103 matches
-
cuprinde astăzi limbile islandeză (care este cea mai apropiată de germanica comună, avînd multe trăsături arhaice), norvegiană, daneză și suedeză, dar care formau în trecut o singură limbă relativ unitară (limba nordică), din care s-au păstrat inscripții cu caractere runice încă din secolul al III-lea46. Unitatea limbii vechi nordice a ținut pînă în secolul al IX-lea, cînd, în urma expansiunii popoarelor scandinave ("epoca vi-kingilor", secolele IX-XI), diferențierele dialectale s-au accentuat, ceea ce a dus la formarea a patru limbi. Totuși
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
precedat de auxiliar. Persoana verbală este marcată prin pronu-mele personal, forma verbului rămînînd neschimbată. Timpurile verbale sînt marcate, uneori, ca în toate limbile germanice, de schimbarea morfemelor interioare, vocalice sau consonantice (ablaut). Cele mai vechi texte în suedeză sînt inscripții runice din secolul al IX-lea și al X-lea, iar scrierile cu alfabet latin încep în secolul al XIV-lea, în veacul următor dezvoltîndu-se o literatură bogată și variată. Datorită intensei activități de traducere din secolul al XV-lea, limba
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
analitic, cu desinența -s sau cu auxiliarul blive [bli:ə / bli / ΄bli:və]. În daneză se întîlnesc și celelalte trăsături ale limbilor scandinave (precum lipsa desinențelor personale) sau ale limbilor germanice în general (precum fenomenele umlaut și ablaut). Primele inscripții runice în limba daneză datează din secolul al IX-lea, dar limba literară care se va dezvolta după secolul al XIII-lea, îndeosebi prin textele juridice, este marcată de diferențieri dialectale. În timpul expansiunii vikingilor, daneza a fost vorbită în Normandia (Franța
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literară veche. Această nouă limbă engleză literară a renunțat în foarte mare măsură la tipul sintetic, flexionar, în favoarea celui analitic, perifrastic, ceea ce a produs instituirea unei topici tot mai rigide în interiorul propoziției. O dată cu creștinarea, limba engleză a renunțat la scrierea runică în favoarea celei cu litere latine, bazele ortografiei actuale avîndu-și originea în secolul al XVII-lea, dar fiind codificate abia la mijlocul veacului următor. Întrucît însă evoluțiile fonetice, foarte numeroase, din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea nu au fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
care însă nu a putut depăși urmarea modelului limbii vechi grecești și nici nu a putut crea tradiția unei limbi de cultură de nivel înalt. Deși documente în limba daneză există încă din secolul al IX-lea (inscripții cu caractere runice), primele texte literare au apărut abia în secolul al XIV-lea și poartă o puternică amprentă dialectală. În secolul al XVI-lea, prin răspîndirea cărților tipărite și a ideilor Reformei, s-au stabilit în mare măsură și normele limbii literare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
introdusă parțial în presă și în învățămînt și, ca atare, acum există în Norvegia două limbi literare și oficiale. În suedeză, cele mai vechi texte datează din secolele al IX-lea și al X-lea și sînt scrise cu caractere runice, dar din secolul al XIV-lea începe a fi utilizat și alfabetul latin, îndeosebi în notarea unor texte de legi cu circulație orală pînă atunci. În secolul al XV-lea s-a dezvoltat o bogată literatură și au fost scrise
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
există diferențe de conținut (în italiană) între superlativul realizat cu acest sufix și cel analitic. 45 Studiul științific al evoluției limbilor germanice din germanica comună alcătuiește disciplina denumită germanistică (< germ. Germanistik), care reprezintă o ramură a lingvisticii indo-europene. 46 Scrierea runică este probabil o combinație între alfabetul grecesc și cel latin, cu unele elemente adăugate și cu anumite implicații mitice conferite literelor, în epoca foarte veche. În secolul al XIII-lea, această scriere a fost înlocuită cu cea latină sau cu
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în minte odoarele lui Atanaric. Tezaurul de la Pietroasa era citat, ca o podoabă a României, în toate manualele străine de artă veche, descris în amănunțime și râvnit de cele mai vestite muzee, iar inscripția gotică de pe verigă, scrisă cu caractere runice, a fost citită cu emoție și tălmăcită în felurite chipuri de marii învățați ai lumii. Când norocul îți pune în mână asemenea odor, nu te desparți niciodată de dânsul, mai ales că toate piesele lui cântăreau numai 18 kilograme de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
