121 matches
-
o literă necitită; un oraș de ars, o pagină de-ntors - iată cartea de legi a revoluțiunilor, a dreptății lui D-zeu! .......................................................................................................................................... Aici sunt mai multe pagine rupte din manuscriptul lui Toma. Or că le-a găsit de bine a le rumpe, or că vro mână streină căruia i le dedese el să le citească a avut indiscrețiunea de-a le găsi într - atâta de interesante încît să le rumpă spre păstrare. In orce caz nouă ni pare rău de-a nu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
manuscriptul lui Toma. Or că le-a găsit de bine a le rumpe, or că vro mână streină căruia i le dedese el să le citească a avut indiscrețiunea de-a le găsi într - atâta de interesante încît să le rumpă spre păstrare. In orce caz nouă ni pare rău de-a nu fi în stare să dăm cont publicului despre ceea ce conțineau acele pagini; ci vom continua cu urmarea de unde - o găsim și noi: că-l văzuse acasă. Ce era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
senin încă pîn-în fundul său, el se-namoră încă de floarea de pe mal și-n profundul și seninul lui amor o botează floarea gândurilor. Râul trece, cumplit urlă vântul... ziua se confundă cu lumina cea amară a nopții. Râul turburat rumpe și duce floarea mereu, mereu pîn-o arunca-n malul unei pustii aride și seci de-asupra căreia cugetă în nouri o lună palidă ca fața unei vergine moarte. Buha bătrâneței ciocănește în lungul pustiu și, cântând de dorul floarei, o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
astea să vând nimărui mîța-n sac; dacă cineva dorește să vadă desfășurîndu-se înaintea ochilor săi un model, ceva complet, ceva neîntrecut, ca romanele d. e. ale lui Paul de Kock, pardon - ale Mdme Georges Sand, atuncea îl consiliem mai bine ca să rumpă cu cititul de la această punto - virgulă ce ni luăm libertatea d-a așeza mai groșcioară chiar aici; căci ceea ce caută nu va găsi. Dacă însă și această carte de calicie (arhaism: declarare de faliment ) de autor românesc nu ar fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
constelată,/ Cu mâinile unite pe-al ei piept/ De neauă... Trece luminând cu ochii/ Albaștri, mari, prin straturi înflorite/ De nori, ce înfoiate îi oferă/ Roze de purpur, crinii de argint;/ Din când în când cu mâna-i argintoasă/ Ea rumpe câte-o floare și-o aruncă/ Jos pe pământ ca pe-o gândire de-aur;/ Colo un nor se nalță sfânt și sur,/ Se-ncheagă, se formează -'ncremenește,/ Devine-un templu grec și plin de umbra/ Columnelor ce-l înconjor
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
într'un amurg pe Negoi)). Frumoase poeme de dragoste, amestecînd jind trupesc cu năluciri de îngeri, sînt cele două Ademeniri, Cântec pentru dezbrăcare și Fata din dafin: "Stihia'ți pură, albă, se arată:/ Calc nori și îngeri, goală li te rump/ Lung să-ți sărut și să cuprind de-odată/ Tot adevărul trupului tău scump." (Cântec pentru dezbrăcare). Comentariul acestor doruri întîrziate e acela pe care poetul lor, însuși, îl face: "Zâmbește toamna uneori/ Ca un strigoi al primăverii." (Se roagă
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
veci pierdută, Eu suferință ți-o ascult. Vicleana de-i a ta vorbire, De-s țintă la minciună eu... O,cruță-mă ! Căci nu-i mărire Să pierzi un suflet că al meu ! N-aș vrea credința-mi să se rumpă... Șanț oare cerului mai scumpă Ca altele ce șanț de dor Și nevinovăție pline, Și-s mai frumoase decât mine, Și nici un braț de muritor Nu s-a atins de patul lor ?... Nu !Jură-mi că cinstit ți-e gindul
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
fiind din slove și spoieli, răsturnînd, prin ruperea ermeticei picturi de lumea fiarelor de toată ziua, jelania cronicărească: "... A psevdofiarelor cînt viața-neviața/ care nu se trece ca, topită, ghiața,/ nu mi se destramă cum, în aier, ceața,/ nice nu se rumpe ca, supțire, ața,/ au se ovilește ca, bătrînă, fața;/ căci de sboară,-mi sboară altfel decum rața,/ ou' lor, pe lume, nu-l clocește rața,/ nici nu pasc fîneața,-n toată dimineața,/ cum acelea-n care-ți slobozești sîneața;/ ci
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]
-
