63 matches
-
ei în provincie romană, s-au produs schimbări importante în istoria iazigilor, numărul lor a crescut rapid prin strămutarea în Câmpia Tisei și a celorlalți iazigi din regiunile de la est de Carpați. O dată cu aceștia au pătruns și primele grupuri de roxolani. În acest fel, a început infiltrarea sarmatică sistematică în zona Tisei și a ținuturilor de câmpie adiacente de-a lungul Mureșului și al Crișurilor. Ponderea sarmaților a crescut în zonă, iar raporturile lor cu romanii erau strânse și amicale-produsele romane
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
romane sunt abundente în așezările sarmatice. Dar implicarea iazigilor în războaiele marcomanice, sub Marcus Aurelius (după 166), a agravat raporturile cu romanii, iazigii au inițiat atacuri împotriva provinciilor romane. Romanii urmăreau să anihileze alianța iazigilor cu populațiile germanice sau cu roxolanii de la est de Carpați. Dar începând cu mijlocul secolului III d. H., romanii n-au mai putut controla Câmpia Tisei, unde au pătruns roxolanii. Iar după 275, romanii n-au mai controlat pe iazigi. Asupra sarmaților din Câmpia Tisei au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
inițiat atacuri împotriva provinciilor romane. Romanii urmăreau să anihileze alianța iazigilor cu populațiile germanice sau cu roxolanii de la est de Carpați. Dar începând cu mijlocul secolului III d. H., romanii n-au mai putut controla Câmpia Tisei, unde au pătruns roxolanii. Iar după 275, romanii n-au mai controlat pe iazigi. Asupra sarmaților din Câmpia Tisei au făcut presiuni populațiile germanice, vandali, goți, gepizi, care au pătruns efectiv în teritoriile sarmatice din Câmpia Tisei, dislocându-i și erodându-i până la dispariția lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
desprins și alcătuiau ramura nordică a tracilor, constituind populația autohtonă a spațiului carpato-dunăreano-pontic. În teritoriile întinse ocupate de geto-daci au pătruns, în decursul veacurilor, și alte etnii, cum au fost sciții iranieni (agatârșii), coloniștii greci, celții, bastarnii, sarmații (iazigi și roxolani), dar acestea n-au schimbat caracterul etnic al spațiului autohton. În secolele I î. H-I. d. H., s-a închegat aici un mare regat dacic ce a dăinuit de la Burebista (82-44 î. H) până la Decebal (87-106 d. H.). Se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării, situate între Nistru și Tisa, existau înainte de venirea romanilor, diverse populații: iraniene, sciți, agatârși, sarmați (iazigi și roxolani), indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia Mică. Acestui grup etnic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
desemnate inițial sub numele de dahai, saci și massageți, care i-au premers pe alani, triburile sarmatice au fost implicate în repetate restructurări comunitare și conglomerări etnice, care au avut ca rezultat diferențierea progresivă a unor grupuri distincte precum iazygii, roxolanii, aorșii, siracii, saiii, urgii, scamarii, iassamații, dandarizii, udinii, areații, exobigiții, hamaxobii, eparegiții ș.a., ultimul dintre acestea fiind reprezentat de alani, denominație la rândul său generică, acoperind mai multe realități comunitare. Angrenate într-un proces complex de migrații transcontinentale, ale cărui
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
întregul spațiu cuprins între gurile Dunării și Marea Aral. Etnogeneza alanilor ridică multe probleme specialiștilor, cele mai multe opinii având tendința să dea credit ipotezei potrivit căreia aceste triburi sunt rezultatul suprapunerii de către un nou aflux sarmatic de dincolo de Volga, compus din roxolani și aorși, a substratului sirakomeotic existent până atunci în aria respectivă. Cert este că la sfârșitul secolului al II-lea d.Hr., alanii constituiseră deja în sectoarele centrale și estice ale Caucazului de Nord, o puternică uniune de triburi, distrusă
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
geții, presați de sciți, bastarni și iagyzi sunt nevoiți să se regrupeze “de pe o parte pe alta a Nistrului “, așa cum afirmă Strabon. Astfel, conform datelor furnizate de geograful antic, la vest de Nistru sunt localizați iazygii, între Borysthenes și Tanais roxolanii, în vecinătatea lor, urgii, între Maeotida și Caspica, aorșii iar mai spre sud, în apropierea Caucazului, siracii. După alte câteva decenii, cândva înainte de anul 79 d.Hr., data morții lui Plinius cel Bătrân care consemna noile realități politice nord-pontice, situația
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
apropierea Caucazului, siracii. După alte câteva decenii, cândva înainte de anul 79 d.Hr., data morții lui Plinius cel Bătrân care consemna noile realități politice nord-pontice, situația se modificase semnificativ, regiunile apropiate de țărmurile mării fiind controlate acum de hamaxobi, aorși, roxolani și, în premieră, de alani, iagyzii și areații fiind semnalați în Câmpia Tisei și respectiv în zona litorală de la nord de Haemus. În Crimeea, în vecinătatea sciților sardi sunt menționați serrii. Cum și Seneca, care moare în 62/65 d.
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
și Inismeus și cu tamgaua proprie acestor dinaști. V.I. Grosu considera că aceste evoluții determină punerea în mișcare a unui al patrulea flux migrator sarmatic, datorat alanilor și aorșilor, cercetătorul amintit legând plecarea iazygilor în Pannonia, înlocuirea lor de către roxolani pe linia Prutului și apariția la Dunărea de Jos a unor noi grupe sarmate asiatice, de evenimentele din anii 49-50 d.Hr. Conform aceleiași opinii, episoadele evocate se reflectă, în plan arheologic, în creșterea numărului de vestigii sarmatice corespunzătoare acestei
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
tipuri sunt caracteristice pentru etapele medie și respectiv târzie ale culturii sarmatice. În mod aparent surprinzător, în complexele funerare sarmato-alanice din spațiul pruto-nistrean nu s-au descoperit tezaure monetare, cu toate că monede din aur și argint cu efigiile regilor aorși (sau roxolani) Farzoios și Inismeus, bătute la Olbia, au fost găsite în alte puncte ale acestui teritoriu și - de asemenea - în pofida faptului că astfel de tezaure există în spațiul carpato-dunărean, de exemplu. În privința periodizării monumentelor sarmate din Basarabia, dincolo de controversele care
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
silvostepei pruto-nistrene fiind ocupată atunci de purtătorii culturii Poienești-Lukașevka, identificați în general cu bastarnii. O accentuare a prezenței sarmate în Basarabia nu se atestă decât la nivelul secolelor I î.Hr.-I d.Hr., când acest spațiu este ferm controlat de roxolani, secondați mai la est de aorși și - probabil - de alani. Apariția alanilor în acest sector încă din a doua jumătate a secolului I d.Hr. ar putea fi argumentată de momântul în catacombă de la Cazaclia, care conține multe elemente specifice acestei
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
este vorba doar de infiltrări nesemnificative, formațiunile roxolane și aortice fiind, la acea dată, foarte puternice, împărțindu-și hegemonia în aria vestică și respectiv centrală a stepelor nord-pontice. Pentru această etapă, și izvoarele literare sunt destul de clare, confirmându-i pe roxolani ca stăpânitori ai acestor teritorii și menționându-le implicarea în conflictele cu romanii, cărora le provoacă mari pierderi, uneori de legiuni întregi, cum este cazul în anii 89-92, episod amintit de Cassius Dio. Orizonturi mai târzii, databile spre sfârșitul secolului
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]