507 matches
-
plină de flori în vreme ce mă masturba, în mâna stângă cu o țigară de-o marcă necunoscută. Apoi, fără să i-o cer, începea să vorbească despre accident și despre cercetările poliției. Descria starea mașinii cu o plăcere de voyeur, aproape sâcâindu-mă cu înflăcărata ei evocare a grilajului de radiator zdrobit și-a sângelui împroșcat pe capotă. - Ar fi trebuit să mergi la înmormântare, i-am spus. - Îmi doresc s-o fi făcut, mi-a răspuns prompt. Îi îngroapă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Japonia. Important pentru mine e ca acest inoportun să se îndepărteze cât mai repede cu putință de Ludmila: l-am încurajat, așadar, să întreprindă călătoria și să facă cercetări minuțioase până ce-l va găsi pe traducătorul fantomă. Pe Cititor îl sâcâie niște coincidențe misterioase. Mi-a povestit că, de o bucată de vreme, din cele mai variate motive, i se-ntâmpla să întrerupă lectura romanelor după câteva pagini. — Poate vă plictisesc, i-am spus eu, înclinat ca de obicei spre pesimism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
izbăvise cu cîteva cuvinte, doar cu cîteva cuvinte, de înnoirea unor suferințe pe care tocmai le uitase. După ce făcuse acea tentativă chemînd-o la post "pentru a discuta pe îndelete", fusese desigur într-un moment de cumplită slăbiciune, feminitatea guvernantei îl sîcîia nu doar cînd dormea, dar și cînd înota prin zăpadă ori țopăia prin lutul cleios, ocolind butucii de vie care țineau coasta rîpoasă să nu se prăvale peste așezare, și atunci i se părea că o vede în fața ochilor, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă s-a ajuns acolo înseamnă că adevărul, cît o fi el de adevăr, nu face nici un bine, nu aduce nici un folos. Și, atunci, de ce să ții cu tot dinadinsul de ceva care nu-ți este folositor, ba, dimpotrivă, te sîcîie și te chinuie numai prin faptul că există! Știa că e o cruciadă singuratică, dinainte pierdută, ca toate cruciadele și mai ales nepotrivită, total nepotrivită pentru un inspector al Serviciului. Dacă voia să-și facă treaba lui de om de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
miri ce, deși, uneori, imaginația prea bogată a fetei îi făcea să se întrebe dacă nu cumva își bate joc de ei. În absența vijeliei blonde totul părea pustiu. Nu mai avea cine să strige, să te surzească, să te sâcâie cu vocea stridentă veșnic prezentă. Nu mai alerga nimeni cu o viteză amețitoare, încontinuu, zăpăcitor, luând înainte frunzele, bulgării de pământ, spre jalea Bicii, florile din straturi. Bunica, senină, cosea făcându-și în gând rozariul pe băncuța din fața casei. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din învățătoare o striga pe alta și încerca din tot înadinsul să se facă înțeleasă. Intrară în clase în dezordine, după aproape două ore de discursuri savante suportate de toată lumea în picioare, cu stoicism. Sanda se ținea scai în urma Luanei, sâcâind-o continuu cu indicații prețioase. Îi striga să se așeze în prima bancă, să-și ridice șoseta care-i alunecase dar fetița n-o mai luă în seamă. Grupați din mers doi câte doi, pășiră pragul clasei. Pe bănci îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știe dacă schimbarea petrecută atunci cu ea nu avusese loc numai din dorința de a nu-i dezamăgi, ori poate, într-adevăr, se simțea capabilă de fapte deosebite? În tot cazul, perpelindu-se între zecile de întrebări care n-o sâcâiseră de loc până atunci, scormonind în orele lungi de nesomn, își declanșă mecanismul complicat al ambiției. Fusese ca o iluminare, ca o renaștere, micile dificultăți de zi cu zi își estompară rând pe rând importanța și ea se trezi înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grija. Ușor o fi să dai din gură. Tu crezi că fata e mașinărie, întorci de buton și merge. De mâncat, mănâncă? Se interesă el tot cu ochii pe mâinile fetei. Mănâncă, tu nu vezi că mănâncă dar dacă o sâcâi atâta nici nu se mai lipește mâncarea de ea. Să-i păstrezi ficatul, să-l mănânce ea singură. Face globule roșii. L-oi păstra, oftă mama și apoi se uită pe fereastră. Trecea un camion greu în viteză, zumzăiau geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mirosul