3,212 matches
-
filate febril, rudele mele joacă un joc". Dar la un moment dat un suflu afectiv sporit face ca figurile statice să prindă viață, să freamete fantezist, să-și ia zborul precum în picturile lui Chagall: "E nuntă, liniște. Flutură vîntul rufe albe, întinse pe frînghie la ŤBirtul înfrățireať". Mireasa se-nvîrte printre mese. E tînără, strălucitoare. Toți o ciupesc, o cheamă, o sărută. O retușează, o rujează, îi cîntă. Bem. Umbra se-nalță-ncet ca fumul, din pahare. Bunica-i fericită și
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
de-al meu, diletant în sculptură, îmi făcuse, cu mulți ani înainte, un insipid bust de lemn și mi-l dăruise. Eu n-am cutezat să-l arunc și capul acela grotesc a zăcut ani de zile în dulapul de rufe. Cu ocazia unei invitații la niște universitari cosmopoliți, l-am scos, am smuls dintr-o scândură niște cuie ruginite, le-am bătut în capul de lemn și l-am prezentat drept bustul unui șaman din Mali. Profitând de puternicul interes
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
pește mare. Era viu. Nu-și putea crede ochilor. Se ținea de nasturele de la palton și privea direct în ochiul plat al peștelui de sub apă. Se simți încarcerat de privirea lui. Peștele își mișcă leneș coada. Deasupra cadei erau puse rufe la uscat. Stătu astfel vreun sfert de ceas, neputând să se miște, până când gospodarul neliniștit începu să bată la ușă. El și peștele se priveau ochi în ochi. Era un lucru oribil și totodată plăcut, plin de sens și-n
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
pisică. Autumnală Din ce în ce mai frig afară o casă temătoare în care ți se usucă limba natală aidoma unui șirag de fructe puse la uscat un oracol te mîngîie pe furiș aidoma unui curent din geamul deschis uscînd cugetările ude cum niște rufe apa vorbește de zor la telefon ne-ncălzim cu ajutorul vocilor. Rețetă Se-nfășoară distanța cu grija cu care mînuiești infinitul se-ndeasă ploaia-n rucsac șanțurile se proptesc unul de altul cum parii parfumul trandafirului se reduce la forma inițială... Amarul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
aș vrea ca, doamne, păzește, din neatenție să o lovim vreunul din noi și să se răstoarne pe bunătate de covoraș." Marfa, evident, tace. Deși a învățat câtă imaginație are ea, Ivan Mihailovici caută, de bună credință, în lada de rufe murdare, răscolește prin coșul de gunoi, în vasul de apă de la WC, clatină samovarul. Ehei, nici Marfa nu mai e o biată nevestică, lipsită de experiență, pe care o poți dovedi doar vârându-te în mintea ei, așa cum făcuse ani
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
salon? Suspendată în afara balconului, cușca motorului se afla exact la îndemîna unui zbor de porumbel, m-am gîndit eu după aceea, cînd era prea tîrziu. Sau de-a curmezișul uneia din coloanele alongate din material plastic care astupau șirurile de rufe întinse la uscat? Sau într-o crăpătură de zid în plin soare, la o înălțime, în principiu, inaccesibilă pisicilor? Nu, nu numai că nu-mi dăduse prin cap, dar îl încredințasem fără nici o altă recomandare concretă femeii, care, după cum a
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
Fiind ziua în care Iisus a fost răstignit pe cruce, în această zi nu se ara, nu se seamănă și nu se sădesc pomi, întrucât nu vor rodi. Femeile nu au voie să coaca, să coasă, să țeasă, să spele rufe sau să toarcă. Există credință că dacă cineva se încumeta a coace în această zi face mare păcat, iar coptura nu este mâncata nici măcar de pești, scrie Agerpres. Despre oamenii care nu lucrau în Vinerea Mare se credea că nu vor
VINEREA MARE. De ce nu trebuie să pui oţet în salată şi ce trebuie să faci dimineaţa, înainte de răsăritul soarelui [Corola-blog/BlogPost/93947_a_95239]
-
nici o victorie spirituală, la nici o depășire a condiției mele inferioare de om, de om torturat. (Tortura este har sau josnicie?) Seara. Mîine plec la țară. Trebuie să-mi pregătesc valiza, să pun acolo ciorapi, cămăși. Să fac un pachet din rufele murdare. Să mă spăl apoi, pe corpul ăsta. Trebuie să mă culc cu hotărîrea de a adormi ca să mă pot scula de dimineață. O dimineață care va fi, ca toate diminețile, glacială, umedă, rea, lucidă. Și să merg în gara
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
