342 matches
-
l'emploi de la majuscule. [...] noaptea să-mi ajute Luna pan' la tine să ajung. (Cântec în noapte) (Blaga, 2010 : 381) A dormit o noapte-n Luna? S-a născut din scrum de urna? (Lângă un fluture) (Blaga, 2010 : 390) Iubita Runa, draga mea, n-am fi crezut că într-o zi această cu putință ar fi: c-un strigat să atingem Luna. [...] Ce fericire ai dori să ne-o strigam în zare, Runa? Alege țipatul ce-i vrednic să ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
urna? (Lângă un fluture) (Blaga, 2010 : 390) Iubita Runa, draga mea, n-am fi crezut că într-o zi această cu putință ar fi: c-un strigat să atingem Luna. [...] Ce fericire ai dori să ne-o strigam în zare, Runa? Alege țipatul ce-i vrednic să ni-l întoarcă-n noapte Luna. (Madrigal) (Blaga, 2010 : 460) [...] que la Lune me porte secours pour que j'arrive à ta demeure. (Chanson dans la nuit) (Miclău, 1978 : 515) A-t-il dormi sous la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Stolojan, 1992 : 57) Avec leș mots éteints dans mă bouche j'ai chanté et je chante encore le grand passage [...]. (Biographie) (Villard, 2010 : 11) Nous analysons leș versions de traduction du titre În marea trecere dans le deuxième sous-chapitre. " Semnul ", " runa " Le discours poétique de Blaga se caractérise, selon Paul Miclău, par " l'utilisation raffinée de tout un système de signes "1555. Le signe est appelé et nommé dans cette œuvre : on n'est pas étonné de découvrir des poèmes qui
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Flacăra”, „Noua revistă română”, „Vremuri nouă”, „Capitala”, „Viața literară”, „Lupta” ș.a. A mai semnat și Rovinnae Costya. Nici genul dramatic nu îi scapă, Comitetul de lectură al Teatrului Național din București acceptându-i două piese, una de inspirație istorică, Regele Runa, iar cealaltă - pretext de a-și afirma poziția antisemită - Svastica, ambele nevăzând luminile rampei. A avut și preocupări de cosmologie și nu unele întâmplătoare, de vreme ce devine membru al Societății Astronomice din Paris, preocupări ilustrate în volumul Evoluțiunea cosmică de la ultra-eter
ROVINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289392_a_290721]
-
se presupune că derivă etimologic din cuvintele ygg îputernic) și drasil îarmăsar) și se referă de fapt la zeul Odin și la o întâmplare anume, când el și-a petrecut nouă nopți în frasinul cel mare, încercând să dobândească cunoașterea runelor. în text A Rushian Generals Welcom. Joc de cuvinte intraductibil. în original Able was I ere I saw Elba, frază ce ilustrează ideea de palindrom - cuvânt care are aceeași formă, indiferent dacă e citit de la dreapta spre stânga sau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și a Asiei, trasați linia de evoluție a planului, de la nord, unde se află Castelul, la Ierusalim, de la Ierusalim la Agarttha, de la Agarttha la Chartres, de la Chartres la țărmurile Mediteranei și de acolo la Stonehenge. O să iasă un contur, o rună aproape de forma asta.” IMAGINE „Adică?” Întrebă Belbo. „Adică e Însăși runa care leagă virtual unele dintre principalele centre ale ezoterismului templier, Amiens, Troyes, domeniul Sfântului Bernard, cu marginile lui Forêt d’Orient, Reims, Chartres, Rennes-le-Chateau și Mont Saint-Michel, loc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unde se află Castelul, la Ierusalim, de la Ierusalim la Agarttha, de la Agarttha la Chartres, de la Chartres la țărmurile Mediteranei și de acolo la Stonehenge. O să iasă un contur, o rună aproape de forma asta.” IMAGINE „Adică?” Întrebă Belbo. „Adică e Însăși runa care leagă virtual unele dintre principalele centre ale ezoterismului templier, Amiens, Troyes, domeniul Sfântului Bernard, cu marginile lui Forêt d’Orient, Reims, Chartres, Rennes-le-Chateau și Mont Saint-Michel, loc al unui străvechi cult druidic. Iar desenul În sine amintește de constelația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca să declar al pentaculului Sens Ocult, Întrebarea Cabalistică la care doar puțini vor răspunde, și să le spun cu glas de tunet care este Semnul Insondabil. Aplecați asupră-i. Treizeci și șase de Invizibili vor trebui să dea