peștelui îi gâdila nările, o făcea să leșine. Ai să te înveți și cu asta fată, ai să te înveți, încet, încet...Prima oară e mai greu, a doua oară așa și așa, după aia n-o să te mai sâcâie nici imaginația, o să-ți devină indiferent. Ia și mănâncă, ascultă-mă pe mine, toate au un început și un sfârșit. Sidonia luă un alt pește. Atunci o privi cu atenție pe Carmina. Era așa de schimbată, de palidă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Doar îl învăța armonie însuși Alexandru Zirra. Cînta și-n orchestra lui Tudorache Budală. Pînă să li se nască băieții, lui Miha, tatăl meu și lui Hristea, după zece ani, Iordan, frații Marievici interpretau, în propriul magazin, muzică de cameră. Sîcîiți de hîrîiala patefoanelor cu pîlnie, melomanii ieșeni coborau din trăsuri și intrau să asculte, la cei doi Marievici, Sonata în re major de Bach. Ca, după aceea, să ia o bere la "Luther". Tata, născut în 1899, avea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu nuga. Pentru un pamflet croit pe masa din bucătărie, dau gata și o cutie întreagă de Merci. Receptorii au slăbit. Au nevoie de mult dulce să-l simtă. De la început, de cînd s-a întors în România, m-a sîcîit ideea, fir-ar să fie, c-o să mă vadă așa: cenușie de la sculatul în zori și de la robota cotidiană, cu mîinile asprite și unghiile îngroșate de la spălatul podelei și geamurilor, în librăria mea. Eram și mai înfoiată din cauza tricourilor multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
gardul. Li se rupe de doamna trecută de-a doua tinerețe. De ce i-ar deranja? Intimitatea nu-i lucru mare nici pentru el, nici pentru ea. "Ce te chiorăști? Ușcheală!" urlă fata la mine. Sînt inevitabila bătrînică, aia care-i sîcîie cu politețea ei în tramvai, cu dați muzica mai încet, cu... L-a luat în brațe și-l strînge de parcă mîine ar fi sfîrșitul lumii. Băiatul trîntește un scuipat. "Nu te duci înăuntru? Hai că trebuie să mori. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu-n ochi ne dă turtițe la micul dejun? Un dejun mare, un caltaboș, ceva prăjit nu s-o găsi? Io am înclinații normale, nu-s mîncător de frunze. Russ a ieșit să-l hrănească pe Franz Marc. Calul îl sîcîie pe cîinele meu mai mult decît Mișu Negrițoiu. Măcar mîrtanul ăla toarce cu nasu-n fund. Nu suflă pe nări, nu bate din copite ca răpciuga de cal. Iordanco, scoate-mă de-aici. Unde s-a pomenit lup în colivie? Darmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vitejesc. Dora: Rătăcește toată ziua prin parc la orele când lumea e în general la serviciu. De fapt, se duce s-o întâlnească pe Philomena. Dar pe mine nu mă mai interesează acum. Acum sunt liberă. De nu m-ar sâcâi procesul ăsta. Țiitorul (mirat): Procesul? Dora: Cum? N-ai auzit? Am înfățișare la curte. Sunt acuzată de trigamie. Țiitorul: Glumești? Dora: Ba nu glumesc deloc. Țiitorul: De necrezut. Imbecilul, așa cum arată, cum și-a permis și mai ales cum are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
așa fără să te-ntrebe nimeni, ia spune-mi de unde și pînă unde am eu senzația că glăsciorul ăsta al tău îmi este și mie foarte cunoscut? — Asta-i mai puțin important chiar decît numerele extrase în momentul ăsta, îl sîcîie Patru Ace, ia să vedem, își aruncă ochii cînd la ecranul colorat, cînd la talonul lui Roja, pufnește din piept, iar n-aveți noroc, dom’ Căpitan, îl vestește. — Mare pagubă, spune Roja cu gîndul aiurea, uitîndu-se în ochii celuilalt fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochii, să amețească, simte că-și pierde echilibrul, o să ngheți aici dacă nu te hotărăști mai repejor s o iei din loc, se gîndește, dar nu se poate dezlipi încă de locșorul ăla care-i amintește de ceva care-l sîcîie. Patru Ace, hai să zicem că e doar un profitor care n-are prea mare legătură cu miezul afacerii, încearcă să-și facă ordine în cap, l-a băgat la înaintare bătrînul său, ia semnează tu hîrțogăriile astea, i-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca titlu al unui volum de versuri, publicat de Călăuza din Deva în 2002, și-a ales simbolul grafic care desemnează ideea de „copyright“ în întreaga lume: Aceste teribilisme nu sunt provocatoare, cum speră