106 matches
-
anul 1004 sau 1005, cu trei nave la bordul cărora se aflau 160 de persoane, au debarcat în Vinland, care a fost descoperit câțiva ani mai înainte de Leif Eriksson. Localizarea exactă așezărilor scandinave nu este cunoscută, în ciuda descoperirii unor inscripții runice, arme scandinave, construcții și nave. Cu strugurii sălbatici menționați în saga, coloniștii s-ar putea întâlni doar la latitudinea statului american Massachusetts. Fiul lui Torfinn, Snorri care s-a fost născut într-o toamnă, în Vinland, a fost aparent primul
Thorfinn Karlsefni () [Corola-website/Science/326154_a_327483]
-
grupurile etnice din care originează poporul danez de astăzi. Structurile defensive "danevirke" au fost construite în mai multe etape, începând cu secolul III, și eforturile considerabile depuse fac istoricii să creadă că exista pe atunci un rege danez . Noul alfabet runic a fost folosit în aceeași perioadă, iar Ribe, cel mai vechi oraș din Danemarca, a fost fondat în cca. 700 d.Hr. Între secolele VIII și XI, danezii erau cunoscuți ca vikingi, la fel ca norvegienii, suedezii, și goții. Exploratori
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
nici una dintre ele. Paleografii au reușit să identifice caractere latine (a, o, c, n, m), unite în cuvinte cu cifre arabe (2, 4, 8 sau 9), semne din alfabetul englez (q, y). Dar și litere ce aduc cu vechea scriere runică sau simboluri medievale alchimice. Curios este faptul că manuscrisul pare scris de două persoane diferite, care folosesc sisteme distincte de redactare, specialiștii împărțind textul în două categorii de scriere: Voynich A si Voynich B, fără nici o altă evoluție însă, în
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
Danorum" a lui Saxo Grammaticus (ca. 1179). Saxo vorbește despre războinicii estoni car ecântau în noaptea dinaintea bătăliei. Cântecele populare mai vechi sunt denumite "regilaulud", cântece în metrica poetică "regivärss", tradiție comună pentru toate popoarele finice din zona Mării Baltice. Cântecele runice erau larg răspândite între estoni până în secolul al XVIII-lea, când au început să fie înlocuite cu cântece populare ritmice. Instrumentele tradiționale de suflat derivate din cele folosite de păstori erau odinioară răspândite, abia în prezent începând să revină în
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
din ediția originală de cărți fictive din roman. Este descrisă ca având un aspect foarte vechi, având „coperta pătată și cojită în unele locuri“. În roman este de asemenea menționat faptul că pe coperta cărții este scris titlul cu simboluri runice gravate. Cartea are de asemenea și un rol important în firul epic principal al ultimului roman din seria "Harry Potter". Deasupra "Poveștii celor trei frați" din cartea fictivă din roman, Hermione observă un simbol straniu, ce mai târziu este explicat
Poveștile bardului Beedle () [Corola-website/Science/312221_a_313550]
-
civilizației minoice. Pe continent, grecii sunt primii care au dezvoltat un alfabet sub influența scrierii feniciene. De aici a fost preluat de etrusci și de latini, care au dezvoltat propriile variante, iar mai apoi germanicii au adaptat alfabetul la scrierea runică. În orient, alfabetizarea a avut un specific local și era accesibilă numai unor anumite categorii relativ restrânse de inițiați (scribi). În Europa însă alfabetizarea a devenit un fenomen de masă, astfel că, în special, în lumea greacă și romană scrisul
Alfabetizare () [Corola-website/Science/325608_a_326937]
-
