82 matches
-
acestui erou, care fusese decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, i-a fost dat să cunoască și închisorile Patriei, din 1959 până 1964, când a fost eliberat odată cu ultimii deținuți politici de la Aiud. În acești ani a putut să constate că rusofilii de la noi erau mai răi decât rușii, care uneori mai închideau ochii, lăsând ca lucrurile să fie rezolvate de timp ori de Cel de Sus. Întrucât s-a opus până la capăt așa-zisei reeducări, deși eliberarea detinuților politici fusese anunțată
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
vechi: "Mircea Druc este aproape de Rusia, este agent KGB". Cum explicați aceste înclinații spre stereotipuri la unii români? Ne deosebim de alte popoare? - După o emisiune la televizor, chiar dacă unora li s-a părut că aș fi fost cel mai rusofil, Ambasada Rusiei la București a transmis un protest vehement la adresa realizatorilor, că de ce au invitat acest antirus înrăit. Abundența scenariilor din presa română atestă un fel de mitomanie. Iar pe cei care umblă cu scenarii în privința mea chiar nu-i
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
în diversitate” este încă o figură retorică. În realitate există o diversitate ipocrită Politicieni și politicieni... După 1989, lichelismul din România are și explicații istorice - scria Octavian Paler. Nu uitați că noi am fost pe rând „turciți”, franțuziți”, „germanofili” și „rusofili”. Acum, suntem „americanofili” și „eurofili”. În mitologia greacă există un zeu numit Proteu, care își schimba înfățișarea de câte ori i se punea o întrebare de care vroia să scape. În principiu, zeul acesta ar merita un bust pe undeva prin București
Caleidoscop by P.D. Bâlbă () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93254]
-
Acesta era un compromis față de documentul final al Marii Adunări Naționale din 27 august 1989, care cerea „să fie restabilite: numele istoric al poporului nostru de român și denumirea limbii lui - limba română”, ca urmare a reacției rusofonilor și a rusofililor. Pași importanți spre românism au fost făcuți în RSSM în 1990, prin adoptarea de către noul Parlament, ales în februarie (alegeri câștigate de FPM și președintele Mircea Snegur), a tricolorului, la 27 aprilie, a Declarației de suveranitate două luni mai târziu
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
istorice”. Este însă la fel de adevărat că, în preajma Unirii de la 1859, se constată o reactivare a tuturor elementelor străine din Moldova: unii dau mai multă ascultare reprezentanților Austriei la Iași (cazul sudiților evrei ce se sustrag legii comune), iar alții (cazul rusofililor din sudul Basarabiei) solicită autonomia, așteptând un semn prietenesc din partea Rusiei. Însă, “problema evreiască” nu reprezenta numai o consecință directă a creșterii numărului evreilor, ci o realitate a procesului de constituire a statului român modern. Noile împrejurări aduceau în discuție
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
primat pe Iosif, episcopul Dunării de Jos, cu 190 voturi contra 50 date episcopului de Roman Melhisedec și 10 mitropolitului Moldovei. Episcopul Melhisedec era cel mai cult prelat de pe vremuri și o figură foarte distinsă; cum însă erea cunoscut ca rusofil și adversar al catolicismului, n-a putut niciodată ajunge la scaunul metropolitan. [apariția ziarului lupta la bucurești sub direcția lui gheorghe panu] Gheorghe Panu dorea de mult să aducă ziarul său Lupta de la Iași la București. Cu această intenție fiind
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
se băteau contra turcilor și aveau de tovarăși pe ruși, totuși toate simpatiile populare mergeau către turci. Prizonierii turci aduși în București erau obiectul tuturor solicitudinilor, după cum am mai spus, iar presa sărbătorea pe Osman-pașa, eroul apărător al Plevnei. Afară de rusofilii din clasa aristocrată, ceilalți români nu iubeau pe ruși. Fiindcă cu nimic în purtarea și în manifestările lor sufletești nu se impuneau admirației. În război se arătase militari inferiori, în viața publică și socială nu excelau decât prin prevaricațiuni, excese
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
pe la departamente. Sub nici un regim miniștrii nu s-au schimbat atât de des ca sub Ion Brătianu. Ziarele liberale anunță dispariția partidului național-democrat al Beizadelei Vițel (Grigore Sturdza) și anunță aceasta cu mulțumire. Fiindcă acest partid, considerat ca un partid rusofil, protejat și susținut pe sub mână de legația rusească, erea privit ca un mare făcător de boclucuri viitoare. Printre complicii arestați ai lui Petraru erea și căpitanul Al. Florescu, zis și „Păpușică“, fiindcă erea foarte elegant. Nu prea târziu, „Păpușică“ a
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
atragă în guvern pe unii dintre conservatorii cari nu se supuneau disciplinei partidului lor; aceștia ereau Petre Carp și Titu Maiorescu. Dar mai erea altceva. Articolul lui Maiorescu din Deutsche Revue a pus zâzanie în familia conservatoare. Conservatorii-boieri ereau toți rusofili. Ziarul l’Indépendance Roumaine, proprietatea lui Emile Galli, având director pe Grigore Ventura, era rusofil. Maiorescu, pledând alăturarea României la dubla alianță austro-germană, indispunea pe conservatori și aducea un nou motiv de vrajbă în rândurile opoziției. Dar Ion Brătianu profită
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
ereau Petre Carp și Titu Maiorescu. Dar mai erea altceva. Articolul lui Maiorescu din Deutsche Revue a pus zâzanie în familia conservatoare. Conservatorii-boieri ereau toți rusofili. Ziarul l’Indépendance Roumaine, proprietatea lui Emile Galli, având director pe Grigore Ventura, era rusofil. Maiorescu, pledând alăturarea României la dubla alianță austro-germană, indispunea pe conservatori și aducea un nou motiv de vrajbă în rândurile opoziției. Dar Ion Brătianu profită de împrejurare. Pe când în partidul liberal creștea curentul omogenității și excluderii elementelor neliberale, precum erea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
50 de bani. Serbările au produs suma netă de peste 102 000 lei, ceea ce pentru epoca aceea era o sumă foarte mare. Activitatea prințului Bibescu nu plăcea însă nici cercurilor guverna mentale, nici chiar Palatului. Prințul Bibescu avea reputația unui franco rusofil, toate silințele lui tindeau ca să împingă țara, sau cel puțin partidul conservator, în sfera de acțiune a politicii franco-ruse; el inspira campaniile ziarului l’Indépendance Roumaine. Unele cercuri - mai ales cercurile liberale - atribuiau prințului Bibescu vederi și mai departe, se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
activ și periculos agent panslavist care împănase țara cu spioni ruși, vânzători de icoane și jugănari, iar acțiunea lor se întindea în toată Peninsula Balcanică. Hitrovo se afla în strânse legături cu prințul Bibescu, iar membrii aristocrației române ereau toți rusofili declarați. De aci ruptura din partidul conservator; bătrânii pentru politica rusofilă, junimiștii pentru politica germanofilă. Serbările din Cișmigiu și marele lor succes, precum și alte serbări proiectate de Comitetul de caritate pus sub președinția prințului, erau privite cu neîncredere și cu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
că prințul Carol, în calitatea lui de german, nu va fi sacrificat de Germania. La ce ne slujește să avem un german pe tron dacă, într-o împrejurare atât de grea, Ger mania se întoarce împotriva noastră? Iată ce spun rusofilii („Cronica săptămânală“ de Constantin Bacalbașa. Bucureștii de altădată, foiletonul XXXII, AD., nr. 11 786, 27 august 1922, p. 1.). Pagina 35 * Cei doi delegați sunt Ion Brătianu și Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe, iar secretari sunt luați doi din parlamentari
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a majorat corespunzător cu comisionul obținut de firmă "POOLGEC", tranzacție din care și socrul și ginerele au avut partea lor. Ca ministru de Externe, Adrian N~stase a fost criticat de presă din țară și străină, fiind acuzat de atitudine rusofil~. Astfel, cotidianul din Ungaria "Maghyar Nemzet" a publicat, după semnarea Tratatului cu Rusia de către Adrian Nastase, un articol intitulat "Noul conducător" (semnat de Molnar Gusztav). Articolul conține o critică vehemență împotriva lui Nastase, considerat de autor că "al doilea om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
În cadrul Tratatului de la Londra, dar Carp i-a răspuns că problema este dezirabilă, Însă nu În acest cadru, nemaifiind reluată ulterior. Căderea guvernului Brătianu În martie 1888 punea În pericol alianța, mai ales că noii miniștri conservatori (cunoscuți a fi rusofili) nu aveau cunoștință de existența tratatului. Însuși regele Carol I era Îndreptățit să creadă că fruntașii conservatori ar putea respinge sau, și mai grav, divulga tratatele, fie pentru motivul că ele nu erau conforme cu vederile lor, fie numai pentru
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Marienbad etc. și sporturile de iarnă din munții Tatra justificau pretențiile cehilor de a nu mai fi tratați ca o cantitate neglijabilă și lăsați fără apărare în fața comportamentului urît al minorității germane. Fără îndoială că în toate acestea era partidul rusofil, care furniza guvernelor de la Viena un pretext de neîncredere, dar acest partid, al cărui șef, Kramarcz, se lansa în discursuri academice în Reichsrath, dar care nu avea ecou în Boemia decît sub formă de simpatie slavă. Mai trebuia avut în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
identității pentru a-și dobândi propria legitimitate. Apelul la o nouă istoriografie este una dintre soluțiile existente. în cazul fostei URSS, problema elitei este crucială pentru că în cele mai multe cazuri ea este împărțită între „nativi” și „asimilați”, între cei ce sunt rusofili și cei ce proclamă necesitatea unei noi identități. Numai patru dintre cele cincisprezece state independente (statele baltice și Armenia) au moștenit o națiune definită și articulată. De aceea, spune Kuzio, construirea națiunii și a instituțiilor ocupă un loc central în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1834 și iunie 1849. Este fiul Marelui Logofăt Grigore Sturdza și al Mariei Calimah, fiica de domn. A fost influențat de junimistul sas Flehtenmacher care a venit în Moldova în 1821. Tot în 1821 Mihail s-a înscris în partidul rusofil care dorea ieșirea Moldovei de sub dominația turcească. Era un aprig contestatar al administrației din Moldova. A scris numerose memorii prin care reclamă faptul că 800 de familii de boieri trăiau din munca a 60.000 de țărani. Deși a fost
Mihail Sturza () [Corola-website/Science/299360_a_300689]
-
La data de 7 august 1992, circa 150 din cei 900 de preoți din Basarabia, s-au adunat în Catedrala din Chișinău și au adoptat o "Declarație de fidelitate" față de Patriarhia Moscovei . În august 1992, în urma unor intrigi politice, arhimandritul rusofil Marchel Mihăescu a fost numit în funcția de secretar al Vicariatului Episcopal din Bălți. El a încercat să preia sediul episcopal, dar a fost împiedicat de credincioși. În fața amenințărilor la care era supus, PS Petru a sosit la București la
Petru Păduraru () [Corola-website/Science/308650_a_309979]
-
de războaie dintre Imperiile Rus și Otoman. Războiul a izbucnit în contextul războaielor napoleoniene. Sultanul otoman, încurajat de înfrângerea suferită de ruși la Austerlitz, a detronat domnitorul Munteniei Constantin Ipsilanti și pe cel al Moldovei Alexandru Moruzi, amândoi fiind considerați rusofili. În același timp, francezii, aliați în acel moment cu Turcia, au ocupat Dalmația și amenințau cu o eventuală invazie în Moldova și Muntenia. Pentru a asigura siguranța frontierelor sudice ale imperiului împotriva unui atac al francezilor, rușii au mutat o
Războiul Ruso-Turc (1806–1812) () [Corola-website/Science/306304_a_307633]
-
îi chema pe toți ucrainenii să lupte împotriva Rusiei, pentru fondarea unui stat ucrainean unit. În 1916, pe când ocupa funcția de procuror al Imperiului Austro-Ungar, el a jucat un rol important în condamnarea la moarte sau la temnița a ucrainenilor rusofili. K. Levițki a devenit în toamna anului 1918, în plin proces de dezintegrare a Austro-Ungariei, membru al Consiliului Național Ucrainean. Consiliul Național a proclamat fondarea statului ucrainean independent pe 19 octombrie, iar pe 1 noiembrie a condus rebeliunea armată din
Kost Levițki () [Corola-website/Science/320450_a_321779]
-
Sigmundsherberg și Feldbach, aflate în Austria de astăzi. Mari lagăre de internare se găseau la Drosendorf, Karlstein an der Thaya și Grossau. Nu erau internați doar prizonierii de război, ci și cetățenii austro-ungari care „nu inspirau încredere”. De exemplu, rutenii rusofili din Galiția, din Bucovina și din Transcarpatia au fost deportați în lagărele Thalerhof și Theresienstadt, unde mulți dintre ei au murit. Speranța cultivată în 1917 că un armistițiu cu Rusia, încheiat în același an în urma Revoluției din Octombrie, ar duce
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
în care granițele statelor europene de la sfârșitul secolului al XIX-lea nu respectau granițele etnice, ambele imperii (austro-ungar și rus) au încercat să-și extindă influența în teritoriile învecinate, profitând de creșterea conștiinței naționale ale popoarelor lor. Rusia sprijinea ucrainenii rusofili și, în general, comunitatea ucraineană din Galiția și Lodomeria pentru unirea cu restul Ucrainei, pe care Sankt Petersburgul o considera ca făcând parte în mod natural din Rusia, teritoiu pe care îl numea de altfel „Rusia Mică”. Austria sprijinea la
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
guvernul de la Viena. Rutenii se simțeau în această perioadă abandonați de guvernanții de la Viena. Naționaliștii „Rutenii Vechi”, organizați în jurul nucleului de la Catedrala greco-catolică Sfântul Gheorghe, și-au întors privirile către Rusia. Printre aceștia s-au remarcat un grup extremist al rusofililor ucraineni. În același timp s-a dezvoltat o mișcare intelectuală ucrainofilă influențată de scriitorul ucrainean Taras Șevcenko. Această mișcarea a asigurat publicarea unor lucrări literare în limba localnicilor și a înființat o rețea de case de lectură. Activiștii acestei mișcări
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
aristocrația podoliană, ei au deținut puterea politică în Galiția până în 1917. Mutarea centrului de greutate politică de la Viena spre clasa avută poloneză nu a fost văzută cu ochi buni de ruteni, a căror orientări politice s-au divizat clar între rusofili și naționaliștii ucraineni. Atât austriecii cât și polonezii îi considerau trădători pe rusofili și puterea a inițiat o serie de procese politice pentru discreditarea lor. În 1880, s-a parafat un acord între polonezi și „populiștii” ucraineni, prin care se
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]