122 matches
-
fi întâlniți frasinii, exemplare de stejar, salcâm, soc, castan sălbatic, răchită, etc. Există și vegetație cultivată cum ar fi: plantațiile de viță de vie și grădinile de zarzavat. Fauna din această zonă este adaptată condițiilor de vegetație existentă. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtița. Mai apar și alte animale sălbatice cum ar fi: porcul mistreț, vulpea și, în ultimii ani, căprioara. Din grupa păsărilor se află stăncuța, cucuveaua, prepelița, ciocănitoarea pestriță, rândunica, vrabia, cioara, ciocârlia, etc. Reptilele sunt reprezentate
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
fugii." Se hrănește în principal cu șopârle: șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), șopârlă de stâncă ("Darevskia saxicola"), șopârlă de iarbă ("Podarcis tauricus"), șopârlă de nisip ("Eremias arguta"), mai rar cu păsări și puii și ouăle lor (ciocârlii, presuri, pietrari) și rozătoare de mărimea popândăilor sau mai mici (popândăi, șobolani, șoareci, șoareci săritori, gerbili, hamsteri cenușii), uneori cu alți șerpi (șarpe de casă), inclusiv cu cei veninoși: vipere obișnuite și vipere carenate ("Echis carinatus") la mușcătura veninoasă al cărora el este indiferent
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
este o specie de șobolani din familia Muridae și cuprinde rozătoare în general dăunătoare economiei. Unele specii sunt folosite pentru diverse experimente în laborator. Sistemul digestiv reunește tubul digestiv și glandele anexe. Tubul digestiv este constituit din: cavitate bucală, faringe, esofag, stomac, intestin subțire, intestin gros(colon), rect, anus. Cavitatea bucală
Rattus norvegicus () [Corola-website/Science/322921_a_324250]
-
(numită popular călugărița) este o insectă din familia "Mantidae". Se întâlnește în lunci, stepe, la liziera pădurilor, preferând povârnișurile uscate și însorite. Capul este triunghiular, articulat mobil. Aparatul bucal de tip rozător. Antenele sunt lungi, filiforme. Picioarele sunt bine dezvoltate, cele anterioare fiind înzestrate cu spini. Aripile anterioare sunt înguste și tari, iar cele posterioare late, membranoase, în stare de repaus fiind strânse sub cele anterioare. Abdomenul e alungit, voluminos, format din
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]
-
Guinee și Insula Cangurului. Aceste monotreme sunt total absente în restul lumii. Pe de altă parte, în Australia lipsesc multe grupuri de mamifere placentare, care sunt comune pe alte continente (Carnivora, artiodactyls, chițcani, veverițe, lagomorfe), deși au lilieci indigeni și rozătoare, care au ajuns mai târziu. Mamiferele placentare au evoluat în Eurasia și au făcut să dispară marsupialele și monotremele oriunde s-ar răspândi. În Australasia nu au ajuns decât recent. Acesta este motivul simplu de ce Australia are cele mai multe dintre marsupiale
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
le ("Cricetidae") este o familie de mamifere rozătoare din superfamilia Muroidea, având ca tip hârciogul. Acesta familie include hârciogii, șoarecii de câmp, lemingii, șobolanii și șoarecii din Lumea Nouă. le sunt răspândiți în întreaga Lumea Nouă, Asia și Europa. Sunt descrise 112 de genuri, 580 de specii, clasificate
Cricetide () [Corola-website/Science/329744_a_331073]
-
și Mangbetu, dominante în nord-estul bazinului fluviului Congo. Localnicii îl mai numeau și „câinele sălbaticilor”, ori „câine de tufișuri”. Și în swahili, numele câinelui sună foarte asemănător. Basenji a dovedit dintotdeauna abilități foarte bune la vânătoarea ratonilor și a altor rozătoare, prin desișurile dense ale pădurilor tropicale. În 1943 AKC a adoptat în mod oficial rasa de câini Basenji. Stocul oficial de reproducere al Clubului Basenji din SUA a fost completat în anul 2010 cu circa 40 de exemplare native, colectate
Basenji () [Corola-website/Science/322982_a_324311]
-
Mai pot fi întâlniți frasinii, exemplare de stejar, salcâmul, șocul, castanii sălbatici, rachița, etc.. Există și vegetație cultivata cum ar fi: plantațiile de viță-de-vie și grădinile de zarzavat. Fauna din această zonă este adaptată condițiilor de vegetație existența. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtita. Mai apar și alte animale sălbatice cum ar fi: porcul mistreț, vulpea și în ultimii ani căprioară. Din grupa păsărilor, menționam: stăncuța, cucuveaua, prepelița, ciocănitoarea pestrița, rândunica, vrabia, cioară, ciocârlia, etc.. Reptilele sunt reprezentate de
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