în programele și manualele pentru cl. V VIII, în: CRMȘ, p. 22-27. [149] GIURGEA, MARIA, Comunicare și codaj în perioada abecedarului, RPed, 30, nr. 3, 1981, 59-62. [150] GIURGIU, EMIL, Marin Preda: “Moromeții”, MITL, p. 102-112. [151] GIURGIU, FELICIA, Expresia “runicului” în poezia lui Lucian Blaga, MITL, p. 12 15. [152] GÎNGU, ELISABETA, Analiza literară mijloc de receptare și studiul literaturii române, BFV, l, nr. l, 1981, 123-127. [153] GRAUR, Al. . [Sub titlul comun: Teorie și practică în studiul limbii și
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
2001: 5) scria în Prefață că descoperise manuscrisul "în biblioteca unei familii catolice străvechi din nordul Angliei" (cf. și Manning 2009: 61). Tradiția iubitorilor de antichități îl includea și pe Thomas Percy, care în 1763 a publicat Five pieces of Runic poetry translated from the Islandic language / Cinci poezii runice traduse din islandeză, iar în 1765 a editat în trei volume o colecție de versuri în engleza veche intitulată Reliques of ancient English poetry / Relicve de poezie engleză străveche, ulterior atacată
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
biblioteca unei familii catolice străvechi din nordul Angliei" (cf. și Manning 2009: 61). Tradiția iubitorilor de antichități îl includea și pe Thomas Percy, care în 1763 a publicat Five pieces of Runic poetry translated from the Islandic language / Cinci poezii runice traduse din islandeză, iar în 1765 a editat în trei volume o colecție de versuri în engleza veche intitulată Reliques of ancient English poetry / Relicve de poezie engleză străveche, ulterior atacată pentru lipsa de rigoare cărturărească, iar recent caracterizată ca
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
de est Grupul dialectal de est cuprindea limbile gotica, burgunda, gepida și vandală, ultimele trei neconsemnate în scris. Ramură de nord Cele mai vechi atestări de limbă germanica sînt inscripții din sec. al III-lea d.C., notate cu alfabet vechi runic. Limba veche nordică, cu un pronunțat caracter arhaic, durează pînă în sec. VIII-IX d.C. În sec. al IX-lea (epoca vikingilor) nordică comună s-a scindat în două ramuri cuprinzînd fiecare cîte două dialecte devenite limbi. Astăzi cuprinde o subramura
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
hunilor; singură limba din grupul bulgar al limbii altaice care a supraviețuit; diferențiere puternică față de limbile turcice; posibilă poziție intermediară între limbile turcice și limbile mongole familia altaica, ramura turcica, grupul uigur; aglutinanta; accent final; armonie vocalica; SOV; adj. - subst. runica; arabă; chirilica cu patru litere suplimentare 77. copta N Egipt (limba liturgica a creștinilor copți); descendentă a limbii egiptene antice; sec. I - sec. XVII; a supraviețuit că limba liturgica a bisericii creștine de riț copt; dintre dialecte: sahidic (theban), akhmimic
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
simplificată de engleză. familia indo-europeană, ramura germanica, grupul occidental, subgrupul anglo-frizon; accentuala; flexionara; SVO; a trecut de la tipul sintetic, flexionar din engleză veche, la un caracter tot mai analitic, cu o topica rigidă, în engleză medie și modernă vechea engleză: runica germanica, apoi latină, adusă de scribii irlandezi în sec. VIII. Ortografie etimologica (nu există corespondență între ortografie și pronunțarea actuala: mai multe grafeme pentru același fonem, aceeași grafie cu mai multe valori; multe cuvinte omografe) 102. eschimosa (inupiak, inuktitut, inuit
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
secole); limba romanica cu cea mai divergență evoluție latină 114. francică LM în sec. VIII d.C. Limba francilor s-a vorbit într-o zonă care cuprinde părți din Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg și Franța de astăzi familia indo-europeană, ramura germanica runica 115. franco-provensala N Franța, Elveția, Italia; limba romanica distinctă sau dialect francez sau dialect occitan familia indo-europeană, ramura romanica, grupul galoromanic latină 116. friulana N regiunea Friuli (NE Italiei); dialect al limbii retoromane familia indo-europeană, ramura romanica, grupul galoromanic sau
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
În România se mai vorbesc graiuri săsești (saxone) în Transilvania și șvăbești (suabe) în Banat de către o populatie germană altădată numeroasă. O colonizare austriacă a existat și în Bucovina familia indo-europeană, ramura germanica, grupul germanic occidental, accentuala; flexionara; V2; SOV runica, gotica, latină (din sec. VIII); pînă prin 1940 a fost tipărită în scriere gotica (Fraktur) și scrisă în sütterlin (diferite versiuni de scriere latină) 126. gheză (etiopiana veche, ge'ez) Etiopia, Eritreea; astăzi limba liturgica folosită de creștini; dispare că
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
27 de litere; în sec. al III-lea d.C. triburi gotice se aflau stabilite în Crimeea; foarte importantă pentru lingvistică comparată familia indo-europeană, ramura germanica, grupul de est gotica originală creată de Wulfila, după model grecesc, cu caractere latine și runice 130. greacă (veche, koiné, bizantina și neogreaca) O Grecia, Cipru; patru perioade: 1. protogreaca (cca 2000 i.C.); 2. greacă miceniana (cca 1600 - 1100 i.C.); linearul B - scriere silabica de origine cretana; 3. greacă veche, elina (cca 800-300 i
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
nynorsk ("neo-norvegiana"), numită landsmål ("limba națională" înainte de 1930) și 2. bokmal ("limba cărții") anterior numită riksmål ("limba țării"), un amestec de daneză și norvegiană. Peste 85% dintre norvegieni folosesc bokmal. familia indo-europeană, ramura germanica, grupul scandinav; flexionara; SVO; adj. -subst. runica nouă (din sec. VIII); latină (din sec. XI) 273. nubiană N Egipt, Sudan; în vechea nubiană (pînă în sec. XV) s-au păstrat manuscrise creștine familia nilo-sahariană, ramura sudaneza orientala, grupul nubian; tonala; SOV copta modificată (vechea nubiană); proprie, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
gotic 260, 266, 280, 281, ~ grecesc 153, 164, 253, 260, 263, 280, ~ latin 153, 251, 260, 263, 268, 271, 274, 283, 298, 300, 303, 308, 311, 313, ~ mon 192, ~ n'ko 254, ~ ogamic 271, ~oriya 300, ~ pahlevi 241, ~ primitiv 148, ~ runic 162, ~ santali 300, ~ special 21, ~ turc unificat 311, ~e dravidiene 174, ~ul "Africa" 243, 269, 285, alfabeto unificado 241 aleută 97, 116, 218, 219 altai 182, 239, 317, 332 altaic(a) 93, 119, 120, 121, 122, 123, 139, 141, 175
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
pătrată" 240, 286, ~ pegon 306, ~ persana 241, 242, 245, 276, 292, ~ persano-arabă 242, 268, 274, 278, 291, 292, 307, 312, ~ pictografica 253, 315, ~ pinyin 251, ~ primitivă 148, ~ proto-maya 285, ~ prou 241, ~ qaliujaaqpait 315, ~ quillca 295, ~ quipu 241, 295, ~ rongo-rongo 295, ~ runica 162, 251, 257, 262, 264, 266, 306, ~ runica nouă 288, ~ santali (ol cemet) 300, ~ sărați 295, ~ semi-silabarică 269, 291, ~ shahmukhi 291, ~ silabarică 268, ~ sindhi 278, 303, ~ singhaleza 290, 303, ~ siriacă 241, ~ siriacă abjad 240, ~ sogdiana 312, ~ sorabe 283, ~ sorania 278
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
245, 276, 292, ~ persano-arabă 242, 268, 274, 278, 291, 292, 307, 312, ~ pictografica 253, 315, ~ pinyin 251, ~ primitivă 148, ~ proto-maya 285, ~ prou 241, ~ qaliujaaqpait 315, ~ quillca 295, ~ quipu 241, 295, ~ rongo-rongo 295, ~ runica 162, 251, 257, 262, 264, 266, 306, ~ runica nouă 288, ~ santali (ol cemet) 300, ~ sărați 295, ~ semi-silabarică 269, 291, ~ shahmukhi 291, ~ silabarică 268, ~ sindhi 278, 303, ~ singhaleza 290, 303, ~ siriacă 241, ~ siriacă abjad 240, ~ sogdiana 312, ~ sorabe 283, ~ sorania 278, ~ sud-arabică 265, ~ sumeriana 238, 241, ~ sundaneză 306, ~ șarada
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Healing (Shamballa MDH Reiki); Tibetan Reiki și Ușui Tibetan Reiki; Wei Chi Tibetan Jorney Reiki; Dragon Ki Reiki; Tiger Reiki; Seichem Reiki; Seichim 7 Facet; Ușui Te Ațe; New Ușui Reiki; Ușui Grand Master 5,6; Reiki Do (Reiki Tao); Runic Reiki; Atlantis Reiki (Atlantean Master Crystal Reiki); Kormanu Healing; Kundalini Reiki; Pranic Reiki; Pranic Ki Reiki; Tera Mai Reiki; Seven Rays Reiki; Medicine Buddha Reiki; Lightarian™ Reiki; Isis Seichim Reiki; Violet Flame Reiki; Raku Kai Reiki; Maitri Vihara Reiki; Order
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
limi diferite. Ce-a mai rămas la noi din vechii germani, s-a topit în masa autohtonilor. În Crimeea se mai aflau germani în secolele XV- XVI, iar în Dobrogea îi mai întâlnim în secolul al X-lea, în inscripțiile runice de la Basarabi . Francia-Franța se feudalizează în forma clasică, ca societate piramidală, bazată pe dependența personală, trecând prin patronat spre seniorie. Marii și micii seniori depun jurământ de vasalitate celui mai puternic, seniorului suprem, regele sau împăratul, primesc la investitură un
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
cunoașterii, al inițierii, neliniștea pare a fi cea mai importantă trăire. Hitler scria în versurile sale: Adesea în nopțile amare, Merg la stejarul lui Wotan ce strălucește în lumina liniștită a lunii Pentru a mă înfrăți cu puterile întunecate Litera runică pe care luna o scrie cu vraja sa magică Și toți cei ce sunt plini de impertinență în timpul zilei Sunt micșorați acum de formula magică rostită de mine!1170. Aparent mic magician în formare, autorul este pătruns aici de puterea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fost preluat de etrusci, iar de la ei a ajuns la romani, care l-au transformat în alfabetul latin, folosit astăzi în cea mai mare parte a Europei. Mai tîrziu, din îmbinarea scrierii grecești cu cea latină s-a creat scrierea runică, folosită în epoca veche de popoarele germanice de nord. Numele acestei scrieri vine de la goticul runa "taină", întrucît, inițial, era folosită exclusiv de preoții deținători ai misterelor. Pornind de la alfabetul grecesc, s-a format și alfabetul chirilic, care a fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Wulfila (Ulfilas), în secolul al IV-lea, cînd goții se aflau în regiunile Dunării de jos. Acest episcop a creat alfabetul gotic alcătuit din 27 de litere, bazat pe cel grec cu semne preluate din cel latin și din cel runic. Această scriere a fost folosită în epoca veche de toate limbile germanice, unele dintre ele (precum germana) utilizîndu-l pînă în secolul al XX-lea. Goții au creat și un stil arhitectonic, bazat pe arcul frînt (stilul gotic), cu o mare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cuprinde astăzi limbile islandeză (care este cea mai apropiată de germanica comună, avînd multe trăsături arhaice), norvegiană, daneză și suedeză, dar care formau în trecut o singură limbă relativ unitară (limba nordică), din care s-au păstrat inscripții cu caractere runice încă din secolul al III-lea46. Unitatea limbii vechi nordice a ținut pînă în secolul al IX-lea, cînd, în urma expansiunii popoarelor scandinave ("epoca vi-kingilor", secolele IX-XI), diferențierele dialectale s-au accentuat, ceea ce a dus la formarea a patru limbi. Totuși
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]