547 matches
-
în mulțime, să guste din sărbătoare. Azi vroia să fie doar cu el însuși și cu amintirile proaspete, avea nevoie să analizeze evenimentele din viața lui, mai ales pe cel din ziua care tocmai trecea, dar n-o lăsa, o rumega, o analiza, o reproducea, o întorcea pe toate fețele pe care le fotografia și le așeza nu departe de nucleul memoriei active pentru urgențele inerente și tot mai stringente, credea el. Până a ajuns acasă amurgul s-a închis la
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
este sfatul. A sfătui pe cei mai tineri mi se pare chiar o datorie . Și nu cred că este întâmplătoare zicala: « Cine n-are bătrân să-și cumpere ». Nepotul: Înțelepte vorbe ai grăit! Unchiul: Vei avea destulă vreme să le rumegi și, mai ales, să le transmiți mai departe. Pe vremuri oamenii se adunau la clacă și își povesteau unii altora pățaniile, grijile, necazurile. Comunicau unul cu altul, fiindcă omul este înainte de toate o ființă socială, nu !? Ceea ce se întâmplă însă
SECTIUNEA DRAMATURGIE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1477764209.html [Corola-blog/BlogPost/352695_a_354024]
-
înjurau. Dacă erau mai mulți, discutau și ei. Cu voci mai puternice. Și înjurau mai mult. Cu obidă. Cu furie și scârbă. Aceeași temă era pusă în discuție: scăderea pensiilor cu 15%. După rarele momente de tăcere, timp în care „rumegau” bine cele auzite de la unul sau altul, fiecare își făcea socotelile, cu voce tristă, pierdută. Își împărțea banii cum putea mai bine. Vorbeau de datorii, de împrumuturi, de mâncare, de medicamente, de nevoile copiilor și ale nepoților. Peste tot, acolo
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_1_marian_malciu_1326200746.html [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
uneori, iar lirismul devine strigăt doar viitorul norocos e singura mea șansă bizară ca un bocet de copil neânțărcat în vreme de război sub o pace arbitrară, gunoiul nedescifrat ne umple casa ca o fiară care te pândește și te rumegă în gând. indigo, totu-i la indigo! ---------------------------- Bianca Marcovici Haifa, Israel 20 octombrie 2016 Referință Bibliografică: Bianca MARCOVICI - INDIGOUL LUI CHAGALL / Bianca Marcovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2120, Anul VI, 20 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
INDIGOUL LUI CHAGALL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 by http://confluente.ro/bianca_marcovici_1476965712.html [Corola-blog/BlogPost/369063_a_370392]
-
enervare motiv serios de destindere calm și relaxare trepte pe care să urcăm spre tezaur de preț podețe între suflete creiere supuse iubirii supuse lor papilelor gustative aranjate pe limba în formă de V taină adâncă să nu o amărâm rumegăm bine umplem golul din inimi golul din minți cu valori cât timpul nu se comprimă în noi. Referință Bibliografică: Tardivitate instalată printre semeni / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 936, Anul III, 24 iulie 2013. Drepturi de Autor
TARDIVITATE INSTALATĂ PRINTRE SEMENI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 by http://confluente.ro/Tardivitate_instalata_printre_gheorghe_serbanescu_1374622531.html [Corola-blog/BlogPost/345512_a_346841]
-
MARIA LOGA) Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cap. 5 Scâncet de copil Roțile carului se mișcau agale prin glodul drumului desfundat de țară, în ritmul mersului legănat al boilor, care rumegau opintindu-se în jug. Cât timp Nelu și Lili au tăiat cu secera la tulpinile de porumb, animalele au avut timp să se odihnească și să se hrănească cu iarba crescută pe miriștea alăturată. Era destulă samulastră[ 16 - Plante crescute
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478091796.html [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