acestor proze un Wattierleinen autobiografic, prins (de mirare la un modernist de talia lui Vinea) în cel mai realist nod anecdotic. Aceleași ciudățenii compozite îi pun și lirica într-un ancadrament instabil. Versuri muzicale, în buna tradiție simbolistă: "Vîntul rupe rufe de mătasă, / gîndurile au fugit din casă, / vino, rece mînă de mireasă" (Doleanțe) se întretaie cu ariditatea notației sumare din "pastelul citadin": "Pretutindeni zidurile, porțile și ferestrele (...) / piețele de asfalt și statui răsfrînte în oglinda lor neagră" (Rechizitoriu), mergînd pînă
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
îi puneam în gură povești pe care le improvizam în funcție de diferite personaje sau entități reale, care îmi ieșeau în cale: era, de pildă, Povestea brotacilor (o istorie cu o familie de brotaci care locuiau în cada noastră de acasă, pe rufele puse la înmuiat) sau Povestea păpădiilor (era vorba despre ce se întâmplă cu păpădiile după ce sunt culese și împletite în cunună de principesă, cum zboară ele peste mări și țări și devin păsări de hârtie) sau Povestea lui Lady (Lady
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
o gămălie de chibrit,/ aici, creierul - un aparat sacru și concret.// Undeva vor fi neapărat nasul și gura,/ n-are nici un sens să omit ochii - două semne de întrebare,/ aici în colț o să-mi pictez gândurile - / o claie informă de rufe murdare.// Pieptul - o oglindă cu poleiul zgâriat -/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neinteresant, în definitiv),/ sus, sprâncenele își vor schița zborul." (Portret) Ce critică poetul? Critică emfaza poeziei, stilul sentențios, tendința de a înnobila mecanic existența. Să
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
amar e creionul chimic pe limbă hei hei ulanii mei husarii mei cînd sticla ochiului se aburește e semn că noaptea a fost scurtă și ursul hibernează în containăr eu n-am amitirile voastre spunea cocostîrcul aterizat pe coșul cu rufe murdare am fost circumcis de un spațiu anume enormitate tu dureros de dulce și la 9 ani heinrich avea ciorapi galbeni e important să-ți spun de trei nopți mă trezesc cu ochi albaștri cu verișoara marișca numărîndu-mi firele albe
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
neașteptate, ci pe așteptate. Pe așteptate. Aici e aici! * Nimic nu se face fără inimă. Totul trebuie trecut prin dragostea sau ura mea. Spun banalități, dar banală e și o sârmă întinsă, într-o după-amiază de toamnă, pe care fîlfîie rufe și, sînt sigur, puțini o pricep. Cu inima! Orice sîrmă întinsă, aș postula, trebuie să treacă prin cel ce-o privește, ca să poată susține cămașa portocalie sau alba izmană!!! * Uneori mă întreb: oare, scriind zilnic, o scrisoare, cel ce o
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
42-43) Dacă există o "rețetă" a (construcției) personajelor lui Monciu-Sudinski din Rebarbor, aceasta e pe cît de simplă, pe atît de rafinată: în linii mari, ea se bazează pe poetizarea banalului și banalizarea poeticului ("Pulpele ei miroseau a săpun de rufe", spune naratorul din Casa cu aristoane, p. 20) sau, la un alt nivel, pe sensibilizarea primitivului și primitivizarea sensibilului: În somn, mutra asudată a lui Munteanu pare fața unui omuleț necăjit și bun." (Frig, pp. 46-47) Exemplul e edificator în
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
făcute lui Ippolit! Și totuși, sincer să fiu, mi-e mai simpatic decît Mîșkin!! Minunată replica Aglaiei în întîlnirea ei cu Nastasia Filippovna: "Dacă ai fi vrut să fii cinstită te-ai fi făcut spălătoreasă!" Numai că, frecînd dușumelele sau rufele, veșnic cu curul în sus și-n mișcare, Nastasia Filippovna, mă întreb, n-ar fi avut o poziție și mai avantajoasă, și mai vulnerabilă? Aglaia e o naivă! Ce cuplu superb: Lebedev și generalul Ivolghin! Umorul negru, umorul absurd. Împreună cu
“Sinucigaș ratat, bășică de fiere spartă pe două picioare” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13979_a_15304]
-
micșunele... Bucureștenii pot găsi, pe stradă, orice: bomboane duse cu tava, halviță, beteală, mărgele, geamuri, cărbuni, lumînări de toate calibrele și lungimile, castane comestibile, covoare, semințe de dovleac și de floarea-soarelui, icre negre, nasturi, brînzeturi, pastramă, răzătoare și cîrlige de rufe, site, miei, coroane de flori, pînzeturi, porumb fiert, săpun, covrigi, cărți de citit și de joc, iaurt, bragă, gogoși, găini vii și curci, fluiere, răcoritoare ( "șampanie"), fărașe, grătare, găleți, sticlărie, violete, cocaină. Vînzătorii ambulanți sînt cele mai cunoscute figuri anonime
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