odoarelor lui Atanaric. Tezaurul de la Pietroasa - spunea d-sa - era citat ca o podoabă a României, în toate manualele străine de artă veche, descris în amănunțime și râvnit de cele mai vestite muzee. Inscripția gotică, de pe verigă, scrisă cu caractere runice, a fost citită cu emoție și tălmăcită în felurite chipuri de marii învățați ai lumii. Când norocul îți pune în mână un asemenea odor, nu te desparți niciodată de dânsul, mai ales că toate piesele lui cântăreau numai 18 kilograme
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
2001: 5) scria în Prefață că descoperise manuscrisul "în biblioteca unei familii catolice străvechi din nordul Angliei" (cf. și Manning 2009: 61). Tradiția iubitorilor de antichități îl includea și pe Thomas Percy, care în 1763 a publicat Five pieces of Runic poetry translated from the Islandic language / Cinci poezii runice traduse din islandeză, iar în 1765 a editat în trei volume o colecție de versuri în engleza veche intitulată Reliques of ancient English poetry / Relicve de poezie engleză străveche, ulterior atacată
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
biblioteca unei familii catolice străvechi din nordul Angliei" (cf. și Manning 2009: 61). Tradiția iubitorilor de antichități îl includea și pe Thomas Percy, care în 1763 a publicat Five pieces of Runic poetry translated from the Islandic language / Cinci poezii runice traduse din islandeză, iar în 1765 a editat în trei volume o colecție de versuri în engleza veche intitulată Reliques of ancient English poetry / Relicve de poezie engleză străveche, ulterior atacată pentru lipsa de rigoare cărturărească, iar recent caracterizată ca
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
std Rasant 2055 1999 stm Redsec 1076 1999 std Rene 1992 radiat (2002) stm b Robustă 1022 1998 std Roclas 1008 1994 tm b Româno 2014 1995 stm Rozal 1022 2003 std Rozana 1022 1997 stm Rubinia 2022 1995 tm Runica 1008 1995 tm Rustic 1008 1994 stm b Sânte N 2014 1994 std Semenic 1008 1976 1999 stm Siculus 1022 1997 std Signal 1998 radiat (2003) stm Speranța 1076 2003 std Sucevița 1003 1982 1999 stm Super 1008 1979 1999
ANEXĂ din 1 iulie 2003 al soiurilor de plante de cultura din România pentru anul 2003*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/151487_a_152816]
-
considerată una dintre cele mai pașnice și mai competitive din punct de vedere economic țări din lume. S-a clasat și ca una dintre țările lumii cu cea mai mare calitate a vieții. Numele de "Finlanda" apare pe trei pietre runice. Două s-au găsit în provincia suedeză Uppland și poartă inscripția "finlonti" (U 582). A treia s-a găsit în Gotland, în Marea Baltică. Ea poartă inscripția "finlandi" (G 319) și datează din secolul al XIII-lea. Numele de "Suomi" are
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
Danorum" a lui Saxo Grammaticus (ca. 1179). Saxo vorbește despre războinicii estoni car ecântau în noaptea dinaintea bătăliei. Cântecele populare mai vechi sunt denumite "regilaulud", cântece în metrica poetică "regivärss", tradiție comună pentru toate popoarele finice din zona Mării Baltice. Cântecele runice erau larg răspândite între estoni până în secolul al XVIII-lea, când au început să fie înlocuite cu cântece populare ritmice. Instrumentele tradiționale de suflat derivate din cele folosite de păstori erau odinioară răspândite, abia în prezent începând să revină în
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
pustiu”). Terminația "-mark" este considerată a însemna „țară împădurită” sau „țară de graniță”, cu referire probabil la pădurile de graniță din sudul Schleswigului. Prima atestare a cuvântului "Danemarca" în Danemarca însăși se găsește pe cele două pietre de la Jelling, pietre runice considerate a fi fost ridicate de Gorm cel Bătrân (c. 955) și de Harald Dinte-Albastru (c. 965). Cea mai mare dintre cele două pietre este denumită în popor „certificatul de botez” al Danemarcei ("dåbsattest"), deși ambele utilizează cuvântul „Danemarca”, sub
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
unul din grupurile etnice din care provin danezii actuali. Structurile defensive de la Danevirke au fost construite în etape începând cu secolul al III-lea, dimensiunile eforturilor de construcție în anul 737 fiind puse pe seama apariției unui rege danez. Noul alfabet runic a fost utilizat pentru prima oară pe la acea vreme, iar Ribe, cel mai vechi oraș al Danemarcei, a fost fondat pe la anul 700. Între secolele al VIII-lea-al X-lea, danezii au fost una dintre ramurile vikingilor. Împreună cu norvegienii
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
despre Codrul Întunecat, care a necesitat o placă separată. Mulțumiți de talentul lui, editorii l-au rugat pe Tolkien să realizeze o supracopertă. Acest proiect a devenit subiectul unei alte corespondențe, cu Tolkien contestându-și continuu abilitățile de desenator. Inscripțiile runice de pe marginea ilustrațiilor sunt transliterații fonetice din engleză, conținând titlul cărții și detalii despre autor și editor. Supracoperta originală conținea tușe ale mai multor culori, dar Tolkien a redesenat-o de câteva ori, folosind tot mai puține culori de fiecare dată