spre casă. Încercau să grăbească mersul animalelor, care nu prea se sinchiseau de dorința stăpânilor și de îndemnurile acestora, asociate cu sficiuirea plesniturii de la biciul împletit din pile argăsită. Își vedeau de mersul lor legănat pe drumul gloduros de țară, rumegând alene. Lili simțea cum i se apropiau ceasurile nașterii. Loviturile primite de la prunc se făceau simțite în partea de jos a abdomenului și din când în când primea câte o străfulgerare de durere. - Bărbate, nu știu dacă mă prinde ziua
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478091796.html [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
în rezervă și îi organiză într-un nou guvern, care să-i traducă în viață marile sale planuri. Aceasta deoarece, guvernul din exil, format din băieți deștepți, nu puse botul la invitația de a reveni în țară fiindcă aveau de rumegat averi pentru încă trei generații și nu se făcea să riști revenind la hachițele nenorocitului de dictator, un instabil psihic, împotriva căruia organizau acum tot felul de conspirații. Poporul, și mai fericit, constată că i-a crescut nivelul de trai
RĂZBOIUL SFÂNT DE APĂRARE A GLIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1396715210.html [Corola-blog/BlogPost/347730_a_349059]
-
Acasă > Literatura > Narațiune > LACRIMA DE ȚARĂ Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Răsărise soarele printre umerii crucilor tot mai rare. Satul se prăvălea în nările unei capre priponite de grumazul dealului, rumegând leneș cerul abia ivit de dupa muchie. Roua aleargă somnambula printre degetele ierbii, în vreme ce brotacii din iaz se ceartă pe un guler de papura. Pântecul unei case,trezit din vise, isi șterge pleoapele pe banca din ulița mare. Un guguștiuc sughițe
LACRIMA DE TARA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Lacrima_de_tara_george_baciu_1342897389.html [Corola-blog/BlogPost/358025_a_359354]
-
am vrut o vorbă să îi spun, Dar m-am oprit, văzându-l ațipit, Cu chipul luminat ca de o poznă, Cu barba spumă, peste piept lăsată. În jur cutii, păpuși și ciocolată, Aprinsă pipa, risipea miroznă. Renii cuminți își rumegau tăcerea, Piticii adormiseră trudiți Pe preșuri, care-unde risipiți, Știind că-n daruri germina plăcerea. Mi-a fost de-ajuns o clipă să privesc, Tablou în care liniștea-i stăpână, Cu pătura aflată la-ndemână, Genunchii m-am gândit să-i
ÎN VIZITĂ LA MOŞ CRĂCIUN de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1481953179.html [Corola-blog/BlogPost/380377_a_381706]
-
și a început să alerge după găinile, care, profitând de poarta deschisă de la grădina mare și mai ales de neatenția noastră, se plimbau indiferente pe prispa proaspăt lipită. Ne-am întrerupt povestea aici. Mamaie avea treabă iar eu trebuia să rumeg în liniște răzbunarea împotriva lui tataie. Îmi ascunsese atâtea povești interesante despre mami, ca să mă plictisească adesea cu „măiculița lui”. Ce treabă aveam eu cu trecutul lui? Eram confuză. Tot ce credeam că știam, pica. De la tataie nu aflasem nimic
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilarie_continuare_mihaela_arbid_stoica_1335122524.html [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
o mesteca numai s-o simtă acolo mereu...era știrb, cu mustăți mari, galbene, țepoase și-l asculta mereu cu frică, uitându-se țintă la el cu ochi mari, pregătit în orice moment să fugă cât îl țineau picioarele... Vacile rumegau și-n mers, știau ce drum trebuiau să urmeze...Balta începea la mai puțin de un kilometru de sat, dincolo de Linie era cătina sălbatică, făcea doar flori puternic-mirositoare, cu diferite nuanțe, nimeni n-ar fi știut că aceasta ar fi
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1495290854.html [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
vite, altu n-ai voie să lucri cu ață, altu cu lâna, înt-altă dzî n-ai voie să scot cenușă, alte dzâle n-ai voie să faci nimica... - Am înțeles... (Oare? Ei, aș! băgasem doar la cap, să am ce rumega peste ani, mai tarziu.) Dar cum e asta cu „pe vechi”? De ce să le ținem de două ori? - O-ha-ho!.. Păi da să șcii că nu toate să tan de doauă ori. Să tan și pe nou numa helea de-s
