62 matches
-
poate da șase-șase. Nu orice popor și-a putut concentra destinul în fulgere. Biografiile mărunte au fost semnate de hazard. Celelalte sunt create împotriva lui. Destinul - un discreționar acar al șanselor. Viața - această sublimă coridă dintre om și destin. De rumeneala vieții sunt responsabile și zarurile clipei. Timpul se teme de piramide, iar destinul de Oedip. ISTORIE În abatoarele istoriei sângele intelectual a avut cea mai teribilă bursă. În orice victorie, cel puțin câteva procente sunt conjuncturale. Mă tem că indicatoarele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
glas cald și duios, dar foarte cunoscut. Era mama, care dorea să mă trezească. După ce le-am povestit părinților prin ce aventuri am trecut, mi-am zis: N-o să uit acest vis ciudat cât voi trăi! Mirajul naturii Elena Roșu Rumeneala zorilor înflorea discret pe cerul răsăritului. Soarele țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al câmpului, al pădurii și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
patru cartușe mari prinse pe piept În locul unde ar fi trebuit să se afle buzunarul stâng, de aici coborî la mâinile mari, arse de soare, la pantalonii terfeliți și la cizmele jegoase și Înapoi la fața lui roșie. Observă cum rumeneala feței era Întreruptă de dunga albă pe care i-o lăsase pe frunte pălăria Stetson, atârnată acum de unul din stâlpii ce susțineau cortul. — Ei, să bem pentru leu, spuse Robert Wilson. Îi zâmbi din nou și, fără să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Interogațiile lui rămân fără răspuns, neputința de a mai distinge între nuanțele răului transformându-se în exasperarea de a nu mai distinge între bine și rău: Nu mai știa ce e bine și ce e rău, și judeca totul după rumeneala cerului, găsind în ea mângâiere". Identificarea lui Rajić cu acest alter-ego este deplină, ultima lui dorință fiind anunțată o trimitere la unica alinare dată de misterul norilor și-al cerului: Și, oi fi eu cum oi fi, știu că o să
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Mihai. "Mic și îndesat după cum și-l amintește colegul său, Ștefanelli -, cu pîrul negru pieptănat de la frunte spre ceafă, cu fruntea lată, fața lungăreață, umerii obrajilor puțin ridicați, ochii nu mari dar vii, colorul feței întunecat, prin care străbătea încă rumeneala sănătoasă a obrajilor. Era totdeauna curat îmbrăcat"22. Colegii săi l-au văzut sociabil și plin de voioșie, un cititor pasionat, de unde i-a venit în școală oarecare faimă (Gr. Goilav). Vasile Bumbac își amintea că, de-abia sosit la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din Ioan Zlataust, din Fiziolog, din Varlaam și Ioasaf. Deși cu imagini de împrumut, cadența patetică din plângerile la moartea fiului Petre dovedesc o înaltă rafinare în ondularea retorică: " Unde este acum frumusețea obrazului? Iată s-au negrit. Unde este rumeneala feței și buzele cele roșii? Iată s-au veștejit. Unde este clipeala ochilor și vederile lor? Iată să topiră. Unde este părul cel frumos și pieptănat? Iată au căzut. Unde sunt grumazii cei netezi? Iată s-au frânt. Unde este
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lin”. Fata de la Cozia, consultată de Țepeș asupra răsplatei pe care s-o primească, răspunde În chip brav după ce În prealabil: „Rumenind la față, ca o rozișoară...”. Fata din Dafin, ispitită de un străin drumaș, Își dă repede pe față „rumeneala” și, cu chipul purpurat, fuge pe plai. În fine, În balada N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului, domnul tînăr, trecător șt acesta (trecător și expert erotic), vede numaidecît „fața rumeoară” a copilei și Înțelege despre ce e vorba. Făt-Frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
domnul tînăr, trecător șt acesta (trecător și expert erotic), vede numaidecît „fața rumeoară” a copilei și Înțelege despre ce e vorba. Făt-Frumos află În palatul de sub stîncă fata ce visase. Cum putea fi altfel dacă nu „rumenă și albuliță”? etc. Rumeneala e, așadar, cartea de vizită a inocenței. Bărbatul poate fi „un tigru ce flămînzește”, un devastator de bogate grădini, femeia (evocată cu precădere În faza nubilității) trebuie să rumenească. Rumeneala, pentru a se pune În evidență, are Însă nevoie de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cum putea fi altfel dacă nu „rumenă și albuliță”? etc. Rumeneala e, așadar, cartea de vizită a inocenței. Bărbatul poate fi „un tigru ce flămînzește”, un devastator de bogate grădini, femeia (evocată cu precădere În faza nubilității) trebuie să rumenească. Rumeneala, pentru a se pune În evidență, are Însă nevoie de o culoare de contrast. Este, s-a putut constata cu ușurință, albul, bălaiul. O metamorfoză plăcută se petrece sub ochiul celui ce intră În spațiul inocenței: albul se rumenește, fata
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
senin”): numai În momente de mare emoție, cum este aceea descrisă În Hial (Florile Bosforului). Cum se Împacă, totuși, figura inocentei, cu răsfățul, dorința aceea grăbită să atingă pragul de sus al desfătării ce se observă În toată erotica bolintiniană? Rumeneala ascunde, În fapt, o mare primejdie. Figura inocenței este, În realitate, anticamera amorului magic, acela care Îmbată simțurile. CÎnd fața se roșește, cu delicatețe, de emoție, ochii se Întunecă de focul interior: „Mult ți-e fața rumeoară, Mult ți-e
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este incalificabilă, inclasabilă, ea rezistă În fața tentativei de a o descrie... La Bolintineanu, inocența este, dimpotrivă, o figură determinabilă, retorica ei poate fi descrisă, semnele, simptomele ei pot fi citite și analizate, cum s-a putut constata mai Înainte. De la rumeneală la rapt este un lung ceremonial și el Înfățișează, În fond, treptele ce duc spre treapta desfătării erotice, În zona sudică a imaginarului romantic. Nu știu ce loc trebuie să găsesc În această mică mitologie a erosului bolintinean sinului. El este pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
istorice, Basmele, Macedonene: coborîrea pe uscat și deplasarea spre nord. Discursul moral și patriotic. Peisajul lui Bolintineanu, gustul „vălmășagului”. Elementele fantasticului. Balada Domnul de rouă. Masa: locul și timpul meditației. Stînca și spațiul singurătății. Erosul lui Bolintineanu. Regimul farmecului vergural, „Rumeneala”, cartea de vizită a inocenței. Loialitatea ochiului. Amorul magic. Figura «raptuluiă Femeia la vîrsta canonică. Figura mistificației și a sacrificiului. Teroarea retoricii. IX. Vasile Alecsandri. Liniștea, confortul și timpul rău. O recluziune productivă. Soba, focul ceaiul și blana groasă: obiecte-refugiu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]