent întâlnită decât diferența 1-3. Modificările raportului undei unu împărțită la amplitudinea undei 5 sugerează un defect de conducere rostrală la nivelul inferior al punții. După STAMATOIU I. și colaboratorii (1989) PEA este alterat în procentajul cel mai mic și tardiv în evoluția SM. PEA este modificată în acest studiu în 45% din cazurile certe, 27% din cele probabile și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
sagital - perpendicular pe suprafața corpului; - frontal - în plan frontal; - central - în centrul corpului; - cranial - spre extremitatea cefalică; - caudal - spre coccis; - radial - orientat spre radius; - ulnar - orientat spre ulnă, cubitus; - fibular - orientat spre peroneu; - tibial - orientat spre partea osoasă a gambei; - rostral (nazal) - poziționat spre nas; - occipital - orientare spre posterior; - adducția - mișcarea prin care două segmente sau un membru se apropie de planul sagital median; - flexia - mișcare prin care două segmente ale unui membru sau ale corpului se apropie unul de altul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
de o amnezie completă. Ele se termină la fel de brusc cum au apărut, reprezentând tulburări psihice din seria echivalențelor epileptice. Sunt frecvente și aproape specifice, în cursul epilepsiei temporale și intoxicațiilor. 8) Mutismul akinetic, descris de H. Cairns apare în leziunile rostrale ale trunchiului cerebral. Din punct de vedere psihopatologic acesta constă dintr-o tulburare de conștiință însoțită de imobilitate, alalie, bolnavii răspund motor la excitațiile mecanice, întorc privirea în direcția stimulilor, înghit alimentele, dar nu vorbesc. 9) Stările de vis (dreamy
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cerebrale, după cum acestea interesează encefalul (E), cerebelul (C) sau trunchiul cerebral (TC). Sediul leziunilor legate de acestea sunt următoarele: 1) secțiunea medulară înaltă care produce tetraplegie, 2) secțiunea trunchiului cerebral care produce stările de comă, 3) secțiunea înaltă, a părții rostrale a trunchiului cerebral care produce sindromul apatic, 4) leziuni specifice sindromului Korsakow, 5) leziuni cerebro-corticale întinse și difuze cu evoluție progresivă și ireversibilă specifice sindromului psiho-organic cerebral. Clasificarea psihozelor organice În cazul încercărilor de clasificare a psihozelor organice, trebuie făcută
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
somnul adânc până la starea de stupoare. 7) Stupoarea este o stare psihopatologică intermediară între tulburarea ușoară de conștiință și coma profundă. Aceasta implică următoarea accepțiune: este un sindrom caracteristic, datorat unor leziuni ale zonelor învecinate ale diencefalului și părții anterioare, rostrale, a trunchiului cerebral, zonă în care se află situat „sistemul centrencefalic” considerat de W. Penfied ca fiind „sediul conștiinței”. O formă particulară a acestei tulburări o reprezintă mutismul akinetic. caracterizat printr-o stare de imobilitate fizică, incapacitatea bolnavului de a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este un fenomen inedit care surprinde prin precocitatea debutului și rapiditatea derulării etapelor morfogenetice permițându-i să funcționeze încă de la sfârșitul săptămânii a treia a embriogenezei. Pulsațiile tubului cardiac primitiv asigură circulația placentară și vitelină și se pare că poziția rostrală, anterioară discului embrionar, se datorează ponderii funcționale a circulației placentare. Formarea inimii și a sistemului vascular urmează o suită de evenimente morfogenetice a căror analiză secvențială permite aprecierea originii unor structuri și a modului în care acestea cresc, se diferențiază
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]