ul (Ondatra zibethicus), denumit și ondatră, șobolan mirositor, șobolan moscat, șobolan de apă (deși e incorect, există o specie diferită numită astfel), șobolan bizam, șobolan de mosc este un mamifer rozător mic semiacvatic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în mlaștinile, lacurile puțin adânci și pâraiele din America de Nord și care au fost introduse și în Europa. A pătruns în fauna României pe două căi: una în anul 1938, evadând din crescătoriile
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
Studiile de toxicitate la animale ( șobolan , maimuță , șoarece ) nu au evidențiat nici o formă tipică de toxicitate , cu excepția hepatomegaliei asociată cu hipertrofie hepatocelulară , care au apărut când s- au administrat doze mari de stiripentol , atât la rozătoare , cât și la ne- rozătoare . Această descoperire este considerată a fi un răspuns adaptativ la încărcarea metabolică mare a ficatului . Stiripentol nu a fost teratogen în testările la șobolan și iepure ; într- un singur studiu la șoarece , dar nu și în alte câteva studii similare
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
Studiile de toxicitate la animale ( șobolan , maimuță , șoarece ) nu au evidențiat nici o formă tipică de toxicitate , cu excepția hepatomegaliei asociată cu hipertrofie hepatocelulară , care au apărut când s- au administrat doze mari de stiripentol , atât la rozătoare , cât și la ne- rozătoare . Această descoperire este considerată a fi un răspuns adaptativ la încărcarea metabolică mare a ficatului . Stiripentol nu a fost teratogen în testările la șobolan și iepure ; într- un singur studiu la șoarece , dar nu și în alte câteva studii similare
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
Studiile de toxicitate la animale ( șobolan , maimuță , șoarece ) nu au evidențiat nici o formă tipică de toxicitate , cu excepția hepatomegaliei asociată cu hipertrofie hepatocelulară , care au apărut când s- au administrat doze mari de stiripentol , atât la rozătoare , cât și la ne- rozătoare . Această descoperire este considerată a fi un răspuns adaptativ la încărcarea metabolică mare a ficatului . Stiripentol nu a fost teratogen în testările la șobolan și iepure ; într- un singur studiu la șoarece , dar nu și în alte câteva studii similare
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
Studiile de toxicitate la animale ( șobolan , maimuță , șoarece ) nu au evidențiat nici o formă tipică de toxicitate , cu excepția hepatomegaliei asociată cu hipertrofie hepatocelulară , care au apărut când s- au administrat doze mari de stiripentol , atât la rozătoare , cât și la ne- rozătoare . Această descoperire este considerată a fi un răspuns adaptativ la încărcarea metabolică mare a ficatului . Stiripentol nu a fost teratogen în testările la șobolan și iepure ; într- un singur studiu la șoarece , dar nu și în alte câteva studii similare
Ro_250 () [Corola-website/Science/291009_a_292338]
-
Nutria ("Myocastor coypus") este un mamifer rozător semiacvatic originar din America de Sud. Țările de origine sunt Argentina, Brazilia, Chile, Bolivia, Paraguay și Uruguay. Face parte din "Ordinul Rodentia", fiind numită și "Castor de Chile" sau "Biber de Baltă". În mediul său natural, nutria trăiește în colonii și populează
Nutrie () [Corola-website/Science/319861_a_321190]
-
Pisica sălbatică ("Felis silvestris"), numită și mâță sălbatică, mârtan sălbatic sau cotoi sălbatic, este o felină mică, nativă Europei, părții vestice a Asiei și Africii. Specia este carnivoră și se hrănește cu mamifere mici precum rozătoare, pasări și alte animale de mărime asemănatoare. Se disting câteva subspecii răspândite în regiuni diferite. Pisica de casă ("Felis silvestris catus") este inclusă în aceeași specie. Toate pisicile domestice provin din subspecia nord-africană - Pisica sălbatică africană ("Felis silverstris lybica"). În
Pisică sălbatică () [Corola-website/Science/299719_a_301048]
-
îndeaproape înrudit cu furnicarii, dar avea dimensiunea unui cal mai mic. Capul de dimensiunea unuia de rinocer cumpărat în schimbul a doi șilingi lângă Mercedes nu era de megatherium, ci „din câte pot ei să-și dea seama, al unui animal rozător. Gândește-te la un șobolan sau un iepure atât de mare— ce fel de pisici or fi existat pe vremea aceea!” În anii următori, Owen a publicat descrieri ale celor mai importante fosile, desemnându-le pe unele ca noi specii
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
cu oase ale membrelor posterioare în interiorul armurii strânse, a fost identificată ca un "Glyptodont" puțin mai mic, denumit "Hoplophorus" de Lund în același an. Craniul uriaș găsit lângă Mercedes a fost botezat de Owen "Toxodon", acesta arătând și că „dinții rozători uriași” de pe stâncile de pe malurile râului Carcarañá erau molari ai acestei specii. În descoperirile de lângă Mercedes se aflau și un fragment mare de armură de "Glyptodont" și un cap pe care Owen l-a identificat inițial ca "Glossotherium", dar a