cînd, în vîrful capului. e ca un ritual magic, nu pot să-mi iau ochii de la ea și, deodată, peste fața ei, se suprapune fața lui Virgil Mazilescu. de data asta nu fața primului Virgil, fața ultimului Virgil, ca o rufă pe care ți-e lehamite s-o mai calci. iertați-mă, vă rog, iertați-mă, eu nu vreau să fac aici literatură. vreau să spun totul de-a valma, cum năvălesc gîndurile, ca și cînd ți-ar curge sînge din
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
cînd... brusc și fără preaviz, mi s-a rupt filmul. Am vrut să mă ridic de pe scaun și mi-am dat seama că n-am nici o șansă. Pur și simplu, poziția bipedă îmi devenise inaccesibilă. Picioarele mele erau moi ca rufele spălate cu Cocolino. Sau ca prestația politică a lui Emil Constantinescu, dacă-l mai țineți minte. Culmea e că, deși îmbibat într-o cantitate uriașă de coniac (100-150 ml, cum ziceam), creierul îmi funcționa la parametri aproape normali. Cu ajutorul lui
Cum am pierdut războiul cu Napoleon by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21202_a_22527]
-
de surprize de ciungă și un polițist care a aruncat cu cascheta la el în apartament, într-o seară, pe parcursul unei sesiuni de înjurături la adresa mea. Cu babeta am o poză în timp ce scutura o față de masă plină de firimituri pe rufele locatarilor de sub ea și o să i-o afișez la avizierul Scării, iar polițaiului i-am interceptat niște mailuri către un prieten, în care o vorbea de rău pe soacră-sa. I le afișez și la avizier, să se enerveze nevastă
Dacă aş putea, m-aş sanctifica by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21270_a_22595]
-
sârma Românul e capabil să repare orice. Iar, dacă nu poate să repare cu-adevărat, măcar cârpește. Scoate sârma, o înfășoară cu mână fermă la locul stricăciunii și repune obiectul în circuit, indiferent că e vorba de un cârlig de rufe, de o tigaie de teflon, de un submarin sau de bomba atomică. Dac-o să vedeți vreodată un avion oprit în aer și răsturnat într-o dungă, atunci să știți că e un avion românesc căruia tocmai i se remediază o
Are românul talent… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21262_a_22587]
-
hotărârea, dar mai ales calmul și tactul cu care a făcut-o. Știu bine că în cele din urmă nu Daciana, ci protestele din Piață Universității l-au făcut pe premier să-și arunce convingerile de schimb la coșul de rufe murdare al politicii și să-și poarte din nou convingerile vechi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar protestatarii și Daciana s-au ajutat, de la distanță, unii pe ceilalți. Și ne-au reînvățat, împreună, că se poate, ca în
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]
-
puzzle se alcătuiește eternitatea noastră provizorie. Unde-i concretul pur Unde-i concretul pur acest concret căzut din înalturi de-o seamă cu ele unde-i? țipătul gaiței sfîșiind cum un pumnal gaița ce-l emite o piramidă umplută cu rufe murdare o slujnică pipăie lacrimile scorojite uscate de mult pe masa din bucătărie somnul fără vise al prafului așternut pe drumul de țară un salahor cară cu roaba veșmintele copilăriei tale amestecate cu degete lipicioase cu țipete tandre cu pleoape
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
un colț al curții troace strînse de la casele în ruină vor fi însuflețite de-un foc generos ca o binecuvîntare dată unui întreg oraș demolat în acele ore pe zidul dinspre vecin pot prăji bucăți de pîine ori pot usca rufe e un decalaj de vieți netrăite ca atunci cînd barometrul indică ploaie în toiul caniculei și primești un telefon de la prietena din grecia care dispăruse acum mulți ani într-un naufragiu 4. (întîlniri) Întîlnești oameni care îți tot dau cărți
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
rasă lovită pe la spate. flăcările s-au ridicat deasupra zorilor spălăciți salutîndu-mi plecarea într-o călătorie printre lucruri opuse și fără urmări (țigara aprinsă și-a făcut datoria). cu-n fir de fum în colțul buzelor m-am trezit din rufele somnului în prima dimineață după moarte amintindu-mi că la ultima întîlnire mi-ai spus ,să nu trăiești ușor să nu scrii ușor să nu mori ușor. dumnezeu este indescifrabil". 2 înainte de naștere pe noi ne-au scăldat apele morții
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
și-ai văzut cîmpia neagră cu orizontul înfipt în ochii încă larg deschiși. atît. din camera de hotel făcută scrum ar trebui să te văd cum înaintezi pe cîmpia pe care-am pășit și eu cînd m-am trezit din rufele somnului în prima dimineață după. cum ne-am închipuit în scrisul nostru și cum nu se-ntîmplă. cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb... 10 (epilog) să nu trăiești ușor să nu
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]