302 matches
-
oamenii se înghesuiau spre sala unde se servea vin, cafea și prăjituri de Sabat. Numai rabinul îl remarcase și râdea, îndreptându-se cu mâna întinsă spre el: - Am primit scrisoarea ta, totul se va aranja, promise el, neașteptat de amabil. Rudi nu-și putea crede urechilor. Cuvintele binevoitoare ale rabinului erau ca niște lovituri în inima lui, care începu să bată ca un mânz dornic să alerge pe preeriile verzi ale lumii. - Oare pot să duc o asemenea bucurie fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe un picior, când pe altul. De câte ori nu glumise rabinul pe seama bietelor lui ghete. Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, rabinul spusese că ar trebui ca comunitatea lor religioasă să strângă bani și să cumpere ghete noi pentru Rudi. Lui Rudi i se făcuse rușine. Nu putea să recunoasă în fața atâtor oameni cât de mult își iubea ghetele lui vechi, mai ales după ce le spălase la o cișmea, exact în ziua când o cunoscuse pe Tua și se îndrăgostise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
picior, când pe altul. De câte ori nu glumise rabinul pe seama bietelor lui ghete. Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, rabinul spusese că ar trebui ca comunitatea lor religioasă să strângă bani și să cumpere ghete noi pentru Rudi. Lui Rudi i se făcuse rușine. Nu putea să recunoasă în fața atâtor oameni cât de mult își iubea ghetele lui vechi, mai ales după ce le spălase la o cișmea, exact în ziua când o cunoscuse pe Tua și se îndrăgostise fulgerător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
viziune în care viața lor scădea din preț - viața lor de animale de tracțiune, înhămați la un car care le sugea zilnic energia, dându-le în schimb iluzii care se spărgeau imediat ca baloanele de săpun. Incendiul îi amintea lui Rudi de război, de al doilea război mondial, anul lui cel mai greu și al țării sale, Bucovina, anul pogromurilor și al morții. Focul se furișase cu suplețe peste tot, ca apoi să zboare ca un animal preistoric de forma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
imposibilă munca pompierilor. În lumina flăcărilor se descoperea o lume nebănuită. Un peisaj ascuns în cel creat de oameni de-a lungul secolelor. Era lumea primitivă a elementelor. Tot ce exista putea să devină pulbere într-o clipă, se gândi Rudi. Focul era atât de agil, nimeni nu-l putea opri din cursa lui biruitoare. După numai câteva ore, nimeni nu mai recunoștea locul obișnuit pe lângă care trecuse acum câteva minute. - Mulțumesc Ție, Doamne, că nu arde la Solna, șopti Rudi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Rudi. Focul era atât de agil, nimeni nu-l putea opri din cursa lui biruitoare. După numai câteva ore, nimeni nu mai recunoștea locul obișnuit pe lângă care trecuse acum câteva minute. - Mulțumesc Ție, Doamne, că nu arde la Solna, șopti Rudi pentru el. În alte părți ale orașului era liniște și oamenii își vedeau mai departe de treburile lor mai mult sau mai puțin importante. Rudi, ca orice îndrăgostit, se gândea la cea dragă inimii lui, la Tua și chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe lângă care trecuse acum câteva minute. - Mulțumesc Ție, Doamne, că nu arde la Solna, șopti Rudi pentru el. În alte părți ale orașului era liniște și oamenii își vedeau mai departe de treburile lor mai mult sau mai puțin importante. Rudi, ca orice îndrăgostit, se gândea la cea dragă inimii lui, la Tua și chiar la familia ei. Viața i se părea brusc ca un apus de soare, dar celor pe care-i iubea le dorea mereu zile multe, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și șalul de rugăciuni peste umerii slabi. - Repede, chemați salvarea, a strigat un om în vârstă, care știa cât de ușor e să mori când ești bătrân. - Nu sunt mort, aștept să mă însor a treia oară, i-a șoptit Rudi vesel. Vă rog să mă duceți acasă, aici e adresa, în buzunarul de la piept. Trei bărbați în vârstă îl ajutară să ajungă acasă pe Ringvägen. Rudi i-a rugat să-l pună pe dușumea. Patul lui îngust era ocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bătrân. - Nu sunt mort, aștept să mă însor a treia oară, i-a șoptit Rudi vesel. Vă rog să mă duceți acasă, aici e adresa, în buzunarul de la piept. Trei bărbați în vârstă îl ajutară să ajungă acasă pe Ringvägen. Rudi i-a rugat să-l pună pe dușumea. Patul lui îngust era ocupat de cărți vechi și obiecte curioase, nevândute încă. O pisică mare a sărit dintre cărți, scuipând către necunoscuți. - Babel, liniște-te, tăticul e cu prieteni necunoscuți, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