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
Hamsterii () sunt o subfamilie de animale rozătoare care face parte din familia "Cricetidae", suprafamilia Muroidea. Această grupă de animale cuprinde cca. 25 de specii, clasificate în 6 sau 7 genuri, care trăiesc în areale cu climă uscată, aridă. În Europa Centrală hârciogul este semnalat pentru prima oară
Cricetinae () [Corola-website/Science/329786_a_331115]
-
motiv pentru care se numește și "Boala lui Weil". Agenții patogeni sunt leptospirele - microorganisme sub formă de spirală (spirochete "Leptospira interrogans"). Acestea sunt rezistente la temperaturi joase și sensibile la temperaturi înalte. Sursa de infecție o constituie șobolanii și alte rozătoare, vitele, porcii. Leptospirele se elimină prin urină, infectând solul, bazinele de apă și produsele alimentare. Oamenii se îmbolnavesc în timpul scăldatului în iazuri infectate, în timpul lucrărilor agricole pe terenuri umede, etc. Microbul pătrunde în organism prin piele, prin mucoasele nazale sau
Leptospiroză () [Corola-website/Science/304479_a_305808]
-
este de . La suprafață se găsesc depozite loessoide, urmate de nisipuri și pietrișuri, iar mai în adâncime există argilă care constituie și suportul apelor freatice (aflate la circa adâncime). Vegetația este de stepă, modificată antropic datorită cultivării terenurilor. Fauna cuprinde rozătoare: iepure de câmp, șoarece de câmp, popândău, hârciog. Trei cursuri de apă brăzdează teritoriul comunei: Cochirleanca și afluenții săi, Măslina și Slatina. La Roșioru se află un iaz, construit de oameni prin stăvilirea și îndiguirea apelor râului Cochirleanca. Iazul este
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
Șobolanul de apă de munte ("Arvicola scherman") este un mamifer rozător mic (din familia "Cricetidae", subfamilie "Arvicolinae") răspândit în zonele montane din sudul și centrul Europei, inclusiv în Carpații din România. Până nu demult era inclus în specia șobolanilor de apă ("Arvicola amphibius", sinonim "Arvicola terrestris"), ca o subspecie aparte - "Arvicola
Șobolan de apă de munte () [Corola-website/Science/333713_a_335042]
-
perioadei de gestație . Laropiprant În studii de toxicitate cu doze repetate administrate pe o perioadă de până la 6 luni au fost observate la șobolani cetonuria și hipertrofia centrolobulară hepatocelulară . Hipertrofia centrolobulară hepatocelulară a fost în concordanță cu inducția enzimatică specifică rozătoarelor . Nivelul la care nu au fost observate reacții adverse ( NOAEL ) a fost de cel puțin 118 ori expunerea la om , pe baza ASC a dozei zilnice recomandate la om . Creșteri ale concentrațiilor serice de alanin aminotransferază ( ALT ) au fost observate
Ro_786 () [Corola-website/Science/291545_a_292874]
-
opistosomă. Perișorii sunt proiectați în inamic. Acești perișori sunt mai numeroși la speciile terestre. Cei arboricoli nu le proiectează, ei irită numai la atingere. Perișorii lipsă cresc la năpârlirea următoare. Perișorii pot fi letali pentru animale mici, cum ar fi rozătoare. La om, aceste fire pot provoca reacții alergice, erupții cutante, inflamații. Cele mai sensibile organe la aceste fire sunt ochii și căile repiratorii. De obicei simptimele dispar peste câteva ore. Tarantulele folosesc aceste fire de păr și în alte scopuri
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
în peșteră se găsesc stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, gururi, draperii, depuneri de montmilch, la origine albe sau galbene acum înegrite de humusul ajuns în apele de infiltrație. În peșteră au mai fost semnalate gastropode, păianjeni, pseudoscorpioni, coleoptere, carabide și diverse rozătoare. Poteca de apropiere este lungă și dificilă. Pentru peșteră sunt necesare surse de iluminat.
Peștera Poarta Zmeilor () [Corola-website/Science/309411_a_310740]
-
și diversă, reprezentată de mamifere: bursucul, căprioara, cerbul carpatin, dihorul, jderul, lupul, mistrețul, pisica sălbatică, râsul, ursul, veverița, vulpea. Păsări: alunarul, buha, ciocănitoare pestrița, cucul, mierla neagră, negroica, pițigoiul mare, pițigoiul de munte, sturzul cântător, uliul păsărar, vrabia, dar și rozătoare: șoareci, șobolani. Reptile: șerpi, șopârle, brotăcei, broaște. Nu lipsesc nici caprele negre, iar în urmă cu circa o jumatate de veac, pe cursul superior al văilor Izvor și Lunca, existau păstrăvi și vidre. Sunt ocrotite de lege: uliul șorecar, cucuveaua
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]