121 matches
-
adie Cânturi dulci ca un fior, Când prin flori de iasomie Își sting sufletele lor, Astfel notele murinde Blânde, palide, încet, Sbor sub mîna-ți tremurânde, Ca dulci gânduri de poet. Sau ca lira sfărâmată Ce răsgeme-ngrozitor, Când o mână înghețată Rumpe coardele-n fior, Astfel mîna-ți tremurândă Bate-un cântec mort și viu, Ca furtuna descrescândă Care muge a pustiu. {EminescuOpI 19} Ești tu nota rătăcită Din cântarea sferelor, Ce eternă, nefinită, Îngerii o cîntă-n cor? Ești ființa-armonioasă Ce-o gândi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
alungă în spaimă înghețată, Cu sufletu-n ruină un rege-asirian, Cum stîncelor aruncă durerea-i înspumată Gemîndul uragan. De ce nu sunt un rege să sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, Să fac să rump-o lume ce sfîșie-n tăcere Sdrobit sufletul meu. Un leu pustiei rage turbarea lui fugindă, Un ocean se-mbată pe-al vânturilor joc, Și norii-și spun în tunet durerea lor mugindă, Gândirile de foc. Eu singur n-am cui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
o primăvară, moartea-o părere de rău; Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare, Și din liră curgeau note și din ochi lacrimi amare Și astfel Bolintineanu începu cântecul său. Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită, Rumpe coarde de aramă cu o mână amorțită, Chiamă piatra să învie ca și miticul poet, Smulge munților durerea, brazilor destinul spune Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune, Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. Iar Negruzzi șterge
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
din strungă, Luna-n mare își aruncă chipul și prin nori le-alungă. Cine-a deschis piramida și-năuntru a intrat? Este regele: În haină de-aur roș și pietre scumpe El intră să vad-acolo tot trecutul. - I se rumpe Al lui suflet când privește peste-al vremurilor vad. În zadar guvernă regii lumea cu înțelepciune, Se-nmulțesc semnele rele, se-mpuțin faptele bune; În zadar caut-al vieții înțeles nedeslegat. Iese-n noapte... ș-a lui umbră lungă-ntins se
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
și râd de cîte-ascult Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult. {EminescuOpI 72} CRĂIASA DIN POVEȘTI Neguri albe, strălucite Naște luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; S-adun-flori în șezătoare De painjen tort să rumpă, Și anina-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mișcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dîndu-și trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
podele, ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, A țesut subțire pânză străvezie ca o mreajă; Tremurând ea licurește și se pare a se rumpe, Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. {EminescuOpI 77} {EminescuOpI 78} {EminescuOpI 79} După pânza de painjăn doarme fata de-mpărat; Înnecată de lumină e întinsă în crivat. Al ei chip se zugrăvește plin și alb: cu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se coc, A ei gură-i descleștată de-a suflării sale foc, Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri; Iar pe patu-i și la capu-i presurați-s trandafiri. Iar voinicul s-apropie și cu mâna sa el rumpe Pânza cea acoperită de un colb de pietre scumpe; A frumseții haruri goale ce simțirile-i adapă, Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă. El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină, Pune gura lui fierbinte pe-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Poate-oiu uita durerea-mi și voiu putea să mor. Străin și făr-de lege de voiu muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulița l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă, iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci vieață! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume norocul să trăiesc. Să cer a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
