1,828 matches
-
e infirmeria. Acolo zac, până mor, ăia bolnavi rău. Copii? Da, copii ca și noi! mi-a zis Albăstrel, privind parcă dincolo de mine. Poate tu o să ai mai mult noroc. Ești frumoasă! a continuat el, mângâindu-mi obrajii. M-am rușinat. Puțin mai târziu, la sfârșitul pauzei, mă copleșeau când valuri de căldură, când frisoane puternice. Capul Începuse să-mi vâjâie. În plus, aveam senzația că nu mai aud cu o ureche. Albăstrel a fost primul care și-a dat seama
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
vă gândiți, la românii care ne fac de râs În străinătate. Dar ce Înseamnă aceștia În raport cu un popor care a dat omenirii atâtea nume ilustre? Nimic altceva decât pleavă. Pleavă au și alte popoare, care, firește, ca și noi, se rușinează de ea. Dar pleava e trecătoare, o zboară vântul. Ce contează - și ce rămâne - e trunchiul teafăr al nației, nu frunzele Îngălbenite care se scutură din el și se amestecă cu țărâna. Vă mulțumesc!
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
suntem o Țintă permanentă pentru vrăjmaș. Dracii, care caută pururea sufletul nostru, îl caută prin cugetări pătimașe, ca să-l împingă la păcatul cu gândul sau la cel cu lucrul. Deci, când vor vedea că mintea nu-i primește, vor fi rușinați. Cel ce gândește răul, păcătuiește cu gândul, iar cel ce face voia diavolului și își satisface poftele, păcătuiește cu lucrul; a făptui păcatul înseamnă, deci, a păcătui cu lucrul. Din acest motiv, Sfinții Părinți ne îndeamnă, cu o bogăție uriașă
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
printr-o mică roșeață, căci Și trupul este afectat Împreună cu sufletul, printr-o predispoziție naturală, comună atât sufletului cât Și trupului. Când cineva simte sfială, căldura din jurul inimii i se ridică În obraji Și devine vizibilă. Dar cel ce se rușinează pentru vădirea greșelii sale devine palid cu puțină roșeață. Căci paloarea fricii se amestecă cu roșeața. Deci un simțământ de acest fel poate s-o ia Înaintea greșelilor, ca să nu mai cadă În acele fapte, a căror mustrare ar produce
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
firii, ci au fost făcuți cu totul nestricăcioși și nemuritori, căci nici de îmbrăcăminte nu aveau nevoie. Adam pe toate le vedea cu ochii duhovnicești. Cugetele lor erau îndreptate spre slava lumii cerești, cu care erau înveșmântați și nu se rușinau [...] În Rai toate-i erau supuse lui și nu-l vătămau [...] În Rai Adam nu cunoștea suferința pentru că era unit tot timpul cu Dumnezeu, contemplându-L<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, traducere, introducere, indici și note
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
că Hristos S-a făcut semănătorul propriului Său trup, și S-a născut după trup din firea noastră cea desfrânată în chip nepăcătos, din Duhul Sfânt luându-și sufletul ca din sămânță bărbătească, iar trupul formându-l din sângele feciorelnic, nerușinându-Se de noi Domnul Hristos, ci umilindu-Se pe Sine și luând asupra Sa pe omul căzut sub patimile de ocară și sub osânda dumnezeiască, S-a făcut întru toate asemenea nouă afară de păcat. Chiar dacă și îngerii au știut despre
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
El recheamă pe acela care s-a îndepărtat de El. Nu ține seama de păcatele săvârșite. Aceluia care se reîntoarce, îi deschide inima Sa plină de milostivire (...) Dacă nu ne temem de dreptatea Lui, ar trebui, cel puțin, să ne rușinăm că nu am răspuns chemării milostivirii<footnote Sf. Grigorie cel Mare, Cartea regulei pastorale, Traducere, prefață și note de Preot profesor Alexandru Moisiu, EIBMBOR, București, 1996, p. 218. footnote>. Oricât de mult bine ar săvârși și oricâte virtuți ar împlini
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
că Hristos S-a făcut semănătorul propriului Său trup, și S-a născut după trup din firea noastră cea desfrânată în chip nepăcătos, din Duhul Sfânt luându-și sufletul ca din sămânță bărbătească, iar trupul formându-l din sângele feciorelnic, nerușinându-Se de noi Domnul Hristos, ci umilindu-Se pe Sine și luând asupra Sa pe omul căzut sub patimile de ocară și sub osânda dumnezeiască, S-a făcut întru toate asemenea nouă afară de păcat. Chiar dacă și îngerii au știut despre
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
