397 matches
-
trup, hotărât să parcurgă pașii adolescenței, nu voia să țină ritmul cu mintea ei copilăroasă. Pe neașteptate, goana și munca asiduă de la antrenamente începură s-o plictisească. "Cariera" de sportivă se sfârși brusc, într-o zi când Luana acuză dureri sâcâitoare în burtă. Savinschi opri exercițiile. Luana se întoarse acasă icnind. Mama o văzu palidă și se grăbi să-i pregătească patul. Fata aruncă hainele și intră în baie. Încăperea mică era locul în care descoperise toate semnele transformării ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așa ceva. În schimb, o dădăcea zilnic, stându-i în coastă când făcea mâncare, îngrijea copilul sau se ocupa de alte activități gospodărești. Unde înainte tânjise după un bărbat care să-i fie aproape, acum Luana se simțea sufocată de prezența sâcâitoare a soțului ei în orice colț al casei. Sătulă de cei patru pereți și de îndeletnicirile lipsite de satisfacții din interiorul lor, abia aștepta să se întoarcă la serviciu. În adâncul sufletului, Radu spera ca soția lui să renunțe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să zic! — Chiar deloc, a răspuns Margaret și s-a așezat. Am Încercat doar să nu trezesc toată casa! Căzuse și ea moartă de oboseală În fotoliu și se trezise cu gâtul strâmb, din pricina căruia resimțea tot felul de dureri sâcâitoare, mai ascuțite sau mai surde. I-au revenit În minte câteva dintre locurile pe unde dormise, pe dușumeaua de lemn a unei colibe Dayak, ascultând cum grohăiau porcii pe dedesubt, pe pardoseala de lut a unei locuințe Sepik, În bena
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
soții Alexe, murmura împietrită CÂRTITORII și își masca ușorul sentiment de jenă, o oarecare alterare a propriului său cuget, o dereglare de-o clipă numai, după care totul reintra în normal, se scutura de ei ca de o conștiință prea sâcâitoare ce nu-ți dă voie nici măcar să respiri. Dar atunci când era atât de tânără și soții Alexe exercitau asupra ei o atracție explicabilă, o dominare netă, nu se gândea decât arareori să le pună la îndoială cuvântul și, în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de greu, le-ai avut pe toate de-a gata, ți-am oferit de toate, așa cum am putut noi, am pus ban peste ban, ți-am luat mobilă. Tu ce ne oferi în schimb? Ce? Vocea lui de om nemulțumit, sâcâitor, enumerând mereu investițiile ce se făcuseră în contul ei, cerându-i satisfacții, diplome, premii. Ce ne oferi în schimb? Ce? Să fie ea sănătoasă, intervenea împăciuitoare mama, că sănătatea îi mai bună ca toate. Dar tatălui nu i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
este întinat. În stratul de ceapă din fața unui bloc doi câini se fugăreau a hârjoană. Un gest animalic atât de simplu și răscolitor în mârâiturile și în lupta lor. Nu mai știa ce avea de făcut. Tu înveți? Auzea întrebarea sâcâitoare a tatălui, înveți sau te ții de prostii pe acolo? Nu uita, niciodată nu e prea târziu când ai o cauză dreaptă. Eșecurile ne sunt date în viață doar pentru a ne proba tăria. Trebuie să lupți, să lupți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
faci? Se simțea uscată, sfărâmicioasă, ceva se fisurase într-însa și la orice mișcare bruscă avaria își țesea pânza. Bucăți, bucăți din interior se prăbușeau în interior. Era o seară de mai înmiresmată și arțăgoasă, o seară când poți gândi sâcâitor că n-ai pe cineva alături căruia să-i spui noapte bună. O revedea pe sora ei, Elena, micuță, roșiatică, plină de pistrui. Să dormi cu noi, mămică, implora la culcare, mie mi-e frică de mort. Ce mort visezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carminei, să-i reproșeze că nu acordă suficient timp manualului de psihologie sau celui de anatomie, să-i spună că va pierde examenul dacă nu intră într-un program de lucru mult mai sever. În scurt timp grija lui deveni sâcâitoare, între ei nu mai existau conversații, ci un șir de reproșuri în lanț, rostite sacadat, cu scrijelări ale gâtlejului, cu ochii tulburi, cu tentă vineție în obraji. Carmina îi asculta tirada cu pumnii strânși, cu ochii pierduți printre faldurile perdelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu începi să te îndoiești de propria ta persoană, să nu-și șubrezească cele mai intime convingeri, să nu-ți strecoare în suflet îndoială, să nu-ți invadeze gândurile câteva zile măcar. Alexe era ca un fel de conștiință supărătoare, sâcâitoare, arțăgoasă, absurdă și era mult mai ușor să te lipsești de-o asemenea pacoste, de nopți răscolite, de pace pierdută. Și dacă, enervat, Alexe căuta plicul și apucai să citești despre trădări și despre tot felul de ticăloșii morale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
