95 matches
-
amar: {EminescuOpI 64} În orice om o lume își face încercarea, Bătrânul Demiurgos se opintește-n van; În orice minte lumea își pune întrebarea Din nou: de unde vine și unde merge floarea Dorințelor obscure sădite în noian? Al lumii-ntregul sâmbur, dorința-i și mărirea, În inima oricărui i-ascuns și trăitor, Svîrlire hazardată, cum pomu-n înflorire În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire, Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor. Astfel umana roadă în calea ei înghiață
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu... ea moare, Visîndu-se-ntr-o clipă cu anii înapoi. Suntem tot mai departe deolaltă amândoi, Din ce în ce mai singur mă-ntunec și îngheț, Când tu te pierzi în zarea eternei dimineți. {EminescuOpI 115} RUGĂCIUNEA UNUI DAC Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de vieață dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul erau toate și totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele” (Ion Vinea, „Tuzla“) „Se întorc pescarii cu stelele apelor/ împart bucate săracilor, înșiră mătănii orbilor/.../ deschide-te fereastră — prin urmare/ și ieși noapte din odaie ca din piersică sîmburul,/ ca preotul din biserică,/ Dumnezeu scarmănă luna îndrăgostiților supuși/.../—hai în parcul comunal/ pînă o cînta cocoșul/ să se scandalizeze orașul (...) să plecăm, să plecăm” (Tristan Tzara, „Înserează“). Ambele poeme (cel al lui Tzara compus la Mangalia) par a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nensemnată și după aceea abia a făcut roata cea mare și, mijlocul sistemei, soarele. Istoria veche era pentru el o pregătire la creștinism, evul mediu era plantarea lui, iară vremile viitoare vor face din pământ grădina Domnului. Astfel biblia era sâmburul întregei manieri de a privi lumea și a cugetărilor lui. Știința pozitivă o știa s-o împreune cu învățăturile bibliei foarte ușor și cu multă isteție - nu așa însă ideile speculative ale celor noi. Acestea erau pentru el erezii păgânești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
din ce în ce mai vizibilă. Averea (chiar mai mică), salriul (potrivițel), slujba (cât mai spre vârful sistemului) îl fac pe individ: necesar, respectat, temut sau... un oarecare. Prin urmare tot ce mișcă (uman) trebuie să se zbată pentru ceva mânat de "al lumiintregul sâmbur: dorința și mărirea", adică dragostea (sexul) și poziț ia socială (mărirea). Chiar și încercările de a atrage atenția (coafură, picioare, gesturi aiuristice) fac parte din mărirea de care are fiecare nevoie, chiar cu nesăbuințe. în orice competiț ie se realizează
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
scris că alegerile trebuiesc privite ca niște mici revoluții, absolut necesare scânteilor pentru progres în viața socială. Orice alegeri și oriunde ar fi, prilejuiesc ieșirea "în priveli ște" (Arghezi) a celor mai aprinși pentru afirmarea personală pentru că "a lumii-ntregul sâmbur /dorința-i și mărirea" (Eminescu) adică motorul social este ori dragostea (dorința) ori pofta de mărire. Am parcurs prima ediție a uninominalului românesc și constat cu amărăciune că am avut dreptate: iresponsabile alegerile acestea nu vor schimba mare lucru în
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
socială) ar 292 trebui să primească ajutor, după o logică simplă: dacă acestea sucombă din cauza datoriilor către fisc, să fie măcar acum mult dorita relaxare fiscală. Da, de unde?! Motorul social ar trebui să fie Dragostea și Ambiția: "a lumii-ntregul sâmbur/ dorinț a-i și mărirea" (Eminescu) dar în condițiile noastre, de tranziție spre încheiere, STATUL, deci sistemul oprimant este cel care frânează sau relansează mișcarea banului, pentru că la el visăm, ajungem sau... oprim ! Și mai concret: Prin grija unor împătimiți
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
a face cu talentul, chemarea divină sau "revelația" de moment ! Ea există ca o neîmplinire și rămâne mereu nesăturată pentru că pe măsură ce se împlinește una apar altele și mai mari... Până la urmă ajungem la vorbele lui Mihai Eminescu: "a lumii-ntregul sâmbur: dorința și mărirea !" adică ceea ce-l mână pe om să progreseze este sexul (dorința) și voința de a fi cineva (mărirea !). Pohta ce-a pohtit-o Mihai Viteazul a fost unirea celor 3 principate românești; vreun poftitor contemporan vrea vreo
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
