69 matches
-
embrionare ale capului sunt următoarele: Suprafață capsulei cefalice poate fi netedă sau poate prezenta depresiuni, ridicături, punctuații fiind de forma ovala, triunghiulara, rotundă etc. La insectele din Fam. Curculionidae capul are o formă caracteristică fiind puternic alungit sub forma unui rostru iar în vârful acestuia se găsesc piesele aparatului bucal (aceste insecte se numesc gărgărițe). Toracele la insecte este alcătuit din trei segmente: protorace, mezotorace și metatorace. Fiecare segment toracic este alcătuit din mai multe plăci chitinoase numite sclerite: În general
Morfologia insectelor () [Corola-website/Science/322567_a_323896]
-
și până la 11 mm în lungime după ce s-au hrănit. Corpul căpușei este împărțit într-o regiune anterioară, capitulul (gnatosoma), și o regiune posterioară, idiosoma. Capitulul, se compune dintr-o regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul este lung și situat în parte anterioară, astfel încât privind căpușa pe partea sa dorsală sau ventrală rostrul este bine vizibil. Rostrul este susținut de un organ special: baza capitulului, dispus într-
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
hrănit. Corpul căpușei este împărțit într-o regiune anterioară, capitulul (gnatosoma), și o regiune posterioară, idiosoma. Capitulul, se compune dintr-o regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul este lung și situat în parte anterioară, astfel încât privind căpușa pe partea sa dorsală sau ventrală rostrul este bine vizibil. Rostrul este susținut de un organ special: baza capitulului, dispus într-o depresiune anterioară a corpului, numită camerostom. Piesele bucale
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
se compune dintr-o regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul este lung și situat în parte anterioară, astfel încât privind căpușa pe partea sa dorsală sau ventrală rostrul este bine vizibil. Rostrul este susținut de un organ special: baza capitulului, dispus într-o depresiune anterioară a corpului, numită camerostom. Piesele bucale care alcătuiesc rostrul sunt formate dintr-un hipostom, în formă de măciucă, situat ventral. El are pe
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul este lung și situat în parte anterioară, astfel încât privind căpușa pe partea sa dorsală sau ventrală rostrul este bine vizibil. Rostrul este susținut de un organ special: baza capitulului, dispus într-o depresiune anterioară a corpului, numită camerostom. Piesele bucale care alcătuiesc rostrul sunt formate dintr-un hipostom, în formă de măciucă, situat ventral. El are pe fața sa numeroși spini
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
și situat în parte anterioară, astfel încât privind căpușa pe partea sa dorsală sau ventrală rostrul este bine vizibil. Rostrul este susținut de un organ special: baza capitulului, dispus într-o depresiune anterioară a corpului, numită camerostom. Piesele bucale care alcătuiesc rostrul sunt formate dintr-un hipostom, în formă de măciucă, situat ventral. El are pe fața sa numeroși spini recurenți. Cu ajutorul hipostomului căpușa suge sângele. Hipostomul pătrunde în tegument și se fixează puternic și datorită spinilor recurenți nu mai poate fi
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
puternic și datorită spinilor recurenți nu mai poate fi scos decât cu greutate. De o parte și de alta a hipostomului se găsesc 2 palpi maxilari care au 4 articole (segmente). Ultimul articol al palpului maxilar este puțin dezvoltat. Pe rostru se află o pereche de chelicere, care sunt niște formațiuni dreptunghiulare, în vârful cărora este articulată o pseudopensă bidactilă, prevăzută cu dinți. Chelicerele se mișcă în lungul hipostomului dinainte-înapoi și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
mijlocie din subclasa elasmobranhiatelor ("Elasmobranchii") răspândiți în apele temperate, tropicale și subtropicale ale Oceanului Atlantic (inclusiv Marea Mediterană), Pacific și cel Indian. Au corpul discoidal, turtit dorsoventral, și înconjurat de înotătoare pectorale rotunjite. Ochii și spiraculele mici sunt situate pe vârful capului. Rostrul (botul) este scurt sau mijlociu. Nările transversale comunică cu gura prin câte un șanț. Gura mică sau mijlocie este prevăzută cu numeroși dinți mici monocuspizi care formează benzi de-a lungul ambelor maxilare. Înotătoarele pectorale mari cu marginile groase se
Torpediniforme () [Corola-website/Science/330835_a_332164]
-
printre cei mai rapizi pești teleosteeni ai oceanelor, atingând viteze între 60 și 100 km pe oră. Au corpul alungit și comprimat, acoperit cu solzi lungi, ascuțiți, care sunt înglobați în piele. Falca superioară mult alungită formează un cioc sau rostru în formă de suliță sau lance care este folosit pentru a doborî peștii de pradă. Gura largă cu dinți mărunți, în formă de răzătoare. Au două înotătoare dorsale, prima mult mai mare decât cea de a doua. Prima înotătoare dorsală
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
Această familie este constituită din pești de talie mare (lungimea maximă de 4 m). Corpul puternic este alungit și comprimat mai mult sau mai puțin. Premaxilarele și oasele nazale de pe falca superioară sunt foarte mult alungite, formând un cioc sau rostru în formă de suliță sau lance cu o secțiune transversală rotunjită. Ciocul este folosit pentru a doborî peștii de pradă prin incizii provocate de loviturile înainte și înapoi a lui. Gura largă neprotractilă cu dinți mărunți, în formă de răzătoare
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
îngroșat și mai obtuz în regiunea capului și mai subțiat spre coadă, care este lungă și lățită ca o panglică. Corpul holocefalilor se aseamănă cu acela al rechinilor, cu deosebirea că capul lor este mai turtit lateral, prelungit într-un rostru nu prea lung și susținut de un cartilaj. Rostrul nu este dezvoltat la toate speciile. Sub rostru se găsește gura mică, îngustă, cu buzele susținute de cartilaje. Deasupra gurii se găsesc nările care comunică cu ea prin câte un șanț
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
subțiat spre coadă, care este lungă și lățită ca o panglică. Corpul holocefalilor se aseamănă cu acela al rechinilor, cu deosebirea că capul lor este mai turtit lateral, prelungit într-un rostru nu prea lung și susținut de un cartilaj. Rostrul nu este dezvoltat la toate speciile. Sub rostru se găsește gura mică, îngustă, cu buzele susținute de cartilaje. Deasupra gurii se găsesc nările care comunică cu ea prin câte un șanț. Pe partea superioară a capului se găsesc ochii mari
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
ca o panglică. Corpul holocefalilor se aseamănă cu acela al rechinilor, cu deosebirea că capul lor este mai turtit lateral, prelungit într-un rostru nu prea lung și susținut de un cartilaj. Rostrul nu este dezvoltat la toate speciile. Sub rostru se găsește gura mică, îngustă, cu buzele susținute de cartilaje. Deasupra gurii se găsesc nările care comunică cu ea prin câte un șanț. Pe partea superioară a capului se găsesc ochii mari, lipsiți de pleoape și apropiați unul de altul
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
corpul relativ alungit și fusiform, larg răspândiți pe litoralul mărilor tropicale și subtropicale, mai rar în ape dulci. Pești de mărime medie sau mare (30-120 cm). Capul este masiv și turtit dorsal. Ochii sunt parțial acoperiți de o pleoapa adipoasă, rostrul este scurt și obtuz. Gura este mică, terminală sau subterminală; premaxilarele sunt protractile. Acești pești au dinții mici, ascunși, așezați pe cele două fălci ca perii dintr-o perie sau sunt fără dinți. Mecanismul oral și branhial de filtrare-hrănirea este
Mugilide () [Corola-website/Science/330455_a_331784]
-
Corpul torpedinidelor este foarte mult turtit dorsoventral și înconjurat de înotătoare pectorale rotunjite, el are o formă discoidală: capul, trunchiul și înotătoarele pectorale lărgite formează un disc mai mult sau mai puțin circular. Conturul anterior al discului trunchiat sau crestat. Rostrul extrem de scurt; cartilajul rostral absent sau redus; Ochii și spiraculele mici și apropiate pe vârful capului; marginea posterioară a spiraculelor netedă sau înzestrată cu tentacule. Nările transversale și relativ mari comunică cu gura prin câte un șanț, ele sunt mai
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
redus; Ochii și spiraculele mici și apropiate pe vârful capului; marginea posterioară a spiraculelor netedă sau înzestrată cu tentacule. Nările transversale și relativ mari comunică cu gura prin câte un șanț, ele sunt mai apropiate de gură decât de extremitatea rostrului, marginile lor mediale sudate formează o perdea nazală transversală netedă, care acoperă aproape complet maxilarul superior. Gura este destul de mică și clar arcuită mărginită de șanțuri longitudinale lungi. Numeroși dinți mici încârligați, monocuspizi, așezați în formă de pavaj, formează benzi
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
ovoidal-alungit, cu vârf teșit, de mărime mijlocie spre mare. Pielița este de culoare neagră-roșietică, potrivit de subțire, acoperită cu pruină. Miezul este cărnos, crocant, cu gust specific de coarnă. Sămânța este mare, oval-alungită, colorată cafeniu închis, cu șalaza ovală și rostru scurt și subțire. Este un soi rustic, viguros, cu creșteri vegetative mari, dar care își maturează bine lemnul. Are o perioadă lungă de vegetație (185-200 zile), prezintă cerințe mari față de căldură (3800 grade C temperatura globală). Dezmugurește relativ timpuriu, în
Coarnă Neagră () [Corola-website/Science/331887_a_333216]
-
turtit dorsoventral. Gura inferioară transversală, dreaptă și mică, ocupând numai o parte din suprafața inferioară a capului, deschiderea ei nu ajunge până la marginea capului; buza anterioară nu depășește marginea anterioară a ochiului. Narinele și ochii situați lateral pe cap. Botul (rostrul) puternic, conic, ascuțit sau în formă de spadă, turtit dorsoventral, acoperit cu plăci, cu 4 mustăți circulare (rotunde) în secțiune pe fața inferioară, fără membrane senzitive. Dinții lipsesc. Spiraculul și pseudobranhia sunt prezente. Radiile branhiostegale lipsesc. Aparatul opercular este redus
Acipenser () [Corola-website/Science/332422_a_333751]
-
la mijlocul trunchiului 20 șiruri de jur împrejurul corpului. Vârful cozii este format, de un singur solz. Pe spate au un colorit arămiu sau brun-cenușiu, cu luciri de smalț. Pe flancuri se observă două dungi late longitudinale, brun închise, care se întind de la rostru la coadă. Abdomenul este cenușiu-albastru, cu luciu sidefiu. Solzii de pe cap (pileus) pătați cu pete mici brune. Zona dorsală între cele două dungi închise, cu 4-6 linii alcătuite din fragmente scurte, închise și mărginite cu alb. Se hrănește cu tot
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]