El recheamă pe acela care s-a îndepărtat de El. Nu ține seama de păcatele săvârșite. Aceluia care se reîntoarce, îi deschide inima Sa plină de milostivire (...) Dacă nu ne temem de dreptatea Lui, ar trebui, cel puțin, să ne rușinăm că nu am răspuns chemării milostivirii<footnote Sf. Grigorie cel Mare, Cartea regulei pastorale, Traducere, prefață și note de Preot profesor Alexandru Moisiu, EIBMBOR, București, 1996, p. 218. footnote>. Oricât de mult bine ar săvârși și oricâte virtuți ar împlini
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
Desigur, nu vor lipsi nici cu acest prilej, cum nu au lipsit nici la moartea lui Florin Constantiniu, detractorii, acei indivizi fără operă, dar extrem de gălăgioși, denigratori de profesie, invidioși și plini de venin. Pentru adevărații istorici, care nu se rușinează de faptul că sunt români, opera și viața lui Gheorghe Buzatu rămân un prețios reper științific și moral. Ne-a părăsit Mareșalul Istografiei Românești contemporane - Jipa Rotaru Cu profundă durere am aflat ieri despre încetarea din viață a celui ce
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
și îmbătrânit înainte de vreme. Deși cel dintâi m-a ținut la el o jumătate de ceas deși nu-i fusesem recomandat de nimeni, celălalt mi-a pus la dispoziție biblioteca lui, cel din urmă m-a primit așa încât am fost rușinat de grija lui. Ziceam atunci că voi lucra acasă eu și cu geniul meu. Cum m-am mai liniștit, am scăpat și de înfumurare. Văd că Nicolai Hartmann e un cap sistematic poate fără pereche, plin de grija realității concrete
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
care l-a făcut să aibă oroare de corp, sudoare, păr, grăsimi. L-a făcut să devină, oarecum, manicheist. Dezgustul lui de corpuri nu e puritate (puritatea iubește corpul, nu se dezgustă), ci o dezintegrare, dezincarnare. Este un paradoxal senzual, rușinat de simțuri, de corp. 30 Iulie. E o liniște așa de mare aici, încăt mi-e imposibil să mă gîndesc la războiul care amenință să izbucnească în lume. La moarte, mă pot gîndi. E liniștea morții în pace. 31 Iulie
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
se rezumă, așa cum se întâmplă de obicei, la specialiști. Cartea iese în lumea largă înainte de toate grație formei literare care înveșmântează reiterarea demersurilor epistemologice ale autorilor. Sunt bucuroasă că mi-am legat numele de ";À tue tête". Și nu mă rușinez prea tare că v-am prezentat-o și dumneavoastră. N-ar fi avut cine s-o facă. Întâi, pentru că e prea scumpă, mai ales din pricina DVD-ului care o însoțește: cine și-ar permite să o cumpere? Apoi, pentru că, chiar
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
și lipite una de alta, fetele schimbă priviri șăgalnice, pufnesc în râs cum numai ele știu s-o facă, își ascund fețele, își răsucesc cochet baticurile pe umeri. Una se ține mai deoparte. Celelalte o invită să cânte. Fata se rușinează, simulează un refuz, surâde, își acoperă gura cu mâna, o dezvelește, o învelește din nou, coboară privirile, își rotește necontenit colțul baticului - mai târziu va trebui să descifrăm limitele acestei pudori ce dispare subit în timpul nunților, atunci când femeile țipă din
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
că vor întodeauna mai mult, pentru că nu se mulțumesc niciodată cu mai puțin. Femeile pentru care încetăm să existăm la începutul unui orgasm și care nu uita niciodată de noi înainte de a-și aprinde țigară. Cele de țipetele cărora ne rușinam, cele a caror pricepere ne face să ne cutremuram de plăcere, cele în fața cărora închidem ochii și gemem. Femeile-fântână, gheișele, stricatele, nesătulele. Cele care nu închid ochii când le săruți. Femeile care îmbătrânesc departe de ochii noștri. Femeile pe care
Elogiu femeilor adevărate by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82354_a_83679]
-
Dragoș Bucurenci Când pune vioară jos, Tomescu zâmbește puțin încurcat, ca un copil care se rușinează că primește prea multă atenție. “Tu ai făcut asta?” îți vine să-l întrebi și el pare că se miră sincer că ar avea vreo legătură cu miracolul care tocmai a avut loc. O doamnă acra, fiica unui mare muzician
Magicianul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82471_a_83796]
-