Viața și petrecerea sfinților (1683) a lui Dosoftei, suprapune scenariului agricol imaginea unei forme de tortură: „Iară el legându-i la caii săi cei de războiu, îi căzniia bătându- i. Că mânând caii, îi trăgea grăpiș pre svinți de le rumpea carnea și să-ncrunta pământul de svântul lor sânge”. Valoarea expresivă a compusului târâș-grăpiș, construit pe tiparul frecvent în româna populară al formulelor rimate și ritmate (talmeș-balmeș, caleavalea, harcea-parcea etc.) se bazează pe un marcat simbolism fonetic, sugerând mișcarea anevoioasă
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
haugașe. - Ie pe cîmpi de-a dreptul. Dă pin arături, peste brazde. - Trăsura s-a putea strica. - Ce-ți pasă? - Fie; ține-te bine. - Surugiu, oprește, stăi! (...) Valea-i răpide, trebuie să punem piedica. - Nu-i nevoie. - Dar ne-om rumpe gîtul." Judecata aspră asupra cărții - "nu a dat satisfacție în special din cauza limbii recomandate în dialoguri, cu prea multe elemente (regionale, învechite sau franțuzisme) deosebite de norma exprimării literare" (Istoria lingvisticii românești, 1978, p. 64) - se poate converti azi în
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
-mă dă-mă-n leagăn Suie-mă în soare Să-i pun întrebare De ce-mi ești tu dragă Cînd anii-mi dezleagă Bruma lor întreagă Din strîmta desagă De ce-mi ești tu scumpă Cînd vin hoți să-mi rumpă Haina grea de plumbă Cămașa-mi dezbumbă Mîinile-n piepți bagă Inima să-mi tragă Și s-o ducă, ducă-n Rîșnița năucă Să devin nălucă...
Bucurie dulce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10759_a_12084]
-
Văzut-am bine? Visez? A rupt-o-n față-mi! O, suflete, te-nalță, o inimă, îngheață-mi. Ce-ți folosește ție să îmbli căi întoarse, Ce-ți folosește pânza de intrigi bine toarse?... Ce nu mergi cale dreaptă?... Nu rumpi* cu braț de fier, Nu faci ca ziua de-astăzi la toți [să] pară ieri?... Și zece luni de trudă și ani întregi de chin M-au folosit cu-atîta... cu-atîta de puțin, Pe când un vârf de spadă, veninul, un pumnar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
râde cu-a lui nemărginire, A nourilor lume aurită [e] de soare Ce, cu văpaie albă, frumoasă, orbitoare, Împrăștie în neguri subțiri din juru-și norii, Ca la minune cată la dânsul călătorii. Deodată ți se pare că ceru-ntreg se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe; Apunerea cerească părea de raze ninsă Ca pâsla păreau albe dumbravele sub dânsa, Iar râuri, lacuri, ape sclipeau ca și oglinzi. Apoi, când răsăritul cu ochii îl cuprinzi 2275 Sub cerul plin
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
splendoare. Un colb de diamante părea că se lățește În ceață preste lume, de scânteie și crește, Și lacuri și pârâie ardeau sub acea ploaie Încungiurați de arburi, pe ei era văpaie; [Deodată mi se pare] că cerul tot se rumpe În ploi scânteietoare de colb de pietre scumpe, Apunerea cereas[c]ă era sub raze ninsă, Ca pâsla erau albe dumbrăvile sub dânsa, În râuri, lacuri, ape sclipeau ca și oglinzi; Apoi, când răsăritul cu ochiul îl cuprinz Uimit priveam
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cheltuit viața și fac cu moartea nuntă. (după o pauză) Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă rece de viu eu mă usuc, Pe-a vânturilor gânduri eu gândul meu îl duc. Rumpeți de pe-a mea frunte auritul diadem, Dară lăsați-mi viața, să râd și să nu gem, Să nu privesc în lume, un ochi fără lumină, Un osândit ce-l duce la moarte fără vină, O liră fără sunet, un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spaimă, nebun, bolnav, tăcut, Cu fruntea înfierată, ca îngerul căzut. Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă rece de viu eu mă usuc, Pe-a vânturilor gânduri eu gândul meu îl duc. Rumpeți de pe-a mea frunte auritul diadem, Dară lăsați-mi viața... Să rîd! Să nu blestem... Să nu privesc în lume un ochi fără lumină Un osândit ce-l duce la moarte fără vină, O liră fără sunet, un aer