duioaselor dureri! Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei, Femeie între stele și stea între femei Și întorcîndu-ți fața spre umărul tău stâng, În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng. Cum oare din noianul de neguri să te rump, Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump, Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec, Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nnec Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân, Aproape, mai aproape pe inima-mi s-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lucitor Și mai goală este-n somnu-i, numai bolta naltă, sură 29 {EminescuOpVI 30} A ferestrei este rece și simțirea nu o fură, Dar de pînz-acoperită-i cu un colb de piatră scumpă. S-apropie-ncet voinicul și cu mâna va s-o rumpă, (220) Apoi lin o dă-ntr-o parte, peste fată se înclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Ia inelul ei cel mândru de pe degetul cel mic... Și se-ntoarce în codreana-i noapte tânărul voinic
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lumini, făclii Și aerul, pătruns de mari oglinzi, E răcoros și de miroase nins. O noapte - eternă prefăcută-n ziuă, Grădină de - aur, flori de pietre scumpe, 35Zefir trecea ca o suflare viuă Și-n calea lui el crenge grele rumpe. Cu - aripi de-azur, în noaptea cea tîrziuă, Copii frumoși ai albei veri se pun pe Boboci de flori, când ape lin se vaer, 40Sbor fluturi sclipitori, ca flori de aer. Acolo - nchisă cu mai multe soațe, Ca ea copile
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
împlinit Și rândul că au venit La Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul. Iar a sa sor prea iubită Întru toate iscusită, Ea de veste că prindea, Și afară că eșea, Fața-n cap că-și sgîria, Părul galben că-și rumpea, Cu amar tare plângea Și din gur - așa zicea: Mare păcat și mai greu Ce-au căzut pe capul meu. Frate - său o auzea Și din gur - așa-i zicea: Surioară, surioară, Scârba mea te împresoară? Au că tu te-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
interes ce trebuia să-l poarte pentru Dionis. Ei deschiseră ușa. Dionis era lungit la pământ, părul în dezordine, ochii închiși cu vehemență. Pleșuvul îl ridică încet de la pământ și-i dezgoli pieptul. - Cât pe ce era să i se rumpă o vână a inimei, zise el încet. Pare foarte sensibil. O bucurie mare l-ar omorî. Nici trebuie să-l trezim măcar... Îl voi cloroforma, ca din leșin să treacă într-un somn adânc. În vreme ce doctorul (veți fi ghicit că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
viu, este marginea gîndirei, este o luptă vană, crudă, fără de voință și fără de speranță. Desperarea ucide, această simțire nimicește. Martiriu este numele simțirei mele. În fiecare fibră ruptă e o nemărginire de dureri, și nu deodată, fibra cu fibră se rumpe inima mea. Moartea e un moment, desperarea e tâmpă, o asemenea simțire este iadul. Marie, poți tu să-ți închipuiești asemenea chin, să ți-l închipuiești fără să plângi, din milă sau - nu! - de îngrozire? De piatră să fie o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
te-am văzut? Orb de-aș fi fost, de cât amar scăpam. De n-aș fi fost defel, scăpam de o viață chinuită, pustie, fără de lumină. Floare! cum surâzi în grădina zilelor tale, fără să știi c-o inimă se rumpe; stea! cum lucești în cerul tău, fără să știi c-un suflet moare. Și-n neștiință ești și mai frumoasă, ești și mai mult cauza unor crude dureri. Ah! cât ești de frumoasă, și cu cât o ești mai mult
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
merită a se numi omenești. Prin ușa unei cârciumi deschise auzii țârlâiturile unor coarde false, pe cari le schingiuia sub arcușul său cel aspru și cu degetele-i uscate un biet copil de țigan, și-n preajma lui sărea de rumpea pământul o muiere-n doi peri și un țigan rupt și lung, cu picioarele goale băgate în niște papuci largi și umpluți cu paie. O veselie grotescă, urâtă se desemna pe fețele amîndorora. Alături era o cafenea. Ploaia și frigul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lumei, umbră ce cobora razele soarelui ca pe-o scară de aur - umbra Poesis! Adeseori îmi părea cumcă Eternitatea nu mi-ar fi destulă s-o ador și că, îmbrăcat în haina morții, eu, în luptă cu bătrânul timp, îi rumpeam aripele și-l azvârleam în uitare! Altădată limbele mi se păreau neroade, vorbele fără înțeles... orce vorbă ce nu o puteam referi la ea îmi părea o nerozie, și o nerozie să cuget asupră-le... mintea mea {EminescuOpVII 197} încetase