rugat să-l pună pe dușumea. Patul lui îngust era ocupat de cărți vechi și obiecte curioase, nevândute încă. O pisică mare a sărit dintre cărți, scuipând către necunoscuți. - Babel, liniște-te, tăticul e cu prieteni necunoscuți, i-a spus Rudi obosit. Unul dintre bărbați aprinsese menora, venea din flăcări un miros unic, miros de Sabat. - E un miros de om fericit, care are ghetele fericirii în picioare, și oriunde s-ar îndrepta cu ele nimeni nu-l mai poate întrista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai frumos decât viața. Dar cel mai frumos e să trăiești și să mori, asta sună ca o avansare pe care nimeni nu și-o dorește. Mai rămăseseră în cameră numai doi bărbați, al treilea plecase. Ei ascultau respirația lui Rudi fără să știe ce trebuie să facă. Se aflau într-o cameră bizară, cu obiecte strânse absurd într-o viață, pentru a pleca într-un lung voiaj despre care nu se știa absolut nimic. Sudoarea începuse să curgă de pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să știe ce trebuie să facă. Se aflau într-o cameră bizară, cu obiecte strânse absurd într-o viață, pentru a pleca într-un lung voiaj despre care nu se știa absolut nimic. Sudoarea începuse să curgă de pe fața lui Rudi, șopti într-o limbă necunoscută celor de față: - Ce zi frumoasă pentru murit! Rudi se văzu în țara lui, Bucovina, era cu Ania gravidă și fugeau de nemți. Peste tot erau oameni bănuitori și plini de ură. Dar cineva s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
strânse absurd într-o viață, pentru a pleca într-un lung voiaj despre care nu se știa absolut nimic. Sudoarea începuse să curgă de pe fața lui Rudi, șopti într-o limbă necunoscută celor de față: - Ce zi frumoasă pentru murit! Rudi se văzu în țara lui, Bucovina, era cu Ania gravidă și fugeau de nemți. Peste tot erau oameni bănuitori și plini de ură. Dar cineva s-a îndurat de ei, ascunzându-i în pivnița lor. Existau lucruri pe care Rudi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Rudi se văzu în țara lui, Bucovina, era cu Ania gravidă și fugeau de nemți. Peste tot erau oameni bănuitori și plini de ură. Dar cineva s-a îndurat de ei, ascunzându-i în pivnița lor. Existau lucruri pe care Rudi nu le putea explica. Parcă s-ar fi aflat brusc în acel moment cu Ania și o mângâia, încurajând-o: - Ce bine că suntem împreună, draga mea! Oamenii se uitau împrejur, pisica își schimase locul și trona acum de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
moment cu Ania și o mângâia, încurajând-o: - Ce bine că suntem împreună, draga mea! Oamenii se uitau împrejur, pisica își schimase locul și trona acum de pe o etajeră ca o statuie. - E aici cu mine, în lumină albastră, spuse Rudi, după care tăcu. Ochii i se scufundaseră în orbite. Pupilele dispărură în spatele pleoapelor. Dar corpul îi era cald, ca și cum ceva mai ținea încă de viață. Mâinile se odihneau pe piept și șalul de rugăciune forma valuri și imaginea unor pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în orbite. Pupilele dispărură în spatele pleoapelor. Dar corpul îi era cald, ca și cum ceva mai ținea încă de viață. Mâinile se odihneau pe piept și șalul de rugăciune forma valuri și imaginea unor pene împietrite. Menora fusese așezată la capul lui Rudi. Unul dintre bărbați spuse: - Așa sfârșește scurta nemurire a omului. Cei doi bărbați părăsiră camera, închizând bine ușa după ei. După-amiază sosiră oamenii de la sinagogă ca să ridice corpul lui Rudi. Era ușor ca o pană. Corpul fusese înfășurat în șalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
