59 matches
-
iar specia s-o ia din nou de la capăt. Pentru urșii, vulpile care așteaptă pe malurile lacului Frazier, este o joacă să prindă peștii istoviți, hămesiți, și pe care îi iau în gheare cu ușurință. Elanul plin de abnegație al rugbiștilor noștri, bătându-se într-adevăr ca la război, să ajungă la linia de țintă adversă. Elanul biologic al somonilor... Somonii cu boturile scheletice pline de o mâzgă neputincioasă, agonizând după ce și-au depus lapții... icrele... și care mor... cad la
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
al meu - aud că și al lui Ioan Barbu - și l-am însoțit în ultima lui călătorie în spațiul originar, de siguranță. înalt, masiv, curbat ca un arc din care tocmai au pornit săgețile ochilor fremătători, cu brațe lungi de rugbist care întotdeauna ține ceva în mână, Nenea Ioan Barbu îmbrățișează pe toată lumea, fără să atingă pe cineva. și toată lumea se poziționează în jurul lui, căci numai el ia deciziile și are soluții pentru toate problemele, deține bagheta magică știutoare a locului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ani, te rog să mă crezi. Iar în sud, în Midi, cum spun ei, e ceva fabulos. Și Coasta de Azur și orașele și vinurile și casele vechi cu parfum de din alte vremuri, ce să-ți spun că și rugbiștii lor parcă sunt mai stilați decît ai noștri. Am luat și eu pasiunea asta a lui Romero pentru rugby. Să vezi ce-am pățit la Monte Carlo. Cam așa îi scrie Kiki mamei ei din Buenos Aires. Căreia îi crește tensiunea
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
de nobil echilibru, căldură a discreției, rafinament firesc, substanță confesivă, plus o grațioasă, surprinzătoare fragilitate exprimată în tăceri, grimase și zâmbete strălucitoare, ghiduș alintate. Unic, la noi, în lumea scenei - actor, regizor, scenograf, dar inițial student la arhitectură și fost rugbist (v. albumul dedicat de Nicolae Șt. Noica lui Liviu Ciulley seniorul), Ciulei venea din lumea lui Alice Voinescu, o „lume cu țesutul etic compact, nefisurabil“, cum spune Andrei Pleșu, cu „oameni care nu știau să surâdă ironic când auzeau de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și cu luminile de supermarket, pentru aerul deprimant al numărului aceluia. Nu, Bull ar fi reușit să înghită asta - dar în timpul liber. Pe Bull nu-l deranja aglomerația. Absolvent al unei școli particulare eminamente insignifiante, Bull era genul acela de rugbist impasibil, care împinge ritmic și în grămadă, și în linie. În urma meciurilor, se obișnuise să folosească aceleași tactici în barurile aglomerate ca să-și aducă la masă halbele înspumate de bere Pilsner, în care alcoolul sclipea cu lucirea cristalină a zahărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gol, cei mai mulți, de unde sperau să li se arate sufletul-pereche. Se mișcau Încet, ca În somn, frecându-se unii de alții: femei de bărbați, femei Între ele, bărbați Între ei. De toate vârstele. Zorela se descurca binișor, placată acum de un rugbist din linia de trei sferturi de la Remin. Dom' profesor nu dansa. Nici gagica lui. În calitate de gazde aveau niște răspunderi. L-au Întrebat dacă se simte bine, dacă nu-i lipsește ceva. Nu-i lipsea nimic. Tocmai compara piftia Zorelei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Vorkuta maia”. În vreme ce elevii din marile licee teoretice câștigau tot felul de olimpiade și visau să ajungă medici, ingineri, arhitecți sau profesori, dacă se poate universitari În slujba patriei, cei de la Grupul școlar minier aveau țeluri mult mai modeste: handbaliști, rugbiști, voleibaliști de performanță, ceea ce le asigura un salariu de miner cu vechime, călătorii În străinătate, țoale ca lumea, gagici mișto și șansa de a scuipa pe nenorociții lor de profesori și chiar pe țară la o adică. Nimic nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cei trei profesori nu era mai mare pedeapsă decât să aibă un astfel de auditoriu pentru lucrurile pe care le iubeau mai mult. Un dispreț binefăcător, Întrucât după un meci În Franța, Klaus, elev În clasa a XII-a și rugbist la Remin, a adus tot ce a găsit de Soljenițân, inclusiv Arhipelagul Gulag. Cine să caute la vamă cărți subversive În sacoșele unor idioți? Fiecare din cei trei profi a primit o carte, iar Flavius-Tiberius, comandatarul, Arhipelagul Gulag, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
colegilor mei și să fac alegerile de investiții care vor constitui strategia Întregii firme Începând de mâine. Obligațiuni sau titluri de valoare? Nici o problemă. Marea Britanie sau Japonia? La naiba, numai un prost ar ezita. Pe la jumătatea ședinței, Andrew McManus - scoțian, rugbist idiot, cu umeri lați cât o canapea Chesterfield - tușește ușor și plin de importanță și ne anunță că speră ca toți cei prezenți să-l ierte, dar trebuie să plece mai devreme deoarece fiica lui, Catriona, participă la o gală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]