290 matches
-
Oamenii, regnul vegetal și cel mineral, slujitorii lui Dumnezeu, țara sunt îndemnați să deplângă dispariția acestui mare bărbat: „Zic, dară, și voi pietrilor și liamnelor, să plângeți, / Și tuturor săracilor, de jale să vă stingeți! / Și toată ticăloasa Țară aciasta Rumânească, / Cu toate mănăstirile împreună, să jelească / Pre Constantin postialnicul, pre Cantacozinescul, / Pre marele acela omu, și prea înțeleptul!” . În legătură cu personalitatea lui G. și cu scrierea sa cea mai cunoscută, Începătura istoriii vieții luminatului și preacreștinului domnului Țărâi Rumânești, Io Costandin
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Țară aciasta Rumânească, / Cu toate mănăstirile împreună, să jelească / Pre Constantin postialnicul, pre Cantacozinescul, / Pre marele acela omu, și prea înțeleptul!” . În legătură cu personalitatea lui G. și cu scrierea sa cea mai cunoscută, Începătura istoriii vieții luminatului și preacreștinului domnului Țărâi Rumânești, Io Costandin Brâncoveanu Basarab voievod, dă când Dumnezeu cu domnia l-au încoronat, pentru vremile și întâmplările ce în pământul acesta, în zilele Măriei sale, s-au întâmplat, există afirmații contradictorii. Una dintre ele caută să convingă că toate atitudinile, opiniile
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
II, 1846, 129-176, 193-228, 321-354, reed. în Cronicarii Țării Românești, II, București, 1847, 1-116, în Istoria Moldo-României, II, București, 1859, 166-278; Viața lui Constantin vodă Brâncoveanu, îngr. Ștefan D. Greceanu, București, 1906; Începătura istoriii vieții luminatului și preacreștinului domnului Țărâi Rumânești, Io Constandin Brâncoveanu Basarab voievod, dă când Dumnezeu cu domnia l-au încoronat, pentru vremile și întâmplările ce în pământul acesta, în zilele Măriei-sale s-au întîmplat, în Cronicari munteni, II, îngr. Mihail Gregorian, introd. Eugen Stănescu, București, 1961, 5-272
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
a lui Zlatoust, București, 1691, reed. în BRV, I, 316-321; Verșuri politice 8 asupra stemei prea luminatului și înălțatului Domn Io Costandin Băsărab Voievod, Prea luminatului, prea înălțatului și prea slăvitului, den mila lui Dumnezău Domn și oblăduitori toatei Țărâi Rumânești Ioan Constandin B. Basarab Voievod și Cătră cititoriul pravoslavnic, în Petru Movilă, Pravoslavnica mărturisire a săborniceștii și apostoleștii beserecii Răsăritului, Buzău, 1691, reed. în BRV, I, 322-324; Stihuri politice 10 asupra stemei prea luminatului, slăvitului și blagocestivului Io Constantin B.
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
2, București, 1746, reed. fragm. în Crestomatia seau Analecte literarie, îngr. Timotei Cipariu, Blaj, 1858, 195-203, în CHRM, I, 290-294; [Mineie], Buzău, 1698-1699; Poveste de jale și pre scurt asupra nedreptei morți a preacinstitului Constantin Cantacuzino, marelui postelnic al Țării Rumânești, în Emil Vârtosu, O povestire inedită în versuri despre sfârșitul postelnicului Constantin Cantacuzino, București, 1940, reed. în CPV, 37-48. Repere bibliografice: N. Iorga, Cronicele muntene, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXI, 1898-1899; Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 31, 60, II
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
, (Istoria Țărâi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini), scriere anonimă redactată între 1688 și 1690. Adunând și punând cap la cap cam tot ce însemna izvor intern (vechile anale în slavonă, Viața patriarhului Nifon de Gavriil Protul, Cronica Buzeștilor, scrierile lui Stavrinos și
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
va fi prezentat drept o variantă a arhetipului jefuitorului. Aceeași stigmatizare pentru figurile spăimoase ale celor care au inspirat, regizat și înfăptuit - sub protecția lui Grigore Ghica Vodă (un mare ingrat și el) - uciderea postelnicului, cele „două vase rele, unul rumânesc, altul grecesc, anume Stroe vornicul Leurdeanul și Dumitrașco vel-vistier Țarigrădeanul”, pilde de nerecunoștință și de infamie. Drept contrapondere, se propune, firesc, panegiricul. Patetic în tot ce întreprinde (și în culpabilizări, și în entuziasme), reașezând valorile într-o lume care nu
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
, Stoica (c. 1612 - c. 1695), cărturar. Numele lui L. atașat unui text - secvența „cantacuzinească” din marea compilație intitulată Istoria Țărâi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini, care circulă și sub titlul Letopisețul cantacuzinesc - este rezultatul unei presupuneri. A făcut-o, în Cronicele muntene, N. Iorga, care avea obiceiul de a „găsi” autori pentru cărțile ajunse în vremea modernă fără iscălitură. În
LUDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287878_a_289207]
-
astfel încât să fie o „replică” la textul lui S., concentrat în jurul figurii voievodului, cu ignorarea aproape totală a boierilor și a comandanților din preajma acestuia. Cu atât mai justificat, poemul lui S. a fost pus la contribuție în Istoriile domnilor Țărâi Rumânești, cronica lui Radu Popescu. Tradus (cu unele prescurtări) în versuri de Teodor M. Eliat și tipărit în 1837, în atmosfera de renaștere națională din anii ce au urmat mișcării lui Tudor Vladimirescu, poemul era însoțit de următorul apel final: „Citește
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
textului a rămas indiscutabil, ceea ce îl face un editor plin de merite. Condica lui Gheorgachi, pe care o va tipări în 1939, îi slujise drept material de studiu pentru teza de doctorat. Urmează Legenda lui Afrodițian Persul (1942), Istoria Țării Rumânești... a stolnicului Constantin Cantacuzino (publicată în 1944 „de pe un manuscript”, împreună cu N. Cartojan), Cronica lui Baltazar Walter despre Mihai Viteazul, în raport cu cronicile interne contemporane (în „Studii și materiale de istorie medie”, 1959), precum și textele editate exemplar în anii când era
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
Literatură română medievală), București, 1984; Scurtă istorie a cărții românești (în colaborare cu Gheorghe Buluță), București, 1994. Ediții: Literatura românească de ceremonial. Condica lui Gheorgachi, București, 1939; Legenda lui Afrodițian Persul, pref. Nicolae Cartojan, București, 1942; Constantin Cantacuzino, Istoria Țării Rumânești întru care să cuprinde numele ei cel dintâi și cine au fost lăcuitorii ei atunci, introd. edit., Craiova, 1944 (în colaborare cu Nicolae Cartojan); Mihail Kogălniceanu, Scrieri sociale, București, 1947, Scrieri alese, I-II, pref. edit., București, 1955, Despre literatură
SIMONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289690_a_291019]
-
financiară a elevilor săraci și suferinzi. Gazeta editată sub egida asociației, intitulată „Progresul” (redactor - Ioan Popovici-Bănățeanul), a publicat lucrări literare și științifice prezentate în adunări. Conducerea clerului ortodox a acordat un substanțial sprijin bibliotecii societății. Se achiziționează Letopisețele Moldovei, Lepturariul rumânesc... al lui Aron Pumnul, Scrierile lui A. D. Xenopol. Într-un raport al bibliotecii, datat 1894, se menționează că lucrările cele mai solicitate de elevi și studenți erau cele ale lui George Barițiu, Grigore G. Tocilescu, Aug. T. Laurian și A. D
SOCIETATEA DE LECTURA „IOAN POPASU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289749_a_291078]
-
al „familiei”, oricum nu într-un „public” aflat la vedere) rămânând în spațiul românesc al Veacului de Mijloc și cercetând prezența femeilor în scriptural. Am luat ca obiect al investigației doar două cărți de istorie consacrate duratei lungi: Istoriia țărăi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini (zisă și Letopisețul Cantacuzinesc) - carte în care sunt adunate nu doar patru veacuri de istorie (cronica începe cu „descălecatul”; așezat, prin tradiție, la 1290 și merge până la 1688, cu o completare până la 1690), ci și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ludescu, „slugă bătrână” în casa Cantacuzinilor - și lucrarea cărturarului (stimabil din toate punctele de vedere) care s-a pus în slujba Bălenilor și a redactat cea mai mare parte (Cronica Bălenilor) a compilației cunoscute sub titlul de Istoriile domnilor țărăi Rumânești. Ca și în actele cu caracter juridic (vânzare, cumpărare, donație, întărire etc.), și în izvoarele narative 3, femeile apar în ipostaze de soții (Letopisețul Cantacuzinesc): „Iar doamna Chiajna a Mircii vodă și cu fie-său Petru vodă au fugit peste
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a uimit pe „jupâneasa” cu hainele ei apusene („Doamna era îmbrăcată în haine frâncești foarte frumoase”) când s-a întors acasă, dar care, odată întoarsă în București, a reintrat în „codul” locului: „deci au lepădat hainele acelea și au luat rumânești”. Altfel, ținte ale unor proiecte matrimoniale, adesea ambițioase („Bogdan vodă den Moldova cerând de multe ori de la craiul leșesc să-i dea pe Elisafta soru-sa, să-i fie doamnă și nevrând muma featei și fata, pentru că au zis că este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai mare, Drăghici Cantacuzino - cel însurat cu Păuna, fiica marelui spătar Diicu Buicescu -, fusese eliminat prin otrăvire de doi aprigi dușmani ai Cantacuzinilor, „Necula Sofialăul, grec de la Rumele” și „Balasache, grec țarigrădean”, „2 oameni [...] aleși de răi și pizmași neamului rumânesc, mai vârtos boiarilor, căci nu-i lăsa de tot în voia lor să mănânce și să prade țara, iar ei, ca niște draci înțelegând, mai rea pizmă puseră și pe ascunsu-l otrăviră pre ticălosul Drăghici spătarul”; știrea aceasta este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cantacuzinilor, de o fidelitate ireproșabilă („slugă bătrână la casa răposatului Constantin Postelnicul”), a fost și Stoica Ludescu (fiu al logofătului Șerban și nepot al unui Semion), cel pe care Iorga îl bănuia a fi fost și autor al Istoriei țărăi Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini. A ajuns în tinerețe om „de casă” postelnicului Constantin Cantacuzino și a rămas credincios (un „client” local, care abia târziu, pe la începutul anilor 80 ai secolului al XVII-lea, va ajunge ispravnic de Târgoviște) acestui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Știință și Artă - Editura Univers enciclopedic, 2004 (cu „decupajul” meu operat pe edițiile academice). 