imaginea unor pene împietrite. Menora fusese așezată la capul lui Rudi. Unul dintre bărbați spuse: - Așa sfârșește scurta nemurire a omului. Cei doi bărbați părăsiră camera, închizând bine ușa după ei. După-amiază sosiră oamenii de la sinagogă ca să ridice corpul lui Rudi. Era ușor ca o pană. Corpul fusese înfășurat în șalul de rugăciune și pus într-un sicriu de lemn, care la rândul lui urma să fie pus în superbul sicriu al comunității evreiești, după ritualul spălării. Corpul părăsi casa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ceva să le cadă din cer direct în cap și să le pună în mișcare limbile înnodate de timiditate. Ceva extraordinar se petrecea în aer. Era ca și cum cineva care se ocupă cu aranjatul destinelor luase sufletul care se odihnise peste Rudi, lăsându-l să cadă peste tânărul Natanael. Acesta se simțise brusc înviorat, ca de un bobârnac prietenos dat de un vânt plin de miresme. Se întorsese spontan spre Tua și-i spusese râzând: - Cât de dragă îmi ești! Pierduse noțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
străzi și vorbește o suedeză foarte personală. Mi-a dăruit cărți minunate, glumind mereu cum că ar vrea să se însoare cu mine! Acuma parcă văd în ochii tăi privirea lui jucăușă! Natanael ar fi vrut să spună: „Eu sunt Rudi“! Dar în schimb a întrebat-o: - De unde vine mirosul ăsta de cafea? După aceea s-au sărutat și s-au dus îmbrățișați la o cofetărie din apropiere ca să se uite unul în ochii celuilalt până la uitare. Fusese ca și cum iubirea venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
starea lui de spirit. Se simțise brusc umplut de o iubire care-l făcea puternic și responsabil de viitorul lui și chiar de al Tuei. Se mira el însuși de această bruscă schimbare. Se întreba dacă nu cumva spiritul acelui Rudi, despre care mai vorbise cu Tua și după ce aflaseră că murise în ziua în care ei se întâlniseră și se îmbrățișaseră pentru prima oară, îl ajutase să alunge din el superficialitatea, punând în loc un spirit înflăcărat. Mai înainte nu îndrăznea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
studiile cu brio. Părinții lui credeau că fusese un miracol și l-au recompensat cu bani pentru a implora norocul să se țină de gleznele lui. Natanael cumpărase imediat cărți și obiecte insolite, închiriind anticariatul de pe Ringvägen 99 - acolo unde Rudi locuise și lucrase toată viața lui din Suedia. Într-un timp destul de scurt, Natanael reușise să strângă 3.000 de cărți, devenind expert pe antichități și cărți rare. Toți cei care-l cunoscuseră pe „vechiul Natanael“ din anii când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Dar neliniștea mamei lui Natanael nu era nemotivată. Natanael trăia prea repede, ca și cum ar fi primit o nouă viață și-i era frică s-o piardă, simțind că nu era viața lui. Natanael îi povestise că îl visase pe acel Rudi de care îi povestise Tua, numindu-l în glumă „logodnicul meu de dincolo“. Fusese zguduit de vis, chiar dacă nu-și mai amintea decât bribe din el. A doua zi vizitase cimitirul din Norra - unde se plimbase în visul lui. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
dincolo“. Fusese zguduit de vis, chiar dacă nu-și mai amintea decât bribe din el. A doua zi vizitase cimitirul din Norra - unde se plimbase în visul lui. Mai exact partea evreiască a acelui cimitir, unde se găsea și mormântul lui Rudi Gutman. Pașii îl duseseră acolo - nu era nici o coroană, nici o floare pe mormânt. Fusese revoltat de lipsa de respect a prietenilor și cunoscuților pentru locul de odihnă al lui Rudi. Se născuse sărac și murise în aceeași stare. Natanael plânsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
evreiască a acelui cimitir, unde se găsea și mormântul lui Rudi Gutman. Pașii îl duseseră acolo - nu era nici o coroană, nici o floare pe mormânt. Fusese revoltat de lipsa de respect a prietenilor și cunoscuților pentru locul de odihnă al lui Rudi. Se născuse sărac și murise în aceeași stare. Natanael plânsese dezolat, apoi se hotărâse să facă dreptate - cumpărase o piatră de granit și pusese să se graveze pe ea aceste cuvinte: „Primului Rudi de la celălalt Rudi, pioasă aducere-aminte“. În după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cunoscuților pentru locul de odihnă al lui Rudi. Se născuse sărac și murise în aceeași stare. Natanael plânsese dezolat, apoi se hotărâse să facă dreptate - cumpărase o piatră de granit și pusese să se graveze pe ea aceste cuvinte: „Primului Rudi de la celălalt Rudi, pioasă aducere-aminte“. În după-amiaza aceleiași zile se dusese la sinagogă și-l întâlnise pe rabin cu câțiva cunoscuți. Ar fi vrut să-i strângă în brațe, să le povestească despre tot ce i se întâmplase. Dar în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]