90 matches
-
privirile de foc ale unei măicuțe. Din umbră, sub bătaia rumănă a lucirilor asfințitului, se arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura rumănă, crestătură sângerată, gură care rostea sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu dorurile pribegeau spre înflorirea altor plaiuri. Flăcăul Aron se opri fermecat în locul lui, îndărătul mănăstirii. Și noaptea nu putu închide ochii, și la slujba miezului de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
le vor crede... [Iași] 6 Mai 1926 Astăzi, dimineață, pecând coboram la baie, pe strada Carol am văzut un dulău într-o stare oribilă. Se bătuse cu alți câni la nunțile lor; era tăvălit prin apă și glod, mușcat și sângerat, cu-un ochiu crunt și scos, și totuși făcea amor, cu înverșunare și disperare. 15 Mai. Pentru a face amor trebuiesc doi. Unii cred că trebuiesc mai mulți. Alții socot că trebuiesc mai puțini. Lumina cea neînserată. La cafeneaua aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
carne 1.1.Analiza consrvelor de carne de porc în suc propriu La prepararea conservelor de carne de porc se va întrebuința carne proaspătă,nu se admite folosirea cărnii de pe căpățâni și de pe picioare, a organelor interne și a părților sângerate ale gâtului. Nu se admite folosirea cărnii de la vieri și de la porci înainte de trecerea a cel puțin 6 luni după castrare sau de la scroafe în gestație avansată. Masă minină a porcilor de tăiere trebuie să fie de 90 kg. Carnea
Lucrări practice by Steluţa Radu () [Corola-publishinghouse/Science/567_a_934]
-
poetice, Galați, 1877; O scenă dintr-o mie, Galați, 1877; Lumea se dă pe gheață, Galați, 1877; Sergentul rănit, Galați, 1877; Alestar, Galați, 1878; Ordinea zilei, Galați, 1879; Batista Veleli sau Răzbunarea poporului, Galați, 1879; Femeile noastre, Galați, 1880; Drapelul sângerat, Galați, 1880; Dama de cupă, Galați, 1880; Muncitorii statului, Galați, [1880]; Nebunia de la Plevna. Gornistul și turcul sau Tichia Dracului, Galați, 1880; O luptă între fiare, Galați, 1880; Tinerel sau Păstorul domn, Călărași, 1881; Yavana și Nurvady, Călărași, 1881; Emblema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
slaba părea că surâde. Luai apă în pumni și-mi spălai alături cu izvorul fața care ardea ca de friguri. Luai încă un pumn de apă și mi-l turnai în sân, care ardea, fundul apei se turbura și deveni sângerat, mă aplecai pe suprafața ei și sorbii în sorbituri lungi din apa turburată cu sângele lui, apoi băgând amândouă mînile în izvor, scosei capul lui Ioan și-l ridicai în lumina soarelui spre a mă uita lung și cu durere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zdrobească. Gândesc să-mi împletesc din razele lunei un lanț ca să mă spânzur de el și să mor. Gândesc să-mi izbesc fruntea idioată de pietrele negre și patrate ale murilor ca să-mi sparg țasta, să umplu pietrișul umed cu sângerații mei creieri. Adeseori mă prind pe mine însumi asupra acestor cugetări, mă, prind de piept, mă zgudui, mă-ntreb: "Ce vrei să faci, tâlhar de viețe, vrei să te omori? Apoi mă-ncovrig tremurând de frig sub un stâlp de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cortului de Veci. 45 Discordie-ncepu, țipete-apoi și strigate cutremurară-ntinsul firmament: Unde e dulcea Vala, beznatice profet? unde încîntătorul chip Care-a tras trupul Omului din cer în Hău-acesta-ntunecat? Duioase lacrimi și suspine, unde sînteți? ieșiți nainte! strigați pe sîngerate cîmpuri. Vala, arată-ți sufletul! arcul arată-ți-l și tolba tainicelor focuri. 50 Întinde-ți arcul, Vala! dintr-ale iadului adîncuri negrul tău arc întinde-l, Si coardă fă-o să vibreze la urletele noastre; și lasă-ți negrele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
