5,212 matches
-
rană pâlpâitoare Salt periculos peste clipe Este poemul Clar obscur Obsedante imagini din vis la marginea înțelegerii - abur creierul îmbâcsit de real refuză mesajul energii colorate și stări navigând între lumi paralele sărmanii mei zori ațipiți încă în culcușul de rouă orga din somn picurând bobițe de aur să păstrez să nu uit ceva ce nu se poate atinge Tentație Se face frig în cuvinte rochia pe care o port are consistența unui destin imprecis tot ce știu e că acest
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
să-și tîrîie prin iarbă aripile, nimbul Pe care-l țin deasupra capului, bravi, mai tot timpul Și nici să pape fluturii cu tot cu cotor Sau să privească fecioarele raiului între picioarele lungi cînd trupul plimbu-l... Bunul simț Le dictează că roua nu are zimți! Și că fîntînile aduc din pămînt, Ca să-l bem însetați, în ciuture, Duhul Sfînt!!
Îngerii sînt și ei la rîndul lor... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7404_a_8729]
-
-o-nvăț să cadă-ntr-un cristal adînc, Acolo unde bănui c-o să piară Și lacrimile ce degeaba le mai plîng. Nu-mi dărui nici o bucurie-ntreagă? Și eu la rîndu-mi blînd te-am ocrotit, Plimbîndu-te prin vînt și-n roua vagă Tăiată-n lama dulcelui cuțit Ce s-a înfipt și-n spatele meu, greu. Îți simt tristețea de a-mi fi bun Dumnezeu...
Prea multe le-am lăsat în grija Ta... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7494_a_8819]
-
Emil Brumaru Trăiesc mereu cu sufletul în pripă, Parcă m-alungă cineva din urmă, Fluturi vioi și răi roua mi-o scurmă, Simt în spinare zbaterea de-aripă A unui înger ce mă însoțește, Grăbit și dînsul să-și termine veghea, Să se-odihnească măcar cît clipește O rază lată-mprospătînd blînd stevea Și brusturii cu pălăria mare. Și el
Trăiesc mereu cu sufletul în pripă... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7565_a_8890]
-
ca o apă înspumată peste urmele-i lăsate-n țărână. Doamne, n-o mai pot bănui pe care cărare s-a îndepărtat! Fire cu fire se-aleg din apă, pânză subțire, foșnitoare în adierea vântului, ia forma ei, înălțată din roua de pe iarbă și flori. Doamne, veșmântul gol al celei ascunse în lumina ta este aninat de-o cruce! Firele nu mai țin, nodurile s-au slăbit. Doamne, în umbra ta mi se sapă groapa și se așează în ea veșmântul
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Emil Brumaru De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată, Chiag cald de carne-amestecat cu suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă Și cimbrișor. În jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
Emil Brumaru E-ndrăgostită roua de-un ciuperc rotund C-un picioruș tremurător în iarbă, Sub pălăria căruia mereu se-ascund Gînduri ce-n zori de zi încep să-i fiarbă, Și aburii lovesc în fluturi mari Și-i amețesc și-i prind în moi
E-ndrăgostită roua de-un ciuperc rotund... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7518_a_8843]
-
Emil Brumaru Dragostea-și are grijele-i mărunte: S-oprească fluturii pe buze de pahare, Să facă roua ziua grea s-o-nfrunte, Seara să ducă melcii la plimbare, Și să te-mbrace numai în veșminte Ce-arată multe și ascund puține Din farmecele tale fără minte, Picioarele-n cizmoance lungi să-ți țină, Și-o bluză pe
Dragostea-și are grijile-i mărunte... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7730_a_9055]
-
izvoare, Neabătut de lene sau rușine. Mă strădui să plătesc cu carnea mea, Spuzită-n răni, ce ai tu mai agale, Mai nefiresc de dulce, mai lalea Larg desfăcută-n în odaia-n care Numai o zi am stat sub roua grea?