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
din ediția originală de cărți fictive din roman. Este descrisă ca având un aspect foarte vechi, având „coperta pătată și cojită în unele locuri“. În roman este de asemenea menționat faptul că pe coperta cărții este scris titlul cu simboluri runice gravate. Cartea are de asemenea și un rol important în firul epic principal al ultimului roman din seria "Harry Potter". Deasupra "Poveștii celor trei frați" din cartea fictivă din roman, Hermione observă un simbol straniu, ce mai târziu este explicat
Poveștile bardului Beedle () [Corola-website/Science/312221_a_313550]
-
peste secolul X, fiind dezvoltată de către poetul Eyvindr Skáldaspillir. La sfârșitul secolului X, tradiția a început să dispară și să miște spre Islanda. Domnitorii Norvegiei precum Eiríkr Hákonarson și Sfanțul Olaf angajau în principal poeții islandezi. În timpurile păgâne alfabetul runic a fost unicul folosit pe teritoriul Norvegiei. Inscripțiile păstrate din această epoca sunt în mult dedicații memoriale și formule magice. Una dintre cele mai lungi este cea din piatră Eggja, scrisă probabil în secolul VIII, care conține aluziile magice sau
Literatura norvegiană () [Corola-website/Science/312449_a_313778]
-
nici una dintre ele. Paleografii au reușit să identifice caractere latine (a, o, c, n, m), unite în cuvinte cu cifre arabe (2, 4, 8 sau 9), semne din alfabetul englez (q, y). Dar și litere ce aduc cu vechea scriere runică sau simboluri medievale alchimice. Curios este faptul că manuscrisul pare scris de două persoane diferite, care folosesc sisteme distincte de redactare, specialiștii împărțind textul în două categorii de scriere: Voynich A si Voynich B, fără nici o altă evoluție însă, în
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
p. 13-47. 37.Considerații privind semnificația cuvântului cométai, în Thraco-Dacica, XII, 1991, p. 133-135 (în colaborare cu M. Vasilescu). 38.Tradiții geto-dacice ale luptei pentru independență poporului român, în Patrimoniu, nr.2/1991, Chișinău, p. 2-6. 39.Inscripția cu semne runice de la Herla (comunicări Slatina, jud. Suceava), în Analele Științifice ale Universității “Al.I.Cuza” Iași, Istorie, 37-38, 1991-1992, p. 81-86. 40.Caracterul obiectiv al unității culturilor preistorice dintre Carpați și Nistru, în Cugetul (Chișinău), 3-4, 1993, p. 7-8. 41.Continuitate
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
timpurie contribuind în măsură egală la formarea Imperiului româno-bulgar condus de familia de origine română a Asăneștilor. Imperiul era de fapt un regat, denumit în documentele vremii Româno-Bulgar sau Româno-Grec, și a durat între anii 1187 și 1256. O inscripție runică ce datează de la mijlocul secolului XI, din localitatea suedeză de pe insula Gotland îi menționează pe românii stabiliți în spațiul est-carpatic. În cea mai veche atestare este menționat că un vareg este ucis de un "blakumen" în timpul călătoriei sale (drumul fiind
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
lingvistică românească, cinci sau opt dialecte principale (bascii au nevoie să o unifice artificial prin normativa "euskara batua"). Alf Lombard a calificat starea de fapt a unicității în care se află limba daco-română drept una „fără precedent“. Conform ipotezelor zise „runice“ care există și în literatura istorico-fantastică (mai ales slavă, celtică și germanică, și în general legată de curentele naționaliste), maturitatea și armonia limbii române ar fi în legătură cu "succesul fenomenal al „patriei comune“ din care s-au răspândit, în neoliticul îndepărtat
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
secolului al VIII-lea, kirghizii erau implicați în comerțul internațional, traseul fiind cunoscut ca Drumul mătăsii. Până la distrugerea Imperiului Uighur în 840, ei vorbeau o limbă turcă, puțin diferită de vechea limbă turcă, pe care o scriau în același stil runic. După victoria lor asupra uighurilor, kirghizi nu au ocupat stepa mongolă, istoria lor de mai multe secole după această perioadă este puțin cunoscută, deși sunt menționați în lucrări georgrafice medievale, ca trăind nu departe de locația actuală. Unii cred că
Limba kirghiză () [Corola-website/Science/314380_a_315709]
-
au angajat în stilul dezordonat de lupte frenetice și furioase, fiind atât de curajoși că au fost numiți bersekeri. Acea stare mentală s-ar fi datorat proprietăților psihoactive provocate de ciuperci halucinogene sau cantităților masive de alcool consumate. Conform izvoarelor runice și celor arheologice, vikingii credeau în mai mulți zei. Ei credeau că lumea este de fapt un stejar denumit Yggdrasil care cuprinde 9 lumi (planete). Asgard era tărâmul zeilor cunoscuți drept Aesir, iar Walhalla era sala de petreceri unde intrau
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]