precum absența "simțului de mișcare a vieții" și a "elanului liric"195), care nu-l recomandă ca romancier pe autorul lui Mite. Un alt reproș grav vizează incoerența psihologică a eroului, generată de abundența secvențelor cu caracter reflexiv-teoretic ce "sufocă sâmburul romantic" și afectează estetic narațiunea "lungi discuții filologice despre mahalizarea limbii, etimologii (după moderna Dacoromania!) savante ("desmerdare" din "merda"), teoria fiziologică a pesimismului [...], teoria diferențierii (după E. Lovinescu), teoria conservatorismului". Or, după Călinescu, "o biografie este bună, substanțial științifică atunci când
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
G. Călinescu; diseminându-și propriile notel printre cele ale divinului critic, incriminatul profesor ieșean "practic învelește miezul deja aflat în coaja unui editor, într-o a doua coajă, a sa, ne dă nuci verzi și ne povestește cât de dulce este sâmburul". Despre "ediția Eminescu a Muzeului Literaturii Române" (coordonată de Dan Condeescu), un citat este revelator asupra mâhnirii autorizate a lui N. Georgescu: Este mai întâi vorba de o arhitectură de adevărat labrirint; sub instanța cronologiei lineare se ascund antume, postume
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
hieroglifă. O imensă oglindă de aur este, în [Avatarii faraonului Tlà], pardoseala sălii în care faraonul-mag o forțează pe Isis să-i apară; în oglinda de aur a magului din Memento mori i se relevă cunoașterii nu lumea fenomenală, ci "sâmburul lumii". Oglinda de aur restituie așadar imaginea lumii în Idee și geniul poetic se identifică de aceea, uneori, cu magul; Ca oglindă de aur, arta ar fi o formă a cunoașterii magice, menită să restituie ființei noastre, pierdută în "valurile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
volum de trecere) nu mai există nici ea, dar nici țipătul, în locul lor instalându-se cântecul dezorientat al cucului, care, oximoronic, anunță sfârșitul lumii. Aceeași opoziție cu conotații tragice apare și în Impudice fructe, unde: "Impudice fructe crăpate,/ Arătându-și sâmburul gol,/ Înalță-n văzduhul pierdut,/Aburi mirați de alcool;// Miros vegetal de iubire,/ Sub soarele picotitor,/ În care plante de aur/ Răsar, dorm o vară și mor;// Lene fierbinte și-adâncă/ Unde se-opresc și albinele,/ Lumină atât de puternică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în 1970, în care poeta afirmă următoarele: "Să lăsăm să cadă cuvintele/ Numai ca fructele, numai ca frunzele,/ Numai cele în care moartea s-a copt./ Să le lăsăm să cadă/ Aproape putrede,/ Abia îmbrăcând în carnea lor/ Osul sfânt./ Sâmburul gol desfăcut,/ Ca din veștezi nori luna,/ Poate s-ar furișa spre pământ..." (Să lăsăm să cadă cuvintele) 119Emil Maranu, Arta poetică la români, București, Editura Ion Creangă, 1978, p. 272. 120Ibidem, p. 92. 121 "De prea mult aur crapă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Banul și ă nevoia unui trai mai bun poartă pe om pretutindeni. „E țara lui, pământul” profețea Tudor Arghezi pe la 1927, poate, intuind dezvoltarea comunicațiilor și a infrastructurii (informare, deplasare, mișcare ușoare) și mersul lumii. Și cum „A LUMII-NTREGUL SÂMBUR ă DORINȚA-I ȘI MĂRIREA” (Mihai Eminescu) deci, motorul lumii ar fi sexul și pofta măririi în societate, personajele riscă, sau pur și simplu CAUTĂ alt loc sub soare. Se demonstrează că se poate pleca oricând și oriunde. Când să
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Inima mea cea stoarsă de-o cugetare beată, Nu răscoli-n bătaie-ți ruinile sfărmate A lumi-mi dinăuntru. Văd cerul lan albastru sădit cu grâu de stele, El îmi arată planul adîncei întocmele Cu care-și mișcă sorii. - În sâmburul de ghindă E un stejar. - Cum dânsul din proprii rădăcine, Din planul vieții sale ascuns în colțu-obscur Își crește trunchiul aspru - așa, poporul meu, În tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți. Eu cred că tot ce este
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite - A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun. Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, gard al răsbunării, a citit semnul întors. Ș-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de jertfă, pe altar de cărămidă, "M-a lipsit de demnitatea de cucoș - ca să-mi surâdă În a mea lipsă de patimi a lui Plato fenomene. "Cu privirea mea cea castă, de-nteres ne-nfluințată, "Văd în lume și în lucruri numai sâmburul ș-idea; "Prototipu-l văd în toate, și cu-a geniului scîntee "Văd cucoșul lui Mohamet cu-arătare luminată. {EminescuOpIV 225} În sublime revelații a misterului etern, 90"Mulțămesc vestalei groase ce-mi creă această soartă; "Dumnezei or s-ospăteze umbra
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
popoarele tinere și libere din munte coboară; din munte, părinte de râuri și părinte de neamuri omenești. Iar direcția celei dentîi mișcări târăște secolii după ea. ["IDEEA DE UNITATE... "] 2255 Ideea de unitate al Imperiului Roman al Răsăritului a fost sâmburul - sau mai bine-zis direcția de mișcare a grupului de popoare din triunghiul tracic și din Dacia. Grecii s-au substituit romanilor, grecilor li s-au substituit turcii, turcilor vor să li se substituie rușii. Cestiunea 89 {EminescuOpXV 90} e de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
sentimentele paragină. Știința începe abia acolo unde judecata e coaptă, disciplina caracterului deplină, înainte de aceasta epocă nu există decât creștere prin deosebite mijloace, din cari religia e cel mai puternic. Partea pur dogmatică a religiei se pierde cu vremea, dar sâmburul ei moral rămâne și formează tăria caracterului. Institutele noastre de educație - interconfesionale - produc pehlivanii și papugii cari de la 15-16 ani încep a aspira la funcțiile statului, împlu - priveliște grețoasă - localele obscene de petrecere și ne inspiră de pe acum dezgust și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu e nefolositor țării. Principii greșite de ex. pe mâna unor oameni onești sânt mai folositoare decât principii foarte bune în mînele unor panglicari. Căci adevărul într-un stat nu stă pe atâta în idei, pre cât în caracter și sâmburul moral, seriozitatea de caracter și de aspirațiune formează adevărata greutate a unui grup de oameni politici, nu bruma de idei culese de prin cărți. C-un om care dorește binele statului și numai pe acesta poți discuta, c-un om
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
explică repedea cădere a prerogativelor politice în secolul nostru, pentru că asemenea prerogative trebuie să răsară dintr-un drept public determinat, iar acest drept public a murit la 1700 și exercitarea lui din partea străinilor se considera ca o uzurpațiune viciată până în sâmburul ei de ilegitimitate. Nu se mai opună deci termenii de popor și boieri, căci cel din urmă termen nu însemnează azi nimic de vreme ce nu mai există nici boierie, nici boeri. Precum nu se poate vorbi de monoteiști fără, Dumnezeu, de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oricine că nu principiile de stat sunt, în asemenea împrejurări, de vină la starea rea a românilor. Acestea se pretextează numai pentru ca o șleahtă incapabilă de muncă și de cultură să aibă cu ce trăi de pe spatele altora. Acesta e sâmburul cestiunii și, daca n-ar fi acesta, teoriele de stat ar fi departe de-a se manifesta cu asprimea, cu spiritul de injustiție cu care se manifestă. Și oare la noi nu e tot astfel? Puțin ne ajută bunul moral
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
inteligență sau un mare caracter, care să compenseze munca societății ce-i susține. Acesta ar fi idealul monarhiei creștine și ar fi misiunea bisericei de-a răspândi acest sentiment și-n clasele de sus și-n cele de jos. Daca sâmburul vecinicului adevăr semănat în lume de nazarineanul răstignit a cătat să se 'mbrace în formele frumoase ale bisericii, daca aceasta a dat o mare nobleță artelor, luându - le în serviciul ei, asupra formelor religioase, asupra datinei frumoase nu trebuie uitat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
toate acestea urmările domniei declasaților sunt evidente. Populația, și tocmai populația producătoare, scade de la 1864 încoace în proporții înspăimîntătoare, dar ceea {EminescuOpXII 163} ce e mai trist sunt cauzele acestei scăderi, cauze adânci economice și sociale cari fac ca însuși sâmburul naționalității, rasa să degenereze. S-a observat de către medicii de regimente că statura oamenilor scade, că aptitudinile lor fizice și morale degenerează, și această din urmă împrejurare e mai tristă decât toate celelalte. Nu mai e nevoie a adăuga că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o serbare analogă, intrarea triumfală {EminescuOpXII 177} a trupelor, s-a făcut în București exact în ziua în care d. Nicu Catargiu iscălea în numele guvernului român cedarea Basarabiei. Serbările de încoronare, zgomotoase și splendide, ascundeau poate cu focul lor bengal sâmburul unui eveniment tăinuit cu discrețiune, însă mult mai însemnat, concesiile ce d-nii Brătianu - Boerescu făcuseră vederilor Austriei în cestiunea Dunării. Independența costase Basarabia, modificarea art. 7, răscumpărarea căilor ferate; regalitatea costase poate Dunărea. Orice succes poreclit politic se plătește peșin
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]