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
meu și [s -*] așeză astfel încît pieptul îi venea drept în umărul meu cel drept, apoi, încungiurînd c-un braț grumazii mei, iar cu celălalt pieptul, el își plecă fruntea pe umărul meu drept și-mi șopti la ureche: - Azi rump orce legătură cu viața, azi rump legătura de amicie cu tine, legătura de amor cu umbra, cu aducerea - aminte a Sofiei. Tomo, de azi înainte eu nu mai sunt al meu. Eu mă duc și te las pe tine aicea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pieptul îi venea drept în umărul meu cel drept, apoi, încungiurînd c-un braț grumazii mei, iar cu celălalt pieptul, el își plecă fruntea pe umărul meu drept și-mi șopti la ureche: - Azi rump orce legătură cu viața, azi rump legătura de amicie cu tine, legătura de amor cu umbra, cu aducerea - aminte a Sofiei. Tomo, de azi înainte eu nu mai sunt al meu. Eu mă duc și te las pe tine aicea... dar înainte de-a merge voi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cuțitul den brâu și tai repede curelele legate de gard, pui mîna-n coama calului și-ntr-o clipă sânt pe el și-l izbesc de-i răsună coastele. Ca turbat azvârle din copite, nechează {EminescuOpVII 206} una, dar o și rumpe de fugă, încît zburam prin noapte ca purtat de-un duh - spaimă, fără să mă uit în urmă. O împușcătură auzii în urma mea, glonțul îmi vâjâi pe la ureche, dar lăsând [calul] fără frâu, izbindu-l numai în coaste, el fugea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
foc. Gloanțele vâjâind prin salele întinse, toți se sculară speriați; unii, loviți, rânjeau moartea lor... altora li căzuse păharele din mână, partea cea mai mare, uitând arma și tot, o apucă spre a ieși pe ușă. - Pe ei! țipai eu, rumpând o fereastră din țîțînele ei și sărind eu cel dendîi în sală. După mine toți. Câți rămăsese în sală, toți fură măcelăriți. Am luat puștile lor încarcate și, alergând prin camerele largi și luminate ale castelului, am zdrobit tot ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dintre copiii munților. Bolovanii în șir, copii! Într-un moment bolovanii erau puși în două șiruri, în ordine de bătălie, asemenea unui mur. Când inamicii începură a urca dealul, șirul întîi de bolovani se rostogoli în ei, astfel încît, pocnind, rumpând, lovindu-se de colțuri de piatră ce răsăreau prin iarbă și prin tufișe, bolovanii în urma urmelor rumpeau șirurile de oameni din vale {EminescuOpVII 216} sau, repezindu-se de pre câte - un vârf de stâncă, cădeau în întreaga lor greutate pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ordine de bătălie, asemenea unui mur. Când inamicii începură a urca dealul, șirul întîi de bolovani se rostogoli în ei, astfel încît, pocnind, rumpând, lovindu-se de colțuri de piatră ce răsăreau prin iarbă și prin tufișe, bolovanii în urma urmelor rumpeau șirurile de oameni din vale {EminescuOpVII 216} sau, repezindu-se de pre câte - un vârf de stâncă, cădeau în întreaga lor greutate pe capetele semeților. De după șirul al doilea de bolovani se-ntinsese puștele și unde vedeau ființe de oameni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o literă necitită; un oraș de ars, o pagină de-ntors - iată cartea de legi a revoluțiunilor, a dreptății lui D-zeu! .......................................................................................................................................... Aici sunt mai multe pagine rupte din manuscriptul lui Toma. Or că le-a găsit de bine a le rumpe, or că vro mână streină căruia i le dedese el să le citească a avut indiscrețiunea de-a le găsi într - atâta de interesante încît să le rumpă spre păstrare. In orce caz nouă ni pare rău de-a nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
manuscriptul lui Toma. Or că le-a găsit de bine a le rumpe, or că vro mână streină căruia i le dedese el să le citească a avut indiscrețiunea de-a le găsi într - atâta de interesante încît să le rumpă spre păstrare. In orce caz nouă ni pare rău de-a nu fi în stare să dăm cont publicului despre ceea ce conțineau acele pagini; ci vom continua cu urmarea de unde - o găsim și noi: că-l văzuse acasă. Ce era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]