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” by https://republica.ro/povestea-ca-viata-adiet-sau-sarbatorile-batranilor-zii-rau-de-traznet-precupu-doamne-feri [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
NU SIMTE DURERE Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1809 din 14 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Omul care nu simte durere Sensibilitatea la durere e doar o părere. Trebuie să-ți faci o crustă cât mai groasă, să rumegi și să taci, să lași impresie frumoasă, că-n lumea asta, spinii, nici spini nu mai sunt parcă, de-nțeapă-n golul inimii, pe valuri, ca o barcă, se lasă duși niciunde, de vântul care bate răzleț, de oriunde, în
OMUL CARE NU SIMTE DURERE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 by http://confluente.ro/urfet_sachir_1450127474.html [Corola-blog/BlogPost/375001_a_376330]
-
întoarce de cenușă înclinăndu-se între oglinzi: mereu este un moment unde corbii mor tăiați între pupile. Până în prezent, eu trec prin propriile gemete, complexul se confruntă cu abismul. Acolo, în lumea mânerelor, la ușă ce traversează garganta; între timp ce rumega prin rândurile mochetelor, un indiciu de molie, o poveste care niciodată nu reface morții, sau cele cu care se confruntă ea. Nu știi la urma urmei, dacă poți congela fiecare minut, viitor ori, urme de relief. Și dacă ai alt
DENSITATE DE MOMENTPOEM DE ANDRÉ CRUCHAGA TRADUS ÎN ROMÂNEȘTE DE ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 by http://confluente.ro/elena_buldum_1432651400.html [Corola-blog/BlogPost/343269_a_344598]
-
trist centaur în pași de dans. Iedera spune cuvintele sinelui, În urechea mea stângă aud un balans. Orchestra a tăcut prea devreme, Mulți pentru glorie s-au bătut, Triumful urcă precum un vierme, Raiul a fost ridicat din lut. Munții rumegă norii, sublimul, Leul a fost cândva șobolan, Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul, Lasă-mi o porție de catran. Tobele bat, trompetele sună, Mergem voioși la carnaval, Moartea are culoare brună, Viața-i ascunsă-n recif de corali. CHAGALL Erau
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1422192852.html [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
femeie din grupul chemat de tușa Lina. Tăcură toate. Se auzeau doar gurile care mai îndemnau oamenii să cumpere produsele aduse cu bocceaua, coșul de răchită, pungile mari de plastic ori cu sacul. Cele cinci femei priveau în pământ, își rumegau gândurile răvășite din cauze diferite. Trecură două sau trei minute până când Maria rupse tăcerea. - Eu nu cred în treburile astea... Vorbește lumea. Din păcate, sunt femei care așa cred că scapă de necazuri. Poate or fi și bărbați, dar eu
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 by http://confluente.ro/marian_malciu_1490184687.html [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
lor blânji. După ce mâncă, strânse cu grije ce mai rămase și le așeză în straiță.Apoi se întinse pe iarbă rezemat cu capul pe trunchiul salcâmului.Își trase pălăria neagră peste ochi.Boii terminară brațul de fân și se așezară rumegând. Carol adormi și un vis venind din trecut îl cuprinse. “Bunul Gheorghe îl ținea de mână și cu pași măsurați se îndreptau spre locul lor din Rățălești. Era o primăvară timpurie și aburi ieșau din pământ. -Nepoate, mergem să luăm
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 by http://confluente.ro/Statuia_din_amurg_al_florin_tene_1329554894.html [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
rece brazda, nu semănam. Dar a fost caldă. Atunci e bine de pus sămânța în pământ. Acesta este termometrul țăranului. -Am înțeles bunule!” Carol se trezi, puțin buimăcit.Și-a dat jos pălăria, și s-a uitat la boi.Aceștia rumegau în liniște, culcați, sprijiniți pe picioarele din față. S-a sculat din iarbă și i-a mângâiat cu biciul ușor. Vorbind cu ei.Boii s-au ridicat, apoi, după ce i-a înjugat la rariță, au intrat în brazdă.Au rărițat