Poate că mor... de-aceea-ți scriu întruna? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7783_a_9108]
-
Emil Brumaru E-un înger ce apare numai vineri... E-un înger ce apare numai vineri și doar acelora ce nu-s grăbiți. În lături pînde, lașități, rețineri, Ne spune. Poruncesc din nou să fiți Mai blînzi cu roua, fluturii să-i țineți În palme ca pe-un dar dumnezeiesc; Nu vi-s de-ajuns arborii mari ce cresc În jur? Cînd fructe coapte voi culegeți, Sprea-a nu-i lăsa în rai cu tot cu roade, Aveți o clipa de răgaz
E un inger ce apare numai vineri... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7867_a_9192]
-
durere și-a îngenunchiere... Să-i mîngîi cu nuiele carnea albă, Legîndu-i ochii, ca să fie oarbă, Cu o eșarfă, sufletul să-ți soarbă... și s-o ridici în ceruri, caldă rugăciune, În laude ce-abia le mai poți spune, Îmbrobonată-n rouă, clipocind în spume...
Duminica, te strînge blînd la pieptul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7930_a_9255]
-
Emil Brumaru O, e de-ajuns un gest de-abia schițat, O rază de lumină, numai una, Răsfrîntă în oglindă, lîngă pat, Trezind roua din preș, crăpînd căpșuna Îmbrobonată, printre struguri, pe o tavă Uitată din greșeală pe podele, Un vechi dulap suind lin clipa-n slavă, Un ciucur atîrnînd de la perdele, Parcă-nmuiat, bun zahăr candel tare, De gura mea voioasă de copil, Ca să
îngerul Mare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8027_a_9352]
-
Lasă Să-ți troienesc și ușa, și, alb, trupul Mic, tolănit în trîndăveli de-omidă Pe frunza ei cărămizie de mătasă; Și raze-or izbucni-n cer să-ți deschidă Raiul mirean, cu plite, și rădaște Lin zbîrnîind, și-o rouă ce-o să-și caște Gura ca zgripțorii răi din poveste, Cînd ne-ascundeam după dulap în casă Și așteptam de la motani o veste...
Nu-mi căuta în suflet vreo minune... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8069_a_9394]
-
Nazaria Buga Călătoria la pietrele nescrise o dată pe an, călătorim după floarea de la capătul lumii ea crește solitară atemporal dincolo de gardul ca un arc de triumf spre Insula Șerpilor ninge peste noi cu extază din tărămul lui BR² din roua ei apare, în Hiperborea, în patria mică dintre cer și pămănt, tratatul despre număr, despre tine în acest amar de timp, cu-n vârf de aripă, un metagnom scrie și el, în subconștientul casei, la Cartea Revelației în alt amar
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
afară din viață-mi strig scrijelind pe cuvinte nimfa deșertăciunii, născând, prin cezariană, acest poem. n *** La urma urmei, greierii înșiși numai noaptea cântul și - ascunde - afonii citadini, și - astfel își murmură trist bucuria de-a fi încât muiați de rouă - ca de un plâns abia schițat - ei se prefac, vag histrionici, că nu știu nimic despre oameni... Po(h)em orădean Orașu-i desfigurat de canale, dedesubturi și gropi în care-mi vine prin efracție să pătrund; mă ninge toamna iar
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
Mai învîrtind în vîrful limbii scoase Un flutur năucit de-așa mătase, Și roșie, și plină de-adevăr, În clipa bună, cînd se coace turta Cea dulce ce-o mîncăm, puri, pe din două, Blînd podidiți de îngeri și de rouă, Rugîndu-ne: o, Doamne, dă-ne nouă Măcar o rază din lumina ce ne plouă, Dintr-un arhanghel doar un fir de păr...