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Voi! ȘT[EFAN] Ei bine! (se scoală) Iubesc! Iubesc astfel încît simt c-aș muri daca nu voi avea-o pe ea... (deconcentrat) Pe ea?... Neciodată. Fi-o-aș oare în stare s-o fac nefericită? Nu. Ei bine, voi rumpe din inimă acest amor și dimpreună cu el viața mea. O! de-ai putea tu să vezi în sufletul meu! Ce pustiu, ce negru, ce rece! 2257 [2Cînd cimitirul doarme și crucile veghează Când pintre ele buhe tipînd poetizează Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atom din însu-i diafan. Neci partea nopții palizi, neci partea lui Satan. De-aceea urăsc lumea c-o patimă atee, De-acea blăstem pe mama, fiindc-a fost femeie, Femeie ca și Mira. Și-n furie îmi vine Ca să mă rump în două, ca să mă smulg din mine Și eu să nu mai fiu eu. De ce nu sânt eu lumea, Ce nalță în tămâie durerea, rugăciunea, Că mi-aș uita și stele și cer și Dumnezeu, Să plec mări, munți și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atom din însu-i diafan, Neci partea nopții palizi, neci partea lui Satan. De-aceea urăsc lumea c-o patimă atee Ș-aș blăstăma pe mama fiindc-a fost femeie, Femeie ca și dânsa. Și-n furie îmi vine Ca să mă rump în două, ca să mă smulg din mine. O, nu știi ce-i amorul, nu știi cumplitul chin Ce împle al meu suflet de moarte și venin! De-ai ști!... M[AIO] Nu știu o, Doamne? ȘT[EFAN] O știi, sărman
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aud or nu? [M[AIO] Da, Doamne! L-auzi! Sfărmata liră Odată-ncă din visuri, din fum, din vin se-nspiră Și-ți cântă furtunoasă ca marea în turbare, Ca viscolul ce-o sapă cu brazdă lungă, mare, Și valurile-i rumpe și fundu-i răscolește De-n el cântare mândră gândiri adânci găsește. Ascultă! ȘT[EFAN] Cântă june cu inima nebună. Gândesc precum gândește pe mare-o blondă lună. (în timpul acesta doi din boieri se scoală, se uită, cu-ngrijire la Domn
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
palizi, se desprimăvărează Ș-aruncă-n vuiet falnic ape din stânci în a văilor cadă Și codrii se-nfierbîntă, trosnind [ei se dezgheață] Și-n vuietul lor scaldă soarele cel senin, Când eu, din a mea umbră, eu sânt cel domnitor: De azi rump lanțul veșted ce leagă de popor. (uitîndu-se pe fereastră) Popor... urăsc poporul! Popor, eu te urăsc! Iată acei ce tronu-mi îl țin și-l părtinesc. Acum, din umbra-mi neagră în ura mea pierdut Eu voi domni pe lume ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pustii Mestecate-n veselie, Înecate în beții. Iată ziua ce-azi-întinde A ei raze pe pământ, Ce aduce-n sânul sânt Viitoruri surâzânde Pentru îngeru-mi plăpând, Pentru scumpa mea copilă, Pentru Mira. 10 2254 Marea jos muge-n durere Norul sus rumpe-a lui poală Și prin umbra-i mormântală Fuge-un șerpe roș de foc Ce izbind o stâncă piere Alungat de-un tunet falnic Ce pin ceruri urlă jalnic... Al pustiei trist proroc. 11 2254 Doamne, ești mare ca cedrii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-nalte ș-ale zidurilor creste Stăteau marturele mute peste sîngiurile-aceste; Clocotea întreg orașul prins de ghearele pierzării Și prin țipetul mulțimii urlau valurile mării... Moarte, ce-n pustiul mării și-n deșerturi te arăți, Tu ce neagra vecinicie vrei a rumpe în bucăți, Tu ce ești măsura vremii, ce pe pași-ți se măsoară, Pietre de mormânt sânt toate-ale-istoriei hotară. Tu, a munților stăpână, [tu], stăpână pe pustiuri, Ce măsori a tale pasuri după curgerea de râuri, După curgerea eternă. Tu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
LUI MIRON-ȘTEFAN] 2257 luna d-aramă, ce fuge prin nouri de fier 2 2257 Luna regină, ce vizitează palatele-i de fier. 3 2257 Nourii - insule de fier, de aur, d-argint în albastrul ocean al aerului. 4 2258 Aș rumpe pămîntu-n două. 5 2258 Să creez un nou elizeu. 2254 Cum străluce de plăcere fața ei. {EminescuOpVIII 253} 7 2254 Cum tremură sînu-i la vorba amor. 2258 Dar e nebună - nebună de amorul meu, [pe] care l-a purtat în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu pot să caut zâmbirea blândei fețe, De văd a ta cerească, armonic-arătare Urechea mea e surdă și gura-mi glas nu are... O, înger! stea din ceriuri... nemaigîndită! scumpă! {EminescuOpVIII 285} O! sufletul din pieptu-mi spre tine să se rumpă Ar vrea... Dar cine ești tu? O, mișcă a ta buză, Ești îngeru-mi de pază, ești Dumnezeu, ești muză? CHIPUL Nu cerceta zadarnic, nefericite... Taină E frumusețea vieții-mi ș-a sufletului haină. În taină e amoru-ți... și-n vecinic
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]