răspunsul, enunțarea Runei al cărei sens e deschis doar fiilor lui Hermes, și numai lor să le fie dată Pecetea Amăgitoare, Masca În spatele căreia se profilează chipul pe care ei Încearcă să-l scoată la iveală, Rebusul Mistic, Anagrama Sublimă... — Sator Arepo! strig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prefăcut supărat, asta ca să arăt că Învățasem și eu ceva de la Vinas. Am Început să merg cu pași din ce În ce mai mari, obligându-l pe scundacul de Enkim să țopăie ca să mă prindă din urmă. - Nu te mai bosumfla! Îmi strigă el. Runa era ca o iepșoară În călduri, pricepe! Femeie tânără și pofticioasă, ce vrei... Nu mai văzuse om de mai bine de un an. Nu scăpam de ea și pace, măi Krog, măi. I-am spus că nu era legat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu mine. Pricepeam eu ce e cu femeile astea. Ba chiar și cu oamenii care cădeau lați În jurul lor, precum muștele. - Măi, Krog, măi! Ai văzut-o ce tânără era. Vinas a ta era mai coaptă... Nu mai avea cheful Runei, măi Krog, măi! Înțelege-mă! O nesătulă, Runa asta, of, of, se plânse el. Ploaia se Întețea din ce În ce, așa că i-am făcut semn să se grăbească. Îi râdeau ochii, netrebnicul. Începu să zică ceva din gât, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
astea. Ba chiar și cu oamenii care cădeau lați În jurul lor, precum muștele. - Măi, Krog, măi! Ai văzut-o ce tânără era. Vinas a ta era mai coaptă... Nu mai avea cheful Runei, măi Krog, măi! Înțelege-mă! O nesătulă, Runa asta, of, of, se plânse el. Ploaia se Întețea din ce În ce, așa că i-am făcut semn să se grăbească. Îi râdeau ochii, netrebnicul. Începu să zică ceva din gât, de parcă era un fel de pasăre. - Ia zi... Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
râdeau ochii, netrebnicul. Începu să zică ceva din gât, de parcă era un fel de pasăre. - Ia zi... Îmi făcu el cu ochiul. Cum face Vinas la tăvăleală? Mi-am dat ochii peste cap și am plescăit. - O fi fost tânără Runa asta a ta, măi Enkim, dar Vinas e mare meșteră... Rămase cu gura căscată. Apoi Înghiți În sec. - Meșteră? Hoașca... Ia zi, cum face? Am plescăit și iarăși mi-am dat ochii peste cap: - Hoașcă, zici? M-a sleit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajute, că nu-s toate la fel de Înțepate ca Vinas. Tu nu știi ce pricepute sunt ele. - De ce n-ai rămas cu ele dacă-s așa de pricepute? - Nimeni nu rămâne alături de ele. Dar, dacă mă mai lăsai o noapte cu Runa, sunt sigur că ar fi venit ea cu noi ca să ne arate unde trebuie să ajungi... Iarăși am simțit acel țurțure subțire cum Îmi scociora prin mațe, dar Enkim pufni În râs. - În afara mea, măi Krog, măi, tu n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din dinți. Cum să-l las pe cel care mă trecuse apa care curge mereu? Cum să-l las singur pe prietenul lui Krog? - Așa e trocul ăsta al tău, măi Krog, Îmi strigă. Fugi! Pruncii de acasă și din Runa o să vorbească cu vorbe de-ale tale! Fugi! Tată care poate că nu ești, am grăit eu adânc, dar am zbughit-o fără să mai privesc Îndărăt. M-am trezit pe un povârniș care cobora abrupt și am simțit răcoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
amândouă mâinile - dădu să se repeadă asupra celuilalt, dar se prăvăli la pământ, cât era de lung. - Pfuuh, cade. În Umbră, zise noul venit și se ghemui degrabă lângă mine. Of, of, noul venit era, de fapt, lungana aia de Runa, din satul de pe marginea apei care curge mereu. Se apucă să-mi reteze frânghiile ce mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă iau după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mereu. Se apucă să-mi reteze frânghiile ce mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă iau după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit din cap până În picioare. - Mișcă, Îmi șopti Runa. Enkim mi-a spus că ești mare ucigaș. Hai să te văd. M-am luat după ea, urcând cu chiu cu vai prin stâncăraia de deasupra peșterii. - Încotro? Nu-mi răspunse. Se vârî Într-o crăpătură și, apucându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sus, de parcă ar fi fost șarpele pe care Îl văzusem când l-am cunoscut pe Enkim. Curând, am ajuns pe o potecă abruptă de