820 matches
-
de trei ori la el cu biletul și l-a primit cu refuz. LEONIDA: Aoleu! RICĂ (sardonic): Zice mă-sa că nu poate umbla! (rîde diabolic) Că... LEONIDA (plîngînd): ...Abia s-a sculat după lingoare. RICĂ: După lingoare, hai!? LEONIDA (rugător): Sa dea ceferticat medical. RICĂ: M-am dus eu la el chiar în persoană. Zic: pe ce bază nu vrei să vii mîine la izirciț, domnule? LEONIDA: "Sînt bolnav domnule sergent!" RICĂ: Nu cunosc la așa un rezon fără motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de tot): Stimabile... te-aș ruga... Cîți oameni a avuuuuut Galibardiiiiii?? RICĂ (strigă scurt ca la armată): Sumedenie! EFIMIȚA (alintată, lui Leonida): Rezon? LEONIDA (marțial): Rezon! Sumedenie! Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional! RICĂ (scurt): Curat constituțional! EFIMIȚA (rugătoare și dramatică precum Ranievskaia, lui Leonida și Rică): Muuuzica... Muuuuuzica...! Muzica începe să cînte nu prea tare, în ritm lent, melodios, "largo" un vals lent sau un menuet, poate chiar al lui "Pederaski". Toți cei din scenă dansează, lent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
un cretin. — Vasile dragă, se aude vocea ei suavă, Înțelege, te rog, el este logodnicul meu (cuvinte accentuate) și ne vom lua. Așa că fii mai galant cu el. E un suflet curat. — Curat? zbier. În cazul ăsta... — Stai, Îmi șoptește rugător, dureros, mai stai... Nu mai stau. Vine Îngerașul și iarăși... Nu, zice ea, stai - și Îmi mângâie palma (cum numai mie mi-o mângâia odinioară). Ascultă, Îi zic, peste zece minute te ridici și spui că vrei să faci pipi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
te uit începând de acum. Cinci dimineața. Cavanosa tușește asurzitor și se trezește și tusea continuă să-i muște pieptul și nu-l lasă să respire. Cade din pat și se târăște horcăind până pe holul pustiu. Mâinile lui se înalță rugător spre pereții casei și pipăie orbecăind în căutarea unui întrerupător, pe care în sfârșit îl găsește și îl apasă. Pe hol se face lumină. Cavanosa ajunge în baie, în patru labe, și capul lui se apleacă în closet și Cavanosa
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Împărat fără putere.Și Pilat se spălă pe mâini În fața mulțimii și hotărî ca Iisus să fie răstignit. Nevasta lui Pilat veni În Încăperea În care el sta dus pe gânduri, Însoțită fiind de o femeie cu ochii adânci, triști, rugători și fără speranță. Femeia era Îmbrăcată cu straie lungi de o culoare Închisă.Era Fecioara Maria, Maica Domnului Iisus. Fecioara Maria se apropie Încet de jilțul În care sta Pilat, Îngenunchie, Își Împreună mâinile și-l ruga și-l implora
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Numai părintele bătea pădurea În lung și-n lat strigându-și odorul iubit. În sufletul său se Înstală teama. Îndată avea să se Întunece. Iar pe cer se Înghesuiau norii unii În alții, prevestind o furtună. Bărbatul alergă cu ochii rugători și părul răvășit strigând: -Cu cu! Cu-cu! Unde o fi Cucu? Ce i s-a intâmplat? L-a răpit cineva? L-a ademenit vreo vrăjitoare În fundul pîdurii? L-a mâncat vreo fiară sălbatică? Îl cuprinse diperarea. Căzu În genunchi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
lumina-acestui timp/ de aceea îi am dureros aplecați înăuntru/ asemenea femeii ce-așteaptă/ s-aducă pe lume un prunc" (ibidem). în planul poeticii, o similară, înfiorată adăstare a verbului ce va să vină: "busuiocu-și culcă după culmi cununa/ luminîndu-i umbra rugătoare-n sus/ luciul lunii luntrii lunecînd/ tulbură cuvîntul care nu s-a spus" (U 49). în locul unei personalizări, al gestului de curentă restrîngere la sine, autorul preferă a plonja în anonimat, contopindu-se cu peisajul obiectivității. E un soi de
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
nu l-ai Întâlnit prin Piatra Neamț! Ștefan a sărit ca ars de pe scaun și a strigat ca un descreierat: Ce-ai spus, frate, te rog repetă repede! Oare e ce-am Înțeles eu? Rică a fost străpuns de privirea poruncitor rugătoare și făcu un semn afirmativ cu capul. Doamne, nu se poate! Prietene, oare realizezi tu adevărată dimensiune a acestei vești?! Dacă este și adevărată chiar că m-ai Îndatorat pe viață și mai Încolo! Este adevărată, informația vine pe linie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