-mi dorisem de multă vreme să devin. Quasi-necunoscuta care-mi luase mințile îmi șterpelise, la plecare, și identitatea. Îmi lașase una de schimb, măi coapta și mai trainica decât cea veche, dar încă atât de nouă încât aproape că mă rușinam de fiecare data cand priveam fotografiile acelea. Am zburat o vreme după ea și mi s-a părut că am ținut-o o vreme legată de mine. Dar n-a fost decât iluzia mânuitorului de zmee. Acolo sus, nu decide
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
o raită la frate-tu doctorul, la spital, să-i spui să vie cu mânza ^mnealui pe joia ailaltă, c-am făcut de bani și vreau să-i tragem una grozavă! Conu Nicu își aduse aminte că băiatul s-a rușinat mai întâi, văzându-l pe taică-su, coscogeaminte munte de om, stând aproape gol, ca o paparudă, cu pușca sub braț și cu vergeaua în cealaltă mână. Nici dumnealui nu i-a convenit bine treaba asta, că prea era ca
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Mișu, hotărât să nu accepte în ruptul capului, să se îmbrace "caraghios". Dar până la urmă, ce să-i faci, i-a făcut gustul lui Mișu și și-a comandat la Craiova, la Tenembanu, vreo zece perechi, deși s-a cam rușinat față de domnișoara care însemna măsurile într-un carnețel. Gusturi copilărești și gata! Dar vezi, că și gusturile astea copilărești au avut un rost al lor. în izmene mai calea-valea să-și deretice hârtiile și să-și facă "aritmetica lui" dar
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
în izmene mai calea-valea să-și deretice hârtiile și să-și facă "aritmetica lui" dar în chiloți? îi era rușine de slugi, care puteau să-l vadă și mai ales îi era nu știu cum față de Veta, sufragioaica, deși altfel nu se rușina s-o cheme când făcea baie în cadă, să-l frece zdravăn pe spate și pe piept cu mănușa aspră sau spre toamnă cu mănunchiul din frunze de nuc, care lăsa între aburi un miros, de-ți venea amețeală și
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
a pătruns în trupul lor și îi consideră pe acești posedați, cum li se spune, vinovați de starea în care se află, pentru că au consimțit la un moment dat al existenței lor să fie vizitați de Diavol. Majoritatea familiilor se rușinează cu ei, sau nu știu ce să facă cu ei. Mulți sunt abandonați, cu toate că suferă și plâng. Unii nu sunt de loc alienați, ci nevoiași. Departamentul le plătește pensiunea și ei se fac utili cât pot, cât le permite vârsta. Alții nu
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
ne-a invitat înăuntru și apoi ne-a invitat la masa (a fost și pomană pentru nenea Mitică Dumitru Anania, fratele mai mare care plecase spre Ceruri cu un an înainte), iar pe mine m-a așezat în dreapta să. Ce rușinat m-am simțit eram în pantaloni scurți că în vacanță, la țară. Mi-am adus aminte de copilăria mea, când o iarnă întreaga am mers la școală în pantaloni scurți din doc, albaștri, în opinci și cu ciorapi "mercerizați" de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
scurți din doc, albaștri, în opinci și cu ciorapi "mercerizați" de care purtau femeile, deoarece mama mea nu a avut bani să-mi cumpere o pereche de pantaloni, așa de rău ajunsese că chiaburoaica. Pe vremurile acelea nu mă simțeam rușinat să merg așa la scoala iarnă, chiar dacă unii copii râdeau de mine , dar în fața marelui Bartolomeu parcă nu m-am simțit în largul meu. Ghicindu-mi gândurile, scumpul de el m-a încurajat să nu-mi fie jenă și așa cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a conservat în climatul unui balcanism ce pare etern: "Fac piața la Traian pentru schimbare de decor. Același peisaj oriental, aceeași lume Ťde tranzițieť. Plouă. Un precupeț își varsă zoaiele dintr-o găleată pe pantalonii mei, nici vorbă să se rușineze, dimpotrivă, istoria i se pare amuzantă. Vecinii de tarabă își văd de treabă, un fapt divers, e-he, prin cîte pătăranii deochiate au trecut! Caut Ť22ť și ŤRomânia literarăť, Ťnu se aflăť". De un prost-gust tangent la sinistru se înfățișează
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
ne-a invitat înăuntru și apoi ne-a invitat la masa (a fost și pomană pentru nenea Mitică Dumitru Anania, fratele mai mare care plecase spre Ceruri cu un an înainte), iar pe mine m-a așezat în dreapta să. Ce rușinat m-am simțit eram în pantaloni scurți că în vacanță, la țară. Mi-am adus aminte de copilăria mea, când o iarnă întreaga am mers la școală în pantaloni scurți din doc, albaștri, în opinci și cu ciorapi "mercerizați" de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]