51. Rivalul lui Stoica Ludescu, nenumitul cronicar al Bălenilor (eu cred în existența unei Cronici a Bălenilor ce trebuie separată - în „complexul” numit Istoriile domnilor țării Rumânești - de Cronica despre Nicolae Mavrocordat a lui Radu Popescu), știe câteodată mai multe amănunte. Chiar dacă înșiră grozăvii, fraza lui are forță: Mihnea Vodă cel Rău (interesat de mutilări și admirator al torturilor), „luând putere în mână, multe răotăți au făcut
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
325. Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României, fasc. I, p. 14. Vezi de același, Istoria românilor în chipuri și icoane, p. 64. (Doamna Clara, Doamna Cătălina), 66 (Doamnei Marinca a lui Alexandru cel Bun), 74 etc. 326. Vezi Istoriia țării Rumânești... (Letopisețul Cantacuzinesc), în Cronicari munteni, ed. cit., p. 198. 327. Cronica Bălenilor, în Cronicari munteni, ed. cit., p. 373. 328. Corina Nicolescu, Costumul de curte..., p. 10. 329. Vezi Al. Alexianu, Mode și veșminte din trecut, vol. I, p. 346
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i băga cu picioarele goale în zăpada geroasă, așa chinuia pe creștini, o, amar de bieții creștini, că plângea și se văeta, și săracele văduve țipa de ger, dar nu era milostivire la varvarii de slujbași...” (Dionisie Eclesiarhul, Hronograful țărei Rumânești de la 1764 până la 1815). Nevoite, la rându-le, să se împrumute (după moartea lui Dan Danilovici, Vlada - sau Vlădaia -, văduva lui, „a căzut cu datorie la un turc din Giurgiu”; „Iar apoi când a fost în zilele răposatului Mihnea voievod
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
întârzierea cu pricina: „Și-l pedepsea zicând că au făcut Ghica-vodă și rumânii rușine împăratului de n-au adus haraciul la vréme; și cum împăratul biruiaște de la răsărit pân’ la apus și nu iaste altă țară mai rea decât țara Rumânească, că nu apucă o nebunie să să potolească, alta rădică”. Postelnicul ascultă și hotărârea: Ghica-Vodă mazilit și suprimat, țara transformată în pașalâc condus de un anume Mustafa, care absolut întâmplător era ginerele vizirului. Prima reacție a postelnicului este de disperare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pentru binele ei, și-l durea inima de creștinătate și de pământul țării ca să nu-l piiarză. Că și el era moșnean într-însa, cu case și cu olate, ca și alți boiari. O mare ciudă făcu Dumnezeu cu țara Rumânească, că o scoase din mâinile păgânilor și bisericile le mântui de légea lui Méhmet, și-i trimise mare bucurie. Lăudat fie numele lui în veci!” Salvatorul țării, autor al unui act de autentic patriotism (era doar vorba de un „integrat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Salvatorul țării, autor al unui act de autentic patriotism (era doar vorba de un „integrat”), devenit arbitru absolut al situației („După acéia vizirul porunci lui Costandin postelnicul să aleagă pre cine va fi voia lui ca să-l facă domn țării Rumânești. Și au lăsat pre credința lui și domniia, și țara, ce-i va fi voia lui să facă și să tocmească”), îl alege, spre a-și urma destinul, tocmai pe cel care, în pofida tuturor măsurilor de prevedere pe care și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fiiului Mării Sale Gheorghie Cantacuzino Băsarab, care, după răposarea mai sus pomenitului părintelui Mării Sale, au [fost] pribeag în Ardeal, și au șăzut la cetatea Brașovului, supt protecția chesaricească, ani 32 și, de acolo, viind aicea, întru această țara Rumânească, dincoace de Olt, au fost ban Administraționului împărătesc, și după aceia au fost gheniral până la răposarea Mării Sale, fiind miluit de la împărățiia a prea sfințitului împăratului Romei, Carol al șaselea; care au trăit ani 59 și au răposat într-acest
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în manuscris și pierdute. Configurația neoclasică a poeziei, ca și înclinația spre persiflaj și satiră trec și într-un jurnal de călătorie în versuri, din 1828, Călătoria dumnealui hatmanului Costandin Paladi la feredeile Borsăcului (publicat de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni), unde, pentru prima dată la noi, este întrebuințat termenul „romantic”. S. se declară „pătruns” de frumoasa, „romanticeasca priveală” a muntelui, dar sentimentului naturii îi lipsește fervoarea, scriitorul fiind copleșit de înregistrarea detaliată și prozaică a celor
SCAVINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]