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 by http://confluente.ro/Statuia_din_amurg_al_florin_tene_1329554894.html [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]
-
scurtă Țapul se găti de luptă. Sângele li se-nfierbântă Și-ntr-o clipă sar la trântă. Și se bat, vai, ce maniere ! Până cad, fără putere. Turmele, fără gâlceavă, Au păscut iarba firavă, Apoi s-au întins la soare, Rumegând cu nepăsare. Morala: Păstorii se bat, când n-au ce face, Deși turmele trăiesc în pace. FABULĂ TRISTĂ Barza, despre care știu Că era doar un crochiu, S-a făcut luntre și punte Și-a desenat un grăunte, Apoi, fuga
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1452589985.html [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
sprijinea geana soarelui peste deal și deodată apa rîului prinde a vui, o cioară întîrziată își caută cîrdul pierdut prin frunzișul pădurii, și forfota serii se mai resimte o vreme, pînă cînd se întunecă și numai vacile se mai aud rumegînd în grajduri pînă tîrziu, cînd le vine cîinilor să latre la lună ... Cînd s-au întors acasă, Mancuse s-a dus în “atelierul” lui, a luat plicul care îi stricase echilibrul interior și a închis robinetul aparatului care producea infinitul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_43_48_ioan_lila_1339754333.html [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
alta- au laturi de pătrat, nici fără prea multă lipire, deși zidirea este la fel de originală. După stingerea varului, acesta este imediat amestecat cu nisip mascat de rău și pus spre astuparea și lipirea spațiilor dintre pietre) de parcă ea însăși își rumegă permanenta rugăciune pentru oamenii locului și pentru toți cei ce o văd. Construcția originală indică că este o minune a locului, iar dovezile istorice ce mărturisesc cu mirare profundă că a fost construită numai într-un an, un an... din
TRECEREA ... (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1433451069.html [Corola-blog/BlogPost/374820_a_376149]
-
Să ne facem înțeleși. Cu ceva timp în urmă, Ifi-Geniu cel de serviciu la porțile literaturii române și de pretutindeni, mereu, întruna și pururi fără viciu, a decretat că revista „Constelații diamantine” este cea mai proastă revistă pe care a rumegat-o, de când paște pe pășunile literaturii române. Că este mai ceva decât revista „Urzica” de odinioară. Că omagiul adus poetului național este sforăitor. Că publică tot felul de neaveniți! Prea bine, am zis. Dar, o revistă nu poate fi negată
UN IFI-GENIU TURBAT de JANET NICĂ în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 by http://confluente.ro/Janet_nica_1403369510.html [Corola-blog/BlogPost/357237_a_358566]
-
ți este și cu foamea?! Naște-nchipuiri! Ajuns la casa fetei, fu mirat cât de mică era. N-avea-mprejmuire. Zidurile cernite păreau ca date cu cenușă, ferestruicile, fără sticle... Și tot așa... Ce-nseamnă casa fără om! Lipsește mâna de bărbat! rumegă în cap firoscos. De, nu era el cruce de voinic?! În coasta casei află coșarca pomenită, adevărată vedenie de basm! Înaltă cât statul de om, acoperită cu țiglă roșie, spoită în alb strălucitor. Avea doar o ușiță dată cu galben
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1444544241.html [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > RECONDIȚIONARE Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mi-ai hărăzit, o, Doamne, să-mi port albastre oase tot rumegînd din fluier ca niște cai bătrîni, să le-ncălzesc cu vodkă prin poduri igrasioase, de parcă aș aprinde, cald, focul pe la stîni. Dar nu mi-ai spart în creștet frumosul ou de aur, și-mi năvăleau țînțarii în ochi cînd mă-nsuram
RECONDIŢIONARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 by http://confluente.ro/dragos_niculescu_1493140353.html [Corola-blog/BlogPost/374007_a_375336]