valențele unui teribil viol vizual. În continuare, caracterul eminamente vizual al substantivelor însoțite de determinanți este augmentat, proporțional, de aglutinarea paratactică a enunțurilor: "Nenorocitul domn se zvârcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură; dinții îi scrâșneau și ochii săi sângerați se holbaseră; o sudoare înghețată, tristă a morții prevestitoare ieșea ca niște nasturi pe obrazul lui. După un chin de jumătate ceas, în sfârșit, își dete duhul în mâinile călăilor săi". Proza se încheie în aceeași notă de lapidaritate cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
despletiri” tânguitoare. Câte o strofă sintetizează expresiv această atmosferă dezagregantă, generatoare de melancolice rememorări: E pustiu șie frig în odăi stinse Toată viața o regăsești ca pe un ceasornic oprit Auzi sufletul căzând, poate sunt frunze, Pásul tău prin amintire sângerat și rănit. (Despărțiri) „Rătăcirile”, „preumblările bolnave” sunt de asemenea variante ale periplului bacovian (cu rădăcini în romanța eminesciană), fără, însă „nevrozele”, „delirul” din Plumb. „Personajul” lui Voronca are mai degrabă ceva din fizionomia palidului „elev singuratic” suferind de cenușiul existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
după o existență călduță, destinat Iadului, vei avea parte de unele ușurinți duce la decizii existențiale eronate. Un Infern în care, prin netimp, te-ai obișnui, având drept caracteristică în viață adaptabilitatea, nu ține: vei fi prăjit, fiert, smolit, râșnit, sângerat, sfredelit, perpelit și ciuruit fără răgaz chiar în rezervația primului cerc. împrejurarea de a recunoaște în jur persoane ce ți-au fost nesuferite în timpul vieții, acum urlând și smulgându-și cosițele, ori resturile de păr, nu te va ostoi, a
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
Mitropoliei sălășluiesc, netulburate, familii de șoareci. Cu pedigree, firește. Defăimați de Sion, care-i acuză că au ros pana șefului Arhivei, șoarecii pornesc spre Iași cu gând de răzbunare. Și nu e glumă: „Pe patul lui de odihnă Sion zăcea sângerat/ Ca un cașcaval de Parma pe jumătate mâncat.” Imaginea e și grotescă, e și cumplită, și comică, mărturisind exact volatilitatea de dispoziție din acest volum. Care se poate citi, la 150 de ani de la tipărirea lui, încă și azi cu
Fără părtinire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4437_a_5762]
-
doarme. Câteodată un suspin, Un sughiț din piept [î]i iese. Sala-i mare și pustie, Pe pământ sânt răsturnate mese, vase aurie, Bălți de sânge pe podele, colo căpățâni tăiate Stau cu ochii deschiși în umbră și cu gâturi sângerate, Iar de stâlpi sânt răzimate arcuri, sulițe și darde, Prin- fereastră se văd flacări... e Bizanțul care arde, Pentru veacuri de-azi-nainte i-au căzutu[-i] și lui sorții... Și de-a lungul drumurilor în grămezi zac, negri, morții, Ienicerii și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Cum? Tot ce am? BOMILKAR Sunt îndrăzneț, Dar atîta-mi trebuiește. CHALKIDIAS (aparte) O, răbdare. LAIS Dacă el M-ar iubi măcar... BOMILKAR Atîta? Dară nu-nțelegi defel Că te îndumnezeiește, că mânia ce arată Dintr-o inimă răsare de durere sîngerată? LAIS Și tu crezi? BOMILKAR Dar eu sunt sigur. O s-o afli și mai bine De la el, numai întreabă-l... Ei, Chalkidias... Nu vine? Oare-i surd? Chalkidias...! SCENA A NOUA CHALKIDIAS (ridicînd perdeua), BOMILKAR, LAIS CHALKIDIAS Ce e? Cineva
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
printre oameni de teapa lor. Ei se deteră la beție. Atât numai că sergentul nu voia să bea decât vin cu pecetea roșie și nevasta lui vin cu pecetea verde. