775 matches
-
de Societatea Academică Junimea. Societatea, căreia i s-a dat un nume vechi al Bucovinei, a fost înființată la 22 decembrie 1875, la nou-creata Universitate din Cernăuți. În același timp, organizațiile similare au fost înființate de către studenții germani, polonezi și ruteni ca grupuri pan-naționale. Inițiatorul Arboroasei, Teodor V. Ștefanelli, a fost membru al societății "România Jună" și a folosit statutul acelui grup ca un model pentru noua organizație. Scopul său declarat a fost de a îmbunătăți simțirea patriotică, literară și
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]
-
acestei ipoteze. Uciderea prizonierilor polonezi nu a făcut decât să întețească conflictul polono-ucrainean. Într-o scrisoare, Czariecki avea să afirme că, dacă i s-ar pune la dispoziți o forță militară suficient de mare, el i-ar ucide pe majoritatea rutenilor. Mai tâziu, în același an, Czarniecki a primit din partea regelui noi moșii și titlul de intendent (oboźny) al Coroanei. În 1653 a participat la o misiune de pedepsire în ținuturile controlate de cazaci. Unitatea sa a provocat distrugeri importante în
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
în ziua de azi se pot vedea gurile de la minele ce exploatau minereuri complexe și uraniu. La recensământul din 1930 au fost înregistrați 11.079 locuitori, dintre care 3.722 evrei, 3.616 români, 2.753 germani, 610 maghiari, 336 ruteni ș.a. Ca limbă maternă predomina limba idiș, declarată ca atare de 3.681 locuitori, urmată de română și de germană. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 3.734 mozaici, 3.638 greco-catolici, 3.316 romano-catolici, 298 ortodocși ș.a. Conform
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
Voloca, întâlnit și sub forma Voloca pe Ceremuș (în , transliterat Voloka și în ) este un sat în raionul Vijnița din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de orașul Vășcăuți. Are locuitori, preponderent ucraineni (ruteni). Satul este situat la o altitudine de 299 metri, în partea de nord-est a raionului Vijnița, în apropiere de orașul Vașcăuți. Localitatea Voloca a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul moldovean
Voloca, Vijnița () [Corola-website/Science/315591_a_316920]
-
Maramureș (interbelic) cuprindea numai partea de Nord-Est, de peste Munții Gutâi, a actualului județ, iar reședința a fost orașul Sighet. Județul avea în 1930 o populație de 161.575 de locuitori, dintre care 57,7% români, 20,9% evrei, 11,9% ruteni, 6,9% maghiari, 2% germani ș.a. Celelate părți care compun acum Județul Maramureș, inclusiv orașul Baia Mare, a făcut parte din județul Satu-Mare (interbelic). După Al Doilea Război Mondial limitele administrative ale județului au fost modificate pentru a cuprinde și regiunile
Județul Maramureș () [Corola-website/Science/296663_a_297992]
-
a altor grupări, în special față de cea a Consiliului Poporului Evreiesc de factură sionistă condus de Mayer Ebner, care a devenit rivalul său personal. El a fost de asemenea și deputat în Dieta Bucovinei. El a fost susținător al politicii rutenilor, colaborând cu Nicolae Wassilko în "Uniunea Liberală". Straucher, care a sprijinit menținerea de legături strânse între evrei și germani bucovineni în timp ce a susținut o versiune personală a autonomismului evreiesc, a fost un loialist habsburgic în timpul primului război mondial. După Unirea
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
atare, a dus o campanie intensă pentru ca autoritățile austriece să recunoască o comunitate evreiască separată în Bucovina, ca parte a unui proces de acordare tuturor grupurilor etnice o reprezentare proporțională. Cererea lor a fost susținută de Iulian Romanciuk, reprezentant al rutenilor (ucraineni) din Galiția (Regatul Galiției și Lodomeriei), a cărui participare la această mișcare a urmat o tradiție de colaborare intre activiștii ucraineni și cei evrei. În 1897, Straucher a devenit membru al lui "Abgeordnetenhaus" Camera deputaților a Cisleithaniei, partea austriacă
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
în mod tradițional și puterile hegemonice ale stăpânirii germano-austriace jucau în continuare un rol principal în domeniul educației și administrației, evreii din Bucovina s-au orientat în această direcție. Pozițiile de putere ale celor două mari grupuri naționale, românii și rutenii, erau încă prea slabe pentru a provoca o schimbare în această orientare din partea evreilor. În situația lor de popor trăind în Diaspora, evreii au fost determinați să se bazeze pe protecția puterilor hegemonice și acest lucru părea, ca și mai
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Rădăuți este un lăcaș de cult construit în anul 1935 pentru credincioșii greco-catolici ucraineni din orașul Rădăuți. Ea se află pe strada Crișan. Primii greco-catolici ruteni s-au stabilit în sudul Bucovinei după anexarea părții de nord a Moldovei de către Imperiul Habsburgic (1775). Ei proveneau din Galiția și au fost aduși aici de autoritățile austriece pentru a coloniza noile teritorii ale imperiului. În anul 1780 Curtea
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
al Austriei a aprobat înființarea de parohii greco-catolice la Siret (1812), Cernăuți (1813), Cacica (1814), iar mai târziu au fost înființate parohii și la Rădăuți (1833), Câmpulung Moldovenesc (1883) și în alte localități. Până la construirea unei biserici proprii, credincioșii greco-catolici ruteni din Rădăuți au folosit biserica romano-catolică (construită în 1826) pentru ținerea slujbelor religioase. În anul 1900, conform datelor furnizate de recensământul populației, în orașul Rădăuți locuiau 14.403 persoane, dintre care 453 erau de religie greco-catolică (adică 3,14%). După
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
construită în 1826) pentru ținerea slujbelor religioase. În anul 1900, conform datelor furnizate de recensământul populației, în orașul Rădăuți locuiau 14.403 persoane, dintre care 453 erau de religie greco-catolică (adică 3,14%). După Unirea Bucovinei cu România (1918), greco-catolicii ruteni s-au aflat pe teritoriul României. În anul 1922 a fost înființată o administratură apostolică cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava), cu rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. În negocierile
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
cu sediul în orașul Siret (astăzi în județul Suceava), cu rol de a-și exercita jurisdicția asupra parohiilor greco-catolice rutene din Regatul României. În negocierile pentru încheierea Concordatului cu Vaticanul, Guvernul României a insistat asupra eliminării Administraturii apostolice a greco-catolicilor ruteni. În anul 1930, după încheierea Concordatului cu Vaticanul și ratificarea sa de către Parlament, Papa Pius al XI-lea a desființat administratura apostolică, dar a stabilit un vicariat greco-catolic rutean sub jurisdicția Eparhiei Române Unite a Maramureșului. În anul 1930, populația
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
un vicariat greco-catolic rutean sub jurisdicția Eparhiei Române Unite a Maramureșului. În anul 1930, populația orașului Rădăuți era de 16.788 locuitori, dintre care 5.910 români (35,20%), 5.611 evrei (33,42%), 4.615 germani (27,48%), 238 ruteni, 184 polonezi, 109 ruși, 36 unguri, 17 cehi și slovaci, 10 țigani, 6 armeni, 5 bulgari, 3 turci, 1 grec, 42 de alte naționalități și 1 de etnie nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
În ciuda afluxului de migranți încurajat sub stăpânirea austriacă, românii au continuat să rămână cel mai important grup etnic din provincie până în 1880, când ucrainenii i-au depășit în proporție de 5:4. Conform recensământului din 1880, existau 239.690 de ruteni și huțuli, adică circa 41,5% din populația regiunii, urmați de 190.005 de români, adică 33%, un procent care a rămas neschimbat până la Primul Război Mondial. Sub stăpânirea austriacă, Bucovina era o provincie relativ mixtă etnic: predominant românească în
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
se menționa în înscrisurile din Imperiu) în nord, cu un mic număr de țărani secui, slovaci și polonezi, precum și un procent de târgoveți germani, polonezi și evrei. Recensământul din 1910 a evidențiat 800.198 de persoane, din care: 38,88% ruteni, 34,38% români, 21,24% germani (inclusiv 12,86% evrei), 4,55% polonezi, 1,31% maghiari, 0,08% slovaci, 0,02% sloveni, 0,02% italieni și câțiva croați, țigani, sârbi și turci. Românii erau încă prezenți în toate așezările din
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
aceea se înlocuiesc numai împreună ca înfățișare se situează între iepure și veveriță are ochi negri strălucitori și coadă lungă și pufoasă în urma nemulțumirilor create este nevoit să fugă și a fost înlocuit orașul a fost deseori ținta atacurilor tătarilor rutenilor și lituanienilor și a fost distrus de câteva ori lumile fanteziei sunt mult diferite ele fiind marcate de existența magiei și a creaturilor și raselor diferite de om angajamentul tuturor părților de a utiliza exclusiv mijloace pașnice și democratice este
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
cel Mare. În jurul bisericuței existau întinderi pustii. Când mai târziu în locul acestei biserici, a luat ființă Mănăstirea Teodoreni, i s-au dăruit bogății și destule moșii, dar lipseau muncitorii ce trebuiau să lucreze. Pentru lucrul terenurilor mănăstirești se foloseau țărani ruteni numiți „vremelnici” aduși doar pe timpul verii de prin părțile Storojinețului, din Bucovina de nord. Din cauza greutăților de transport ce apăreau în fiecare an, pentru lucrul ce îl prestau, li s-a asigurat de la o vreme existența aici, dându-li-se
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
prestau, li s-a asigurat de la o vreme existența aici, dându-li-se câte o „fâșioară de pământ”, pe care și-au făcut la început bordeie. Acestea au fost primele așezări de pe moșia Mănăstirii Teodoreni. O nouă serie de muncitori ruteni au emigrat în Moldova pe la 1766, încurajați de agenții boierilor moldoveni, care duceau nevoie de brațe de muncă, pe numeroasele și întinsele moșii. În număr mare s-au stabilit în regiunea Burdujenilor ca și în unele sate din apropiere precum
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
agenții boierilor moldoveni, care duceau nevoie de brațe de muncă, pe numeroasele și întinsele moșii. În număr mare s-au stabilit în regiunea Burdujenilor ca și în unele sate din apropiere precum Siminicea sau Adâncata. Rând pe rând, alături de țăranii ruteni, s-a mai adăugat și populația românească de prin satele vecine. Astfel așezarea a sporit și în felul acesta a luat naștere satul lui Burduja: Burdujenii de astăzi. Când cronicarul Miron Costin s-a căsătorit cu Elena, fiica lui Teodor
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
aprobarea de la Miron Costin, în vremea în care acesta era pârcălab de Hotin, între 1660-1664, să se așeze pe teritoriul moșiei sale și al satului Teodoreni. Împreună cu aceștia s-au strămutat aici și alți locuitori din Soroca, mulți dintre ei ruteni originari din Podolia. După stabilirea celor din Burdujenii Sorocei pe moșia Teodoreni, numele localității se schimbă în Burdujeni, denumire pe care o poartă și astăzi cartierul municipiului Suceava, situat pe locul fostei proprietăți a cronicarului moldovean. Fără a avea valoarea
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
unde să-și valorifice produsele lor. Datorită acelor momente tulburi, grupuri de români și armeni din Transilvania și Bucovina s-au refugiat în părțile Burdujenilor spre a-și câștiga existența. Unii au fost angajați ca muncitori (alături de țăranii români și ruteni) pe moșiile Mănăstirii Teodoreni iar alții au pus bazele târgului Burdujeni. Înființarea unui târg la Burdujeni era necesară deoarece locuitorii de aici nu mai puteau trece granița pentru a ajunge la târgul săptămânal din orașul Suceava. Suprafața de teren din jurul
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
de la venirea sârbilor albi. "Zerwisti/Serbiszcze", în polaba/poloneză (locuitori ai Sorbiei) "Surbi" și/sau "Zeriuani", "Serauici", conform Geographus bavarus. Numele statului sârb "Raška"/"Rascia" are legătură cu cuvântul ""Rus-"", iar, dată fiind zona numită Boyko, locuită de rușini sau ruteni, este posibil ca sârbii să fi avut o origine contemporană slavica în Ucraina.
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
5 % din populație, respectiv un număr de aproximativ 1 300 000 de cetățeni. După datele oficiale, în România trăiesc 665 000 de țigani(rromi). Alte comunități importante sunt cele ale germanilor, ucrainenilor, lipovenilor, turcilor, tătarilor, sârbilor, slovacilor, bulgarilor, croaților, grecilor, rutenilor, evreilor, cehilor, polonezilor, italienilor și armenilor. Din cei 745 421 de germani câți erau în România în 1930, în prezent au mai rămas aproximativ 60 000. De asemenea, în 1924, în Regatul României erau 796 056 de evrei, însă la
Demografia României () [Corola-website/Science/304682_a_306011]
-
un alt grup de luat în considerare. Cracovia din 1808 era declarat un oraș liber până în 1846. Marii proprietari polonezi dețineau terenuri întinse în timp ce țărănimea ruteană era lipsită de pământ. Chiar izbucnise un conflict social și religios dintre polonezi și ruteni. În 1846 s-a declanșat o răscoala țărănească, violență, antipoloneza și antisemită (fiind multe comunități evreiești în zona). Mulți polonezi au lăsat sub administrare pământuri în timp ce aveau alte ocupații. Armata austriacă a intervenit militar și a ocupat Cracovia. Alte grupuri
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Rosenstrauch și mai târziu fraților Schaffer. Conform recensământului din 1930, în orașul Vatra Dornei locuiau 9.826 persoane, dintre care 6.162 români (62,71%), 1.747 evrei (17,77%), 1.548 germani (15,75%), 153 polonezi (1,55%), 98 ruteni (0,99%), 40 unguri, 36 țigani, 20 ruși, 8 armeni, 7 cehoslovaci, 3 sârbo-croato-sloveni, 1 grec, 1 de alt neam și 2 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 6.062 ortodocși (61,69
Sinagoga de pe strada Luceafărul (Vatra Dornei) () [Corola-website/Science/323620_a_324949]