un om bogat. Nu vă mai agitați, Monsieur Chavel, spuse Lenôtre. Dacă nu-i acum, o să fie data viitoare... Nu mă puteți forța să fac asta! repetă Chavel —Nu vă forțăm noi, spuse Krogh. Ascultați! rosti Chavel pe un ton rugător. Le arătă bilețelul, iar ceilalți rămaseră cu ochii țintă la el, urmărindu-l cu milă și curiozitate. Îi dau o sută de mii de franci celui care ia biletul. Își ieșise complet din fire, în cel mai adevărat sens al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de la țară și se gândi că în orice clipă și-ar putea face apariția un negustor ambulant sau că s-ar putea întoarce Charlot. Ascultă cu atenție să prindă eventual scrâșnetul pietrișului. —A trebuit să mă întorc, Mademoiselle, insistă el rugător. Aseară n-ați vrut să mă lăsați să vorbesc. N-am apucat nici măcar să vă transmit tot mesajul de la Michel. (Ce dracu’? Am încurcat rolurile? Care mesaj?) Mi l-a încredințat în noaptea când a murit, continuă încercând să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
greșeală fără voie. Și totuși v-ați cumpărat viața. Carosse era conștient că joacă un personaj inconsecvent, dar publicul trebuia cucerit printr-un joc emoțional ca să nu observe imperfecțiunile. —Mademoiselle, sunt atâtea lucruri pe care nu le știți! rosti el rugător. Omul ăsta a aruncat o lumină urâtă asupra tuturor. Fratele dumneavoastră era un om foarte bolnav. — Știu. Actorul răsuflă ușurat, convins că de-acum totul va merge strună și deveni imprudent. Cât de mult vă iubea, cât se frământa întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
congestionată, care exprima fără nici un menajament cumplita sentință ce îl aștepta. Avea senzația unui om ce mai are doar un pas de făcut până să ajungă cu capul sub ghilotină. Găsi totuși tăria de a-i rosti numele umil, nuanțat, rugător: Doinaaaa!... Da, da, să te omor! Dar tot ea se reculese: de ce să te omor!? Să înfund pușcăria? Poate era mai bine dacă muream anul trecut... Ce bine era! Acum nu mai înduram o înjosire de nesuportat, nu atât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mămica lui, bănuind că voia să-i răpească bucuria jocului, o rugă mieros să-l mai lase un timp, va veni singur acasă, știe drumul... Mergi chiar acum cu mine, îi spuse Simona pe un ton imperativ. Mămico, veni el rugător, mai lasă-mă... mai lasă-mă, nu vezi ce frumos ne jucăm!... Simona s-a muiat, dar îl preveni că îl așteaptă maximum zece minute. Doar puțin mămică, puțin, vreau să mai trag câteva șuturi la poartă. Simona se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Aceasta i-a ajutat să treacă prin toate greutățile, ispitele și necazurile vieții, le-a dat putere să lupte și să rămână statornici în credință, devotați dragostei și curați cu sufletul până la sfârșitul vieții lor.” Tatăl, om al Bisericii, cere rugător, pentru clipa trecerii lumină: „Îl rog pe Dumnezeu să se milostivească de mine păcătosul și să nu mă lase, ci să mă ajute să mor cu lumină.”. Rugăciunea îi este ascultată, sfârșitul vine în pridvorul Sfintei Biserici, așa cum într-un
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de aici către dincolo, din spațiul profan către cel sacru, amplifică sentimentele copilei față de biserica părăsită, abandonată, aflată în degradare ca și construcție, însă, care, chiar așa, nu este lipsită de cinstirea cuvenită sfințeniei sale, creștinii satului, privind la ea rugători, cu credință și speranță în izbăvirea ei și a lor. Sentimentele copilei sunt tulburătoare: „Mi s-a părut că în interiorul sumbru și rece din biserică era cineva nevăzut care plângea... Plângea neauzit, dar foarte simțit. Plângeau, cu acel cineva împreună
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de furtună, în care intră apa din toate părțile, fiindcă scândurile ei sunt putrede și roase de zilnicele talazuri”. Singură și tristă, învechită de timp, de ploi și ninsori, biserica semăna cu un cerșetor ce nu-și ia ochii lui, rugători și triști, de la mâna trecătorului, așteptând în orice clipă un gest de milostenie din partea lui. Părăsită și uitată de mulți, cu zidurile ce o înconjurau pe jumătate dărâmate, fără poartă, biserica mai păstra chipul smerit și curat, adierea sfințeniei care
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
