297 matches
-
Marina, toți nepoții lui Filipaș cu dresiile (sic) lor di cumpărătură ce-au avut ei de la moșul lor Filipaș, care, și el [o] are de la Ștefan 106 Voievod pe giumătate din poiană, unde au fost Coste călugărul, care este aproape de Runcul. și au cerșut (sic) osebită a noastră milă de întăritură pe acea parte de sus scrisă giumătate din poiană, unde au fost Cos[t]e călugărul, la stâlpu, în mijlocul satului ce se cheamă Filipeni și drept spre apus pe Dunavăț
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin cumpărare, o mică parte din ceea ce a fost moșia Filipeni a boierilor Rosetti. Astfel, cumpărând de la moștenitorul Rosetteștilor, Mihăilescu, aproximativ 90 ha, se înscrie în șirul proprietarilor fostei moșii, care-și are punctul de pornire de la Coste Călugărul de la Runc, pisarul domnescă Mihail Oțel, Filipaș și Gavril Dunavăț și răzeșii din Filipeni. Moșia a fost cumpărată sau acaparată prin diverse mașinării legislative (se făceau și acum câteva sute de ani!) de logofătul Pătrașcu, apoi de Anghelușa (femeile din șările Române
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și tătari robi, care îndeplineau cele mai diferite munci, în special cele legate de meșteșugul fierului. Nu avem documente explicite care să vorbească despre robii țigani de pe moșia Filipeni a boierilor Rosetti, dar acești robi au existat cu siguranță în Runc, Sălașele, în Dobreana și în Valea Boțului. De asemenea, despre împărțirea robilor igani între moștenitorii familiei Rosetti, stă mărturie un izvod de moștenire și departajare a bunurilor în care sunt menționați și robii considerați „de moșie”. începând cu a doua
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
plugar. în comuna Filipeni reforma agrară din 1864 s-a aplicat pentru toți cei care nu avuseseră până atunci nicio palmă de pământ în proprietatea lor; iar aceșștia nu erau numai clăcașii din Lunca și Slobozia - Filipeni, din Dobreana, Știubiana, Runc, erau și robii eliberați din Valea Boțului, și țiganii lingurari din Buduioasa. La toți aceșștia se adaugă și țăranii din Fruntești, care-și pierduseră pământul, fie că fuseseră răzeși sau că erau clăcași (liuzi) pe moșia răzeșească. Răzeșii din Fruntești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
parte din moșie oamenilor care o arau, puneau sămânța, o munceau culegeau roadele și jumătate le duceau acasă la ei și jumătate la coșarele boierului. Acest pământ (cel dat țăranilor) era mai rău: la Cioate, La Boteanu, La Izvoare, zarea Runcului La Obuz în sus etc. Marghioala Alex. Curteanu, născută Ignătescu, ne-a lăsat mărturie despre felul în care se împărțeau roadele între țăran și boier, când țăranul lua pământ în arendă, „la bună învoială cu boierul”. „Se lua o suprafață
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Hălmaciu, excluzând șesul și fânețele care rămân proprietarului. 6. Partea de sud a locului numit Dealul Velniței, mărginit cu pădurea Hălmaciu la răsărit, cu proprietățile locuitorilor din Fruntești la sud și cu proprietățile moștenitorilor defunctei Eufrosina Rosetti. 7. Locul numit Runcul, începând dinspre nord, din hotarul răzeșilor din Botești (Dealul Mare) și Mărăști și mergând spre sud până unde se va completa suprafața totală expropriată de 406,10 ha. Proprietara, Virginia Lambrino, împreună cu judecătorul delegat de la Judecătoria Parincea și-a oprit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
legată de furajare și stabulație. Vitele erau obișnuite să stea sub cerul liber, să-și caute singure hrana, rezistau numai cele cu un potențial genetică mai mare, care era transmisă urmașilor. Și porcii creșteau în stare de sălbăticie prin rediuri, runcuri și pădurile de fag, consumând ghinde, fructele de pădure, rădăcinile și tuberculii unor plante. Erau sacrificați în tot timpul anului, deoarece reglementările unei alimentații creștinești s-au impusă mai târziu. Probabil că o parte dintre râmători erau dați ca tribut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
rădăcinile erau lăsate să putrezească, fie că cioatele erau scoase printr-o muncă istovitoare și terenul nivelat pentru semănat sau plantat. Terenurile astfel obținute se numeau curături (o curătură este deasupra satului Slobozia, era acolo și viță sălbatică - auă!), arșite, runcuri, lazuri. La sudul comunei Filipeni, a satului Pădureni (Moara lui Conachi) era o localitate numită Laz (Lozinca?), dovadă clar a modului de obținere a terenului agricol pe seama pădurii. Văile pâraielor Dunav și Dunavicior (Pârâul Roșu sau Tresștia) erau acoperite de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prima recolt fiind bună, a doua, în al doilea an, se numea „prosie”, iar în al treilea an „răsprosie” - se lăsa în odihnă, fiind pășunat, după care se putea chiar reîmpăduri natural. Se putea, în unele cazuri, ca după „răsprosie” runcul să fie „cultivat” cu sămânța semănată prin scuturarea naturală din recolta anterioară, numit „samulastre”. Pentru a evita certurile, neînțelegerile între proprietari, s-a impusă dispunerea terenurilor din zare în zare, dinspre răsărit la apus, în cazul satelor Fruntești și Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
îndelungată experiență în creșterea oilor, organizarea stânelor, deoarece între anii 1962-1980, a răspuns, împreună cu Toader Popa, de stâna CAP-ului, cu 1200-1300 oi și cu locul de stână la Fântâna lui 204 Dugheanu. La stâna de la curtea Virginiei Lambrino, sub Runc, erau 1700 oi, iar baciulșef era Dumitru Iacobeanu. În Lunca erau proprietari cu multe oi, între 100 și 300, care organizau stâne pe moșiile boierilor din Ungureni, Gloduri (Izvorul Berheciului) și Vultureni, ducând mai departe o tradiție seculară și milenară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bezmen. Boierii Rosetti din Filipeni obțineau venituri și din crâșma din Lunca, din velnița din hotarul Sloboziei cu Ruseștii. Boierul Rosetti a avut cârciumă și han în Lunca. În 219 centrul satului, pe partea dreaptă a drumului ce ducea la Runc. Rosetti, prin anul 1879, și-a ridicat han, pune vânzător la han pe Gheorghe Hură, care era de meserie rotar. După cum ne spune Ghiță D. Iacobeanu, hanul-crâșmă deschisă de Rosetti nu a dat rezultate și era concurat de hanul lui
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
domnească și în cultura istorică cu limba română, scrisă cu alfabetul cririlic, folosit pânăă la domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). Nu va fi deci de mirare dacă în toate bisericile românilor, inclusiv în biserica mănăstirii lui Coste Călugărul de pe Runc, în biserica din Filipeni și Fruntești, s-a făcut slujba în limba slavonă, după cărți bisericești scrise în această limbă. Credincioșii nu înțelegeau slavona, vorbeau limba pe care o cunoșteau - limba română, iar preoții ajunseseră să învețe tipicul slujbei pe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
că parohia avea cel puțin 300 de credincioși, socotindu-se câte 150 credincioși la un preot. în alte două documente, din 5 iulie 1689 și din 15 august 1696 întâlnim pe popa Simion, în legătură cu vânzarea părților de moșie din Bucovina Runcului și a moșiei Sălașele dintre Fruntești și Filipeni. Timp de un secol și jumătate nu mai 228 apar în documentele de epocă alți slujitori ai bisericii din Fruntești. Abia în 1845 un Ianacache, fiul diaconului Toma, vinde lui Grigore Rosetti
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost înregistrați capii de familie și, excluzând satul Mărăști, viitoarea comună Filipeni înregistrează 157 capi de familie (gospodării-case) și respectând calculul cu 5 membri pe familie, înseamnă că erau 785 de suflete. N-au fost menționate, deși existau, cătunele Știubiana, Runc, Valea Boțului (amintit cu acest nume într-un document din 1801) care ar ridica populația la peste 1.000 persoane. Revenind la populația satului Lunca (aproximativ 100 persoane în 1835, după 50 de ani de la așezarea pe valea Dunavățului), se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
prin care se aplicau sancțiuni disciplinare. În anul 1980, CAP Lunca - Filipeni se unifică cu CAP Mărăști, formând unul singur sub denumirea de CAP Filipeni. Acesta cuprindea 6 ferme: Ferma nr. 1 Mărăști, Ferma nr. 2 Brad, Ferma nr. 3 Runc, Ferma nr. 4 Dobreana, Ferma nr. 5 Fruntești, Ferma nr. 6 Slobozia - Valea Boțului. 56 în 1961, GAC „30 Decembrie”, prin planul de producție și bugetul de venituri și cheltuieli, și-a propusă să realizeze 22.900 zile de muncă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dalbe! La boieri și fete mari. La preoții satului, Florile dalbe! La marii orașului. Sus în vestea lui Hristos, Florile dalbe! Să fiți, domni buni, sănătoși! Dacă gazda este vânător, atunci grupul va cânta un colind special pentru acesta: Cerbul Runcului Cerbul runcului, fala câmpului, Lereru leru! El pe unde-și paște, iarba se cunoaște. Lereru leru! Cine se aflară vânător vestit, Lereru leru! Cerbul să-l săgete, cerbul să-l săgete. Lereru leru! (Nume vânător) se aflară vânător vestit Lereru
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
boieri și fete mari. La preoții satului, Florile dalbe! La marii orașului. Sus în vestea lui Hristos, Florile dalbe! Să fiți, domni buni, sănătoși! Dacă gazda este vânător, atunci grupul va cânta un colind special pentru acesta: Cerbul Runcului Cerbul runcului, fala câmpului, Lereru leru! El pe unde-și paște, iarba se cunoaște. Lereru leru! Cine se aflară vânător vestit, Lereru leru! Cerbul să-l săgete, cerbul să-l săgete. Lereru leru! (Nume vânător) se aflară vânător vestit Lereru leru! Cerbul
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
are 48 de credincioși. Nu¬mai atât! Deci, cel cu docto¬rat a luat 46 de familii, iar cel ca¬re nu avea doctoratul încă a¬vea 48 de suflete! Ei, acum eu vă întreb, fără a încerca să a¬runc o umbră asupra altor pro¬fe¬sii: credeți că un medic s-ar du¬ce la un dispensar unde ar a¬vea patruzeci și ceva de familii sau patruzeci și opt de suflete? Din nefericire, avem comuni¬tăți de o
DIALOG DUHOVNICESC, VIU ŞI DEOSEBIT DE SINCER CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP IOAN SELEJAN AL EPISCOPIEI COVASNEI ŞI HARGHITEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349198_a_350527]
-
ce spun familiile pământene ale meleagurilor băcăuane, în suburbia de sub pădurea Lețcanei, în apropiere de orașul Buhuși. „Rotăreștii” de la Lețcana buhușeană spun că în sângele inimii Sofiei Rotaru curg sevele harului cîntecului ridicat la suflet din umbra bătrânilor stejari ai Runcului frământat de copitele calului voievodului Ștefan, cu veacuri în urmă. Dacă e așa, mă leagă de Sofia Rotaru un apropiat grad de rudenie și, tot dacă e așa, aceasta mă face nemăsuramil de mândru! Am căutat-o, neaflând până acum
SOFIA ROTARU. BUHUŞI, MELEAGUL STRĂBUN AL CÂNTĂREŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347618_a_348947]
-
a Buhușiului mai sunt numai câteva fire de nisip să se scurgă, apoi, până când vor renaște iubirile serbărilor inimii, timpul va fi exilat. Cu toate că orașul binecuvântat între briza Bistriței și adierile înmiresmate ale pădurilor seculare de stejari și fagi, de la Runc, are un șirag cu mărgele de chihlimbar, artiști, oameni de cultură și de știință, sportivi... Între ei garda pentru viitor o asigură tânărul actor Ștefan Zaharia. Prea multe școli, mai ales dacă nu se lovește una cu cealaltă prin nimic
ŞTEFAN ZAHARIA. VIAŢA, ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369471_a_370800]
-
are 48 de credincioși. Nu¬mai atât! Deci, cel cu docto¬rat a luat 46 de familii, iar cel ca¬re nu avea doctoratul încă a¬vea 48 de suflete! Ei, acum eu vă întreb, fără a încerca să a¬runc o umbră asupra altor pro¬fe¬sii: credeți că un medic s-ar du¬ce la un dispensar unde ar a¬vea patruzeci și ceva de familii sau patruzeci și opt de suflete? Din nefericire, avem comuni¬tăți de o
„BUCURIA SLUJIRII ESTE CEA CARE NE MENŢINE AICI, CĂCI M-A TRIMIS DUMNEZEU SĂ CAUT OAIA CEA PIERDUTĂ” – DIALOG CU ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE IOAN [Corola-blog/BlogPost/357211_a_358540]
-
și-a întemeiat o familie admirabilă, luminată și-nveselită de fiul Nicușor, un copil ce promite de pe acum dragoste de îndeletniciri tot mai abandonate, ale muncii pământului, cultivării și creșterii animalelor, având de moștenit de la bunicii din partea tatălui, gospodari harnici de la Runc, o parte mare de pământ, imașuri, pădure, unelte, casă, animale... dacă toate acestea scapă de sub grija omului îndrăgostit de traiul patriarhal, se părăginește totul...! Cu așa copil și așa dulce-grea povară de bunăvoie e sigur faptul că de acum nu
KINETOTERAPEUT LUMINIȚA STOIAN. BUNĂTATEA ȘI BLÂNDEȚEA ÎNTÂILE CONDIȚII ALE OMENESCULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357837_a_359166]
-
Poloniei. Și s-ar fi dus și mai în sus, dar încolo era mai rău de trăit. Și atunci se opreau și-și făceau sate pe înălțimi de munte, sau prin văi. Așa apăreau sate de pe culmile munților (cum e Runcul sau Izvoarele Sucevei) sau în văi, cum sunt Fundul Moldovei, Dorna, Bistrița. Migratorii din Sud erau niște neamuri înrudite cu aromâni, macedonieni. Dar și vechii locuitori din Ardeal, deja romanizați, știau să cutreiere pădurile și munții din Apuseni, Carpații Orientali
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
Lipoveni, Hociungi - I, II - , Moldoveni - I, II - Broșteni, Țuscani, Bahna, Izvoare, Țârdeni, Valea lui Ion, Blăgești, Buda, Lespezi, Lescana, Gârleni, Gârlenii de Sus, Racova, Hălmăcioaia, Gura Văii, Dumbrava, Itești, Berești Bistrița - I, II - Climești, Galbeni, Onișcani, Filipești, Hârlești, Cârligi, Ciolpani, Runc). „Procesiunea religioasă de la Buhuși”, spune preotul paroh al parohiei Orbic, preot secretar al Protopopiatului, Gheorghe Bârjovanu, unul dintre organizatorii căruia i se datorează mult din izbânda evenimentului „ a fost un prilej de împrospătare a vieții spirituale și de întărire a
ÎNSOŢIRE, MĂRTURISIRE, CHEMARE LA ÎNFRĂŢIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372863_a_374192]
-
Colindul de se-nbaie” etc. - colind de ieșire din casă: „Pe sub verde de arvună”, „Fericirea”, „Rămâi gazdă sănătoasă” etc - colind de fată și băiat sau frate și soră: „Doi boieri de țară”, „Sub cearcănul lunii ei” etc. - colind de vânător : „Cerbul runcului” (în mai multe variante), „Nimeni n-a știut” etc. - colind după miezul nopții: „Ziorele” (în mai multe variante), „Ziorile” etc. Se mai cântă, după caz, colindul preotului, colindul nașterii, colindul pentru case noi, pentru cei cu oi, colindul de pădurar
PĂSTRĂTORI AI DATINILOR ŞI OBICEIURILOR ROMÂNEŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376724_a_378053]