Tu mă despoi de tot ce am pe suflet... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8231_a_9556]
-
Emil Brumaru Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun Povestea mea-n cuvinte-obișnuite. De mult simțeam cum glezna mi-o înghite, Cu poftă parcă, roua spartă-n drum De talpa grea, tot mai șovăitoare; Îmi atîrna-n șiroaie, de pe umeri, Aripile ce trupul mi-l despoaie, Gol și plăpînd, într-un amurg cu ploaie, Aoreola-mi se-nclina spre soare, Încît de-abia-ncepeai blînd să te dumeri De
Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8397_a_9722]
-
Emil Brumaru Atît aș vrea: un înger ce-mi șoptește Că lucrurile-s coapte în amurg. Iau cana-n mînă, roua-n ea mustește, Perdelele în ciucuri fragezi curg, Dulapul poartă-n rafturi omizi crude Ce bat mătasea în mătănii moi, Desprins de fluturi, sufletul s-aude Cum pîlpîie nedumerit apoi; Și iar adorm, în așternut cu vîntul, Izvoare tolonite albe
Atît aș vrea: un înger ce-mi șoptește... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8307_a_9632]
-
să ne învingem visul, Vom rămâne rădăcini adânci. Ani vor trece peste ani, Târziu chipurile noastre vor înfrunzi Ca doi plopi tineri la răscruce, Moartea înfruntând. Silaba mea Mă voi desprinde cum un fir Din pletele pădurii, Lacrima va deveni Rouă știută doar de îngeri. Numai tu, iubito, vei pricepe Că n-am plecat decât vremelnic, Sufletu-mi va vibra Ca un seismograf în noapte. Mereu, mereu vei auzi Silaba mea, suspinul meu, Glas acoperit adesea De vuiete barbare. Revenire M-
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
de Eminescu în manualul lui Cipariu au legătură cu versurile caracterizante din Epigonii, putând oferi sugestii pentru metaforele unor portrete literare. Din Heliade se reproduc fragmente din tălmăcirile după Lamartine, dar și strofe din poezia sa filosofică ("Precum soarele ridică roua-n sus dupre pământ/ Așa soarbe al meu cuget, în sânul tău cel prea sânt") ce trimit cu gândul la primele trei versuri din strofa ce-i consacră în Epigonii: "Eliad zidea din visuri și din basme seculare/ Delta biblicelor
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
amare/ Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles". Din Bolintineanu se citează fragmente din elegia O fată tânără pe patul morții, care-l va influența pe Eminescu nu numai în Mortua est (Abia-n primăvara dorințelor mele, plăpândă ca roua abia am ajuns/ Atuncea când cântă prin flori filomele, și-o crudă durere atunci m-a pătruns), ci și în reconstituirea debutului literar al autorului Legendelor istorice, prezentat în Epigonii prin elementele acestei poezii: "Pe-un pat alb, ca un
Cipariu și Eminescu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/12114_a_13439]
-
a colinda amintirea fiului, cu dicțiunea maicii oierului ucis din "Miorița": Nimeni vine, stă la masă/ Umbre de păuni apasă/ Peste chipul lui frumos/ De aur, de abanos/ De plop și de iarbă verde/ Legănată, să-l dezmierde/ Chip de rouă și de stea/ Născută Dumineca/ De măr și de chiparos/ De sunet și cu miros/ De gutui galbene, coapte/ Din amurg și până-n noapte/ Căzute subt lună nouă/ Cu coarnele amândouă/ Frânte-n ochiul de fântână/ Aplecată într-o rână
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
decât la modul fizic riguros: "Scrutând-o și mai de aproape, / ca-n străveziu adânc de ape, / prin fanta strânselor pleoape / și printr-o lupă cam de două / sute cincizeci de ori mai nouă / și clară ca un glob de rouă, / cu franjuri, panglici, curbilinii / de octopuși sau de actinii / ce-și unduie și-nvoaltă clinii, / necontenind să se bifurce / asemeni limbilor bisulce / de viperă cu șuier dulce, - / coada căluților de mare, / de-atâtea zeci de ori mai mare, / e o dantelă
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
lung cu trenul, pe banii lor, pe oboseala lor și acum, sub coperta boltită a Tîrgului, se pregăteau pentru descoperiri culturale. Am primit de la Gheorghe Ene un volum de versuri îngust ca un semn de carte, Portret în picături de rouă, apărut anul acesta, și am înțeles că asemenea profesori salvează încă învățămîntul de la prăbușire. M-a amuzat și m-a îngrozit incultura vocilor care anunțau lansările: faimoși scriitori străini ale căror nume erau pronunțate românește (Poe scrie, po-e citim) critici
Tîrgul de Carte Gaudeamus – Noiembrie 2004 by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12264_a_13589]
-
o carte de vreme a fiecărei stări, de poeme într-un vers, însemnări statornicite și fugare, precum spumele cerului. Ca rufele zvîntate pe o sfoară, așa miros, pesemne, norii. Sau ca cele lăsate să înghețe, iarna, la vînt. Ori a rouă picată pe țesături. A brume de toamnă, smicurate, violete. Vertijele lor țin dîrele anotimpurilor. Dacă vrei să le urmărești, cu simțul sau cu mintea, ,tu, cititorule, să nu te uiți la cer decît atît cît se cuvine, după nevoi sau
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]