soț, "marele blond", "nordicul" adolescenței sale la căsătoria lui Ovidiu, acolo urmau să fie împreună, nu aveau de ales... El își va îmbrăca costumul gri-bleu în ton cu ochii, oh, oh, oh! Ovidiu tocmai traversa leneș holul către bucătărie. Presiunile sâcâitoare din stomac îl făceau să iasă din cameră și să caute ceva de-ale gurii. Du-te după ea, îi porunci Sidonia, ia mașina și du-te. Trebuie să mergeți la Fana s-o anunțați, să mergeți împreună, ea știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și când se lăsa copleșită de dorința de a se revedea și a doua zi și în ziua care urma, mereu, dorința de a fi alături de Fana devenită viciu. Dorința îi anestezia conștiința, îi amorțea ambiția, făcea să amuțească întrebarea sâcâitoare: Ce ai de gând? Unde vrei să ajungi? Pe urmă interveniseră profesorii Alexe, salvatorii ei, mai puternici decât vraja de suprafață a Fanei, ei, profesorii glăsuiau prin ea atunci când i-a spus: Trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Toate aceste dedesubturi o interesau foarte puțin pe Fana, supărător pentru ea era faptul că, mergând cu motorină, mașina lor avea un alt duruit, mai greoi, mai insistent, niciodată nu călătorea cu mașina fără să fie presată de un sentiment sâcâitor, incomod, de jenă. Ea plutea prin viața aceea, era ținută departe de toate necazurile, răsfățată, avea timp să se bucure de un apus de soare, să observe lucirea bobițelor de rouă pe frunze, să privească în jur și să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorbe, îl cheltuia fără nici un folos, nu era conștientă de marea calitate cu care era înzestrat creierul său, se risipea în acest gen de conversație superfluă. Își dădu seama că o asculta din nou cu interes, îi dispăruse iritarea, gândul sâcâitor că-și pierde lângă ea timpul, un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe. Zăcea acum în fotoliu învinsă, vocea Fanei îi încânta auzul, puțin răgușită, puțin cântată, cu note
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
deveniseră greu de mânuit. Și o omletă era greu de preparat. Se credea bolnavă, spera că este bolnavă, numai așa își putea justifica o asemenea modalitate de a trăi. Liniștitor era faptul că începuse să gândească foarte puțin. Vocea interioară, sâcâitoare altădată, ațipise și ea. Îi era frig, se simțea amorțită. Dimineața nu mai știa cu ce să se îmbrace. Buzele îi erau crăpate, ochii adânciți în orbite, nasul i se ascuțise. Credea că o să moară și faptul n-o alarma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în urma lui, exasperată, Carmina, care drum să găsesc? Ce sătulă sunt de atâtea șarade. Pe urmă a cuprins-o remușcarea. Desigur, nu știa că ea se împotmolise cu Ovidiu într-un cotlon al voluptății, și ceas de ceas, tot mai sâcâitor, trivialitatea își arăta colții. Doamne, oare de ce oamenii își investesc în mine speranțele, că eu nu sunt bună de nimic. Oare ce trebuie să fac? Ce trebuie să descopăr? Singură acasă și-a făcut o pasiență și a izbucnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ridică enervat umerii, zâmbetul ironic nu-l părăsea. Plecă din baie lăsând pe mocheta vișinie din hol conturul tălpilor lui mari. Când reveni și ea în cameră, bărbatul tocmai își trăgea peste cap tricoul Târziu, într-o zi de septembrie, sâcâitor de luminoasă, făcându-și ordine prin portmoneu, Ovidiu descoperi calendarul în care-și nota întâlnirile cu femeia. Era un om foarte ordonat, meticulos până la pedanterie. Știa bine că apariția unui copil ar fi complicat tare mult lucrurile, ar fi însemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acuzare au circumstanțe atenuante, după cum rezultă din aceleași însemnări ale jurnalului, iar multe dintre ele au fost deja sancționate la vremea respectivă, dar acuzarea a omis în mod voit aceste detalii. Iată câteva argumente: pentru prăpădirea