răgușit peste corzile viorii și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă mâinile rugător spre mine, care zăceam Într-o nemișcare totală, neputând să-l ajut sub niciun chip. Puțin câte puțin, el deveni tot mai șters În lumina aceea care te orbea, iar În cele din urmă se destrămă ca o țesătură răsfirată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rău, știe ce și cât se cuvine să dea și să ia fiecăruia... Ina păși peste pragul rezervei hohotind de un plâns nestăvilit, zdruncinată, fără putința de a mai rosti alte cuvinte. Olga scoase mâinile de sub așternut și le întinse rugătoare spre ușa rămasă deschisă... dar Ina se afla acum departe, în stradă, căutând cu ochii mașina în parcare, copleșită de vestea ce îi fărâmase întreaga ființă. Pe covorul nesăbuinței, așternut de Olga în calea familiei lui Alex și a Inei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
spunea, dimineața,cînd revenea de pe unde umbla: că, iar a încărcat și descărcat, la cutare ori la cutare patron.și ea-l credea.Așa și-acum. Dacă văzu și văzu că nu poate rezolva singură problema becului, apelă la el, rugătoare: vino și urcă puțin în locul meu, și-ai să poți să-l înlocuești, că tu ești mai înalt decât mine. Mâââh, făcu el, și se așeza mai comod în fotoliu. Ea întoarse capul. Observă, în colț, după mătură, țeava scurtă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
reușeam să văd În ea un obiect al dorinței. În fine, după câteva Încercări timide de chat despre vreme, care n-au reușit să dezghețe atmosfera, am făcut primul pas. Fără capacul carcasei, Cora părea extrem de vulnerabilă... ledul Îi pâlpâia rugător, hard-diskul torcea lin... La un moment dat, lucrurile păreau că vor intra pe un făgaș interesant; deslușeam chiar posibilitatea unui final fericit, Însă vârsta și-a spus cuvântul. Din cauza preludiului prelungit, curentul micului ventilator mi-a provocat o criză de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În același timp agasantă. De când s-a luminat de ziuă, terasa pare puntea unui vapor de pe care ea privește un orizont care se cere promițător. Are Înaintea ochilor imaginea bătrânului Întins pe canapeaua confortabilă, din piele de vițel, privirea lor rugătoare și, mai ales gura făcând efortul să rostească cuvintele. Era Îmbrăcat cu halatul de casă, din pluș fin. Pe blana de urs Întinsă lângă canapea, pisica grasă, cu un ochi acoperit de albeață, torcea. Există un loc ideal pentru moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tot. Se ridică totuși din când În când În capul oaselor, Își mai aprinde câte-o țigară și, nu acceptă să-și facă nevoile, decât Înafara magherniței. Se agață de poveștile lui Antoniu cu disperare, le cere, i se uită rugător În ochi și le comentează ca de obicei, cu aceeași voce gravă. Nu vorbește de moarte, nu-l sperie apropierea ei. O simte cum Îi pândește ca o panteră vicleană trupul, dar nu știe când aceasta va face saltul decisiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Așa mi s-a părut că este drept, fiind vorba despre asumarea propriilor fapte. Dar mă îndoiesc că noi două am putea sta de vorbă cu adevărat. Nu mă trata cu ostilitate, Georgie, spuse Antonia. Îndreptare spre Georgie o privire rugătoare, dar totodată i-am simțit voința tainică și puternică întoarsă asupra fetei. Era ceva aproape palpabil, ca un curent cald venind de la o aerotermă. — De ce aș face-o? întrebă Georgie. Dumneavoastră aveți mult mai multe motive să mă priviți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
una dintre asistente dar rămăsese tot dezordonat și în părți îi ieșeau șuvițe rebele care-i dădeau un aer foarte copilăresc. Mângâia cu mâini nervoase cățelușul de pluș adus de Antonia și ne privea pe rând cu un zâmbet strălucitor, rugător, sfios. Toți ne aplecam asupra ei cu multă bunăvoință. Era a treia zi de la isprava lui Georgie. Stătuse în comă mai bine de douăsprezece ore, dar acum era în afara oricărui pericol și-și revenise destul de bine. Palmer ședea la capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o urmez, Îi lăsasem chiria mea pe-o lună. Nici măcar nu se uită la bani. Din păcate, nici n-am apucat să ne facem comozi În dormitor, când cineva sună la ușă. Am privit-o pe Dora Întrebător, poate chiar rugător, dar ea doar Îmi puse bluza galbenă În brațe și Îmi zise: — Ia asta și ascunde-te aici. Continuăm imediat. Apoi deschise șifonierul mare și Începu să bată nerăbdător cu unghia vopsită a indexului În furnirul de stejar. Am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]