capre, acoperită ici-colo de iarbă deasă și grea. Pământul se tot fărâma sub pășitorii noștri, dar Runa mă Îndemna, icnind abia auzit, să nu mă las. Din vale se ridicau strigăte din ce În ce mai puternice, dar nu știam dacă erau din cauza focului sau pentru că băgaseră de seamă că fugisem. Ne-am trezit pe o culme Înierbată. Luna răsărise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fugisem. Ne-am trezit pe o culme Înierbată. Luna răsărise și vedeam de jur Împrejur ca În palmă. Pe mâna tare se ghicea o vale molcomă, acoperită cu copacii mărunți care creșteau În acel ținut. - Pe-acolo, Îmi făcu semn Runa și o luarăm la vale În fugă. Ne strecurarăm printre copaci și, În scurt timp, ajunserăm pe malul unei ape curgătoare. Mormăind, Runa trase de sub o tufă un bulumac aproape uscat. Îl rostogoli În apă. - Hai. Am auzit că știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o vale molcomă, acoperită cu copacii mărunți care creșteau În acel ținut. - Pe-acolo, Îmi făcu semn Runa și o luarăm la vale În fugă. Ne strecurarăm printre copaci și, În scurt timp, ajunserăm pe malul unei ape curgătoare. Mormăind, Runa trase de sub o tufă un bulumac aproape uscat. Îl rostogoli În apă. - Hai. Am auzit că știi cum se face, pufni ea În râs și ne dădurăm drumul la vale, pe apa care curgea Înspre satul ei. Plutirăm cam atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
satul ei. Plutirăm cam atâta vreme cât luna să mai urce de un deget pe cer, după care femeia dădu cu putere din picioare, ducând bulumacul spre mal, sub un uriaș căuș săpat În stâncă. Deîndată ce bulumacul se propti În mal, Runa mă Îndemnă s-o iau Înainte, dar mă trezii cum mă prăvălesc cât eram de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm urme, Îmi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm urme, Îmi arătă ea stânca spălată de ape. Ne-am ghemuit sub o tufă de salvie frumos mirositoare și ne-am pus pe așteptat. - Enkim te-a adus Încoace? Runa dădu din cap că da. - Și celelalte femei? - Cum să vină? Doar una l-a cunoscut pe Enkim, zise ea, râzând. Și niciuna pe Krog, nici măcar Vinas, meștera aia pricepută foarte să-i tăvălească pe cei mai aprigi vânători, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
râzând. Și niciuna pe Krog, nici măcar Vinas, meștera aia pricepută foarte să-i tăvălească pe cei mai aprigi vânători, adăugă ea, dregându-și glasul. Noroc că era beznă căci am simțit cum mă Îmbujorez. - Vinas știe că ești aici? - Nu. Runa nu se mai Întoarce niciodată În satul lui Vinas. Enkim i-a povestit Runei despre Krog. Iar Krog a văzut el acum ce fel de femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa trebuie să fie. Of, of. O să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe cei mai aprigi vânători, adăugă ea, dregându-și glasul. Noroc că era beznă căci am simțit cum mă Îmbujorez. - Vinas știe că ești aici? - Nu. Runa nu se mai Întoarce niciodată În satul lui Vinas. Enkim i-a povestit Runei despre Krog. Iar Krog a văzut el acum ce fel de femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa trebuie să fie. Of, of. O să ne trezim și cu femeile alea pe urmele noastre, mi-am zis, dar Runa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
căci am simțit cum mă Îmbujorez. - Vinas știe că ești aici? - Nu. Runa nu se mai Întoarce niciodată În satul lui Vinas. Enkim i-a povestit Runei despre Krog. Iar Krog a văzut el acum ce fel de femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa trebuie să fie. Of, of. O să ne trezim și cu femeile alea pe urmele noastre, mi-am zis, dar Runa mi-o reteză: - O să vină ele, dar ce folos? Din neamul nostru, Runa vede cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
povestit Runei despre Krog. Iar Krog a văzut el acum ce fel de femeie e Runa. Așa că, vin cu voi. Așa trebuie să fie. Of, of. O să ne trezim și cu femeile alea pe urmele noastre, mi-am zis, dar Runa mi-o reteză: - O să vină ele, dar ce folos? Din neamul nostru, Runa vede cel mai bine urmele. Cine le vede bine, le Încurcă la fel de bine. Atunci a apărut și Enkim, urcat pe un alt bulumac de pe care sări Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]