sufletelor acelor cuvioase muște sâcâitoare și enervante, inculpatul a fost poftit pe calul Balan și ,,mângâiat” cu Sf. ierarh Nicolai, după rezultă din nota de la pagina 33 a jurnalului: ,,Și cum află pricina, începe a ne pofti pe fiecare la Balan și a ne mângâia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în tonuri bolnăvicioase de verde și purpuriu pulsatil și, poate după un minut, și-a recăpătat un soi de echilibru precar. Mi-am șters mâinile de jeanși și, înainte să-mi usuc ultimele lacrimi, am căzut pradă unui ultim acces sâcâitor de tuse. Bine. Respiră doar, ești bine. Habar nu aveam cine sunt sau unde mă aflu. Asta n-a fost o revelație neașteptată, nici un mare șoc. Ideea se închegase pe când icneam și mă sufocam și, chiar și acum, după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Aspidă! S-o legăm și s-o lăsăm să se usuce la soare, până crapă! Și-au sfâșiat hainele și m-au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a oprit la sfârșitul zilei să adune niște raci. Tulburat de goliciunea mea a făcut dragoste cu mine deasupra coșului cu raci. O aspidă nu are voie să cadă ea însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viața ei când nu a mai consultat oglinzile. Nu-și amintește mare lucru din acea perioadă anostă, rece și fără sclipire. Își amintea doar că ar fi muncit mult prea mult, fără noimă, că a fost ocupată cu acele probleme sâcâitoare ale vieții, că a trebuit să răzbească, că s-a chinuit și nu-i plăcea nimic din ce făcea. Și mai cu seamă acea perioadă lungă, foarte lungă din viața ei se remarca prin absența iubirii. Prin urmare, oglinzile au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avizat, și rugat. Uneori cerea să i se aducă pămătufuri cu flori de papură, gingașe și maronii, pe care, după ce le mirosea fără a obține efectul scontat, le rupea În bucăți mici-mici, până ce puful În zborul său suav se oprea, sâcâitor, pe obrăjori sau pe năsucul din care fosăia, strâmbându-l În același timp cu gurița, Încercând și În final reușind parțial și aleatoriu, să Îndepărteze puful supărător de pe fața sa. Alteori, privirea Îi aluneca de la păduricea de stuf clătinat de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ai văzut ce scrie acolo? Unde? Pe partea dreaptă a fîntînii. Ce scrie? Hai să vezi. Ion citește și înjură. Apoi înjură și citește, după care decide: Prostii. Nu cred în astea. Timpul trece, dar durerea din familia Chimir mocnește sîcîitor. A venit iarna și, cum puradeii n-aveau forță să golească găleata aceea mare din lemn, au vărsat multă apă lîngă ghizdele, formînd un pod de gheață imens și periculos. Într-o seară au constatat că Lucica, o fetiță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bătrân, cuprins de nostalgie. E-hei! Ți-aduci aminte ce plăcere era să călătorești vara pe imperială?... Da. Alte vremuri! conchise cel de-al doilea bătrân. Era o dimineață rece și neguroasă de noiembrie și din cerul opac se cernea sâcâitor o ploaie măruntă, care părea să nu se mai termine. Victor mai stătu în stație vreun sfert de oră și, dându-și seama că nu făcea decât să piardă timpul, o porni pe jos. Dar îi trebui mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Constantin-hicleanul în spate și în coaste, era mai mult decât o simplă amenințare. Hrana lipsea cu desăvârșire. Apa de băut așijderea... Noroc de ploi și de fulguieli... Caii rodeau scoarța copacilor. Poamele ce se mai găseau prin livezi pricinuiau pântecărăi sâcâitoare luptătorilor neînfricați. Două-trei sute dintre ei au rămas în ariergardă cu însărcinare specială de a bloca ieșirea garnizoanei din cetate sau de a o înstăpâni, dacă apărătorii vor hotărî să se predea. S-ar părea că ne-a pălit mânia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
scăpăm hambarul de puzderia de șobolani, ce își găsiseră bine locul de adăpost și de procreere în el. Am pornit cu toții, prin urmare, a doua zi, la locul cu pricina și, cu toate că simțeam clar cum mocnește în mine un tremur sâcâitor și apăsător din cale-afară, ce avea parcă rostul să mă pregătească pentru ceea ce urma să vină, m-am străduit să nu-l bag de seamă nicidecum (crezând, în sinea mea, că-i doar o nenorocită stare de moment), iar, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]