autoarea. Reușesc, cel mult, să-l sâcâie pe cititor, ca plimbarea țanțoșă a unei muște pe ecranul televizorului în timpul trasmiterii unui meci de fotbal. Forțată și agasantă este și elogierea Danielei de către editorul ei, Valeriu Bârgău, pe ultima copertă a cărții: „Dacă primul român ajuns în Regatul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o piatră, apucîndu-se de lucru. Numai că, mînuind tesla, cotul mîinii drepte se lovea mereu de obiectul oval din buzunar. Uitase de el, dar iată că oul cenușiu, nebăgat În seamă, Începea să-și caute el ortacul. Furios că e sîcÎit, băiatul a luat gălușca de fier, a fixat-o pe o muchie de ciment și a izbit-o cu tesla o dată, de două ori. Flacăra care a țîșnit a fost ultima imagine pe care Viorel a văzut-o În viața
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
casei, cum a ratat urechile și coada porcului, cum s-a Întîlnit de trei ori cu grenada fără să știe ce era, cum a uitat-o În două rînduri și cum aceasta i-a tăiat de fiecare dată calea, cum, sîcÎit de insistența ei, a lovit-o de două ori și cum ea, tot În doi timpi, i-a retezat definitiv lumina și i-a astupat pentru un timp urechile. Ca prin minune, nu l-a spulberat de tot. E de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care să-și ia rămas-bun nu mai avea demult. Moșu’ Ioan Costin se frînsese dintr odată, cu douăzeci și cinci de ani Înaintea ei. Am apucat să-l mai Întîlnesc atunci, În vara lui ’73. Părea teafăr și netemător ca Întotdeauna. Îl sîcÎia doar o curvă de tensiune cam ridicată, iar pentru a se căuta și a se trata un pic, Îi dăduse ascultare doctorului și venise să se interneze oleacă În spital. Numai că nu putea să se lase pe mîna doctorilor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de geografie, citește cu mîna și recită din gură, singur, de la un capăt la altul Nunta Zamfirei, iar dacă-l Înveselești, și Nunta În codru. Atîta doar că e tare nervos, are el ceva ciudat, nu e bine să-l sîcÎi cu Întrebări, ci să-l lași. PÎnă la urmă, tot Îți turuie ceva din ale lui. O mătușă i-a arătat maică-mii calea: — Pe Radu, popă să-l faci, ai Înțeles? Îl auzi ce frumos vorbește, nimeni nu pronunță
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zis fata din vis. Parcă, Cecilia ai spus că o cheamă. —Lasă-mă în pace, Tiberiu, că am intrat pe internet și vreau să urmăresc ceva, i-a spus într-o zi când avea de lucru, fratelui care-l tot sâcâia. Să urmărești, zici? Tu ești dus cu sorcova, nu vezi? —Tiberiu, pleacă de aici, s-a răstit Matei, ridicându-se să-l îmbrâncească. — Am plecat, am plecat. Succes la internet și-n dragoste! A zâmbit Tiberiu ieșind din cameră. În
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
deja se întorceau. Ce facem, mergem? i-a întrebat ei. Da! Haidem la mașină! i-a îndemnat Matei, mergând de mână cu Cecilia în acea direcție. A dus-o întâi pe Cecilia acasă, apoi pe logodnici care pe drum îl sâcâiau. Se vede că ești îndrăgostit, Matei! Ca și voi? —Azi ai fost foarte atent, apropiat de Cecilia. O mâncai din priviri. Îmi este dragă, dragă. Și ea te iubește mult. Simt acest lucru, dar știți ceva? Nu am ajuns încă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
însă că nu Cecilia i-a despărțit, fiindcă relația cu Matei se răcise cu mult înainte de apariția Ceciliei. Cu toate acestea, tot era invidioasă pe frumusețea și caracterul ei și ca un fel de răzbunare nu pierdea ocazia s-o sâcâie. Hai, iubitule, vino lângă mine!îl invită Georgeta, numai pe el ca și când Cecilia n-ar fi existat. Sunt cu Cecilia, nu vezi? —Veniți amândoi, că este loc. — Avem loc lângă Leontina și Gelu. Vino, numai puțin, că vreau să-ți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fost? aștepta răspunsul nerăbdătoare. — Nicicum. — Ce s-a întâmplat, Ceci? V-ați certat? De ce? M-a jignit. — Lua-l-ar naiba să-l ia. I-ai spus că pleci? N-am apucat că mi-a reproșat că vreau să-l sâcâi cu Georgeta, că tocmai mă întâlnisem cu ea pe coridor. Fusese la el? — Ea mi-a spus lucrul acesta. Nu te mai necăji. Să rămână cu Georgeta. Găsești tu băieți pe cinste, nu ca el un chirurg amărât. Nu trebuie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]