410 matches
-
îl frecase cît trebuie cu Amor, praf de lustruit, dar dezinteresat, primit de la Strudel, negustorul de nimicuri. Poate gestul a fost cu totul neașteptat, i-a nedumerit, i-a descumpănit pe bătrînei, dar s-a întîmplat ceva cu totul neașteptat. Rotofeiul Stavri aproape s-a rostogolit către ușă, blocînd-o, în vreme ce August Stoicescu, atît de palid, încît puteai crede că în orice clipă va face un infarct, nu din cauza unei explozii, ci a unei implozii, a unei resorbții totale a sîngelui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cît de oștire n-ar fi îndrăznit să se gîndească la asemenea minuni, se liniștiseră cu totul, în privirea lucioasă a colonelului Stoicescu licărea chiar un fir de ironie sau de compasiune, cine să mai știe despre ce era vorba?! Rotofeiul s-a dus la dulapul cu haine, a deschis ușa scîrțîitoare, era o mobilă veche și uscată, după plecarea lui Pangratty nimeni n-a mai intrat în odăile acelea, a moșmondit ceva și a scos un fel de geamantan-cufăr din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
altfel cum să fie atît de chițibușar. Sigur că știu, ăă, cu aproximație anul trecuți erau cam..." Colonelul Stoicescu se uită triumfător la Artur Stavri, acesta dădu din cap plin de convingere "sigur, păi se putea altfel", voia să spună rotofeiul, dar nu spunea, deoarece Stoicescu continuă "nu cu aproximație, ci exact. Exactitatea este garanția ordinii adevărate, aproximația este tăinuitoarea liberalismului, a anarhiei. Va trebui să intrăm din casă în casă, să dăm cu ochii de fiecare în parte, să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ăsta, ce urmează, domnule colonel?" Aici Artur Stavri scoase un "ooo" din fundul gîtului, de parcă ar fi fost uimit de ignoranța lui Radul Popianu. Încălcînd regula, Stoicescu era mai mare în grad și nu-i ceruse permisiunea să-l întrerupă, rotofeiul Stavri se apucă să-i explice, agitîndu-și brațele, descriind volute cu degetele dolofane, ca niște cîrnăciori: Întîi vom desființa orice ură de clasă, toată lumea va fi organizată în sistem corporatist, după modelul italian, toți pentru unul, unul pentru toți. Patronul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mustăți dese și scurte, desenate cu carioca. Spectatorilor nu le vine să creadă. Înțepeneala lui Dan a dispărut ca prin minune. Cu cât se leagănă și se împiedică mai tare, cu atât e mai aproape de personaj. Ema întruchipează un Charlot rotofei și nostim care-și învârte cu sârg bastonul, gata să-i pocnească pe ceilalți. Toți cântă fals dar asta nu mai are nici o importanță, atât sunt de frumoși, de reali, de fermecători. Pantalonii negri sunt prinși cu bretele. Hainele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să vorbească clar și răspicat și să-l convingă pe patron că acel post e făcut pentru ea. Așteptă trei ore până să intre într-o încăpere minusculă în care, așezați ca la spectacol, se aflau cinci inși. Unul mai rotofei decât altul. O măsurară din cap până-n picioare, apoi o întrebară unde a mai lucrat. Nicăieri. Sunt studentă. Cel care stătea în mijloc dădu ușor din cap, de la stânga la dreapta. Văzându-i mișcarea, un altul spuse: Vă vom căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
una dintre frumusețile școlii. Toți băieții se topeau de dragul ei. Intrase în sală cu o vervă obositoare, cu aceleași aere de femeie fatală deși părul lung dispăruse, lăsând loc unui ciuf scurt și platinat, cocoțat pe un cap mare și rotofei. Fardată strident, cu speranța că cearcănele prea vizibile vor fi acoperite, Dana Lupe nu mai făcea impresia de altă dată. Majoritatea fetelor se îngrășaseră. Deveniseră femei în toată regula, durdulii și apetisante, făcând ca Luana să pară, prin tăcerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
degrabă decât strânsoarea călduroasă a mâinii În semn de Încurajare. Oasele subțiri de pe dosul mâinii lui au tresărit. O clipă, Margaret a crezut că băiatul are să izbucnească În lacrimi. Stătea aplecat, cu umerii căzuți, iar asta Îl făcea să arate rotofei, dacă nu chiar gras. — Nu-mi dau seama de ce am venit tocmai la dumneavoastră și, mai cu seamă, de ce v-am povestit toate astea, a spus el dând din cap, cu ochii tot ațintiți la masă. Margaret și-a dres
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pușcărie? zise Ghiborț. Pâine albă, fraților! Avem din belșug pâine. Erau la poarta Cimitirului "Sfântul Constantin" și, profitând de lipsa paznicilor și de liniștea nopții, morții ieșiseră la plimbare. Măi, tu, grasule, cum te cheamă? strigă Mongolul spre un bărbat rotofei care-și scutura hainele de țărână. Cine-ntreabă? se rățoi el. Cargobot, ai auzit de el? Mongolule, tu ești? Da, mă, cum, n-ai murit? Nu sunt sigur. Tu? Eu am 12 ani de moarte, sunt Milionarul. Ăla care trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pună în această situație, pe mine care îi deschisesem spontan ușa! Fără a mai ezita, i-am scos portofelul din buzunarul de la piept. Din cartea sa de identitate, am aflat că se numea Olaf Sildur, de naționalitate suedeză. Brunet și rotofei, nu corespundea ideii pe care o aveam despre un scandinav. Vorbise franțuzește fără urmă de accent. Născut la Stockholm în 1967 - același an ca mine. Părea mai în vârstă, fără îndoială din pricina corpolenței. Nu putui să citesc profesia, scrisă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
mată și pare cu totul absent din realitatea în care se afla. Muzica îi mergea la suflet și accentua starea lui de depresie. Era atît de stăpînit de frămîntările lui încît nu realiza contextul existențial momentan. Din sală, un bărbat rotofei, roșu bine de la consumul excesiv de alcool, îl pîndește cu perseverență și de cîte ori are impresia că privirile lor se întîlnesc, salută respectos, zîmbind cu gura pînă la urechi. Cum Rodion nu răspunde, roșcovanul se pregătește de o nouă încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cînd n-a mai văzut un răsărit de soare, deși casa era pe un deal care domina împrejurimile și de acolo, pentru cei sensibili, era o priveliște care îți tăia respirația. Cu o săptămînă înainte, venise la el un omuleț rotofei și roșcovan la față. Lăsase o mașină argintie la poartă și a intrat pe cărare, ca o rățușcă crăcănată. Salut, dom' Ionică. Bună ziua, mormăie acesta. Ce faceți? Dar ce, vă freacă grija ce fac eu? Așa se zice, între oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
griji... Mai vin și copiii pe la mine, mă mai duc și eu pe la ei... Mă descurc chiar foarte bine!... Grigore Gospodin îl ascultă cu atenție și dădu de câteva ori din cap în semn că pricepuse, dar pe chipul său rotofei, rumen și viclean se citea neîncrederea. Atunci Stelian îi destăinui că avea de gând să vândă casa și să se mute la oraș. Țăranul rămase o clipă fără grai. Cum, de ce să vinzi dumneata, cuscre, casa și să pleci de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din spatele colibei, abia se mișca o iapă căreia i se puteau număra oasele de slabă ce era. În urma ei, zburdând și nechezând veneau șase mânji, din care unul alb ca neaua, dar slăbuț iar celălalt negru ca pana corbului și rotofei, ceilalți erau tărcați. Toți șapte au venit la bătrânul crai și când au ajuns în fața acestuia s-au aliniat frumos, au nechezat odată toți, apoi s-au ridicat în două picioare și imediat le-au lăsat la loc s-au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lejerității gazetărești, i-a dat multă bătaie de cap pînă a izbutit s-o facă să scrie. Cînd a apărut prima oară la Cenaclul "Junimea" condus de Crohmălniceanu, ne-au scăpat cîteva bancuri proaste despre aerul lui de funcționar scundac, rotofei și cu servietă, care se apucase și el de literatură. Funcționarul voia să ne și citească. Regula era la cenaclu, ca autorul să fie prezentat de vreunul dintre noi. Lăcustă se prezintă singur, cu o voce reținută și cam gîtuită
Singurătatea de după by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7836_a_9161]
-
200 de kile. Dar, nu; dăduse o raită pe-acolo auzind că se vinde ieftin o țuică tare de prune... Din docarul cu arcuri mari de suspensie, să nu-l zdruncine prea tare pe pretorul Gămălie, coborî un tip scund, rotofei cu o umbrelă roșie de damă, - era a nevesti-si, pe-a lui o uitase rândul trecut, când mai trecuse prin sat. Era îmbrăcat ca de vară, într-un costum alb, cu pantofi albi și ei, micuți, cred că avea labele
Note din carnetul gri folosit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7666_a_8991]
-
ŤAritina nu mai este/ a fumegat ușor, s-a rostogolit/ prin sufletul meu ca un saltimbanc/ sângaci/ a fumegat / ca o pipă de familie bună... Mi-a scrântit din greșeală,/ din nebăgare de seamă/ toată închipuirea,/ tot orizontul meu cel rotofei... / toate vârstele/ mi-au rămas șchioape, mioape. / Aritina, cocul ei auster/ sâmbetele ei îmbrăcate bine/ acele de croitorie/ legumele perpelite/ toate se îndreaptă încet/ spre mijlocul de negăsit/ al Pământuluiť. Ioan Al. Lupu își rescrie în ŤCronici și elegii amăgitoareť
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
atâta timp cât ai icoane cu Băsescu Eu iubesc Antenă și în restu-mi bag picioru Mă uit la B1 doar să scuip televizoru Nu îmi plăci deloc, ești un chelios burtos Nu poți să te apleci dacă scapi ziaru jos Ești un rotofei, si la ce par ai în cap Dacă slăbești o tonă o sa semeni cu Bendec Ești comentator, comentai la Franța turu Azi sunt peste tine, comentează-mi mie c..u XXX -Sunt mai bun ca tine trebuie să recunoști Am
Autodenunț: Bendeac a publicat ”duelul Badea-Banciu”. Nu are niciun haz by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/66743_a_68068]
-
a intrat. Lucrurile nu se desfășurau așa cum își închipuise comandantul, dar poate că era mai bine. Bătrînul se îngrijea de primele parlamentări, iar el se va ocupa apoi de miezul chestiunii. După cincisprezece minute se ivi în poartă un ins rotofei, cu mustățile lungi, care atîrnau pleoștite ca un steag fără vînt. Comandantul își conduse calul spre el și, tot de pe cal, ca să fie clară distanța socială, rosti primele cuvinte, Ești administratorul domnului conte, La dispoziția domniei-voastre. Comandantul descălecă și, dînd
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
o jovialiate a gagului. Primele cadre îi surprind pe Karel Pavek (Marián Labuda), șofer pe autocamion, și pe prostul satului, Otik Rakosnik (Janos Ban), însoțitorul acestuia, în deambulația matinală către autovehicul cu o invidiabilă punctualitate. Cuplul este remarcabil, șoferul este rotofei și calcă apăsat legănând o servietă, Ottik este înalt și slab ca un țâr și merge săltat încercând să-și potrivească pașii după ritmul imprimat de șofer. Mișcarea ordonată, animată de un entuziasm real în cazul lui Ottik, și de
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
conducere, puțin cam brutală, pe care n-am uitat-o niciodată. Când, bolnav de peritonită, m-am zbătut Între viață și moarte pe patul de spital, l-am văzut pe domnul Florea plângând la căpătâiul meu. Mic de statură și rotofei, era o fire continuu agitată. Era un mecanic auto de mare clasă și un om foarte bun. Parcă-l văd În fața ochilor cu palmele lui mari și groase, Înnegrite de uleiul de la motoare. Îi dedic un gând pios și mă
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
Nora Iuga Cum nu pot să-mi imaginez un tramvai cu cai circulînd acum pe Calea Victoriei, așa nu-mi pot imagina un Virgil de 60 de ani. Un bătrînel rotofei cu fular de lînă la gît și cu umbrela în servietă e o poză în care Virgil nu va încăpea niciodată, poate și pentru că în servieta lui sticla de vodcă ținea loc de umbrelă. Aveți dreptate, nu ăsta e tonul
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
lui Fănuș. Pe un Teodor Pâcă, pe un Pavel Aioanei, pe un Octav Măgureanu, autori cu traiectorie de mici comete literare, dedicați cu frenezie boemei. Cine-i mai știe? Odată îl căută pe Fănuș la cămin un tânăr domn scund, rotofei, cu păr inelat, foarte volubil și gesticulant. Era scriitor, își iscălea producțiile Vintilă Ornaru și era odraslă de fost moșier, cum am aflat mai târziu. Se numea de fapt Lamotescu. Nu părea să fie apăsat de originea lui nesănătoasă, era
Amintiri cu Fănuș Neagu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15371_a_16696]
-
Se-ntreabă, dăulat, vecinul meu: De unde-o fi având material, Chiar într-atâta, bunul Dumnezeu!?" Iarnă-i Fulgii mari (că iarăși spun: Cât voinicii lați în spate!), Cad în satul meu străbun, Și-n galop și pe-ndelete. Năvălesc peste Ticfani, Rotofei ca o gutuie, Dar, fiind că-s diafani, De cucui, pericol nu e. Cad pe limbă și pe șal, Parcă-s puși pe năsărâmbe; Cad în pragu-mi pastoral Și pe gardurile strâmbe. Cad buluc, sau mai înceți, Stăruind să îmi
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
una din însușirile lor cele mai frapante. Iar cât despre austrieci, ei sunt în toate aceste privințe și mai răi. Am văzut o serie de fotografii făcute de o fotografă extrem de talentată lui Heidegger, care avea mereu aerul unui ofițer rotofei de stat-major ieșit la pensie, spunea Reger, și pe care am să vi le arăt cândva; în aceste fotografii, Heidegger se dă jos din patul lui, se vâră din nou în patul lui, Heidegger doarme, se scoală, își trage nădragii
Thomas Bernhard - Vechi maeștri by Gabriela Dantiș () [Corola-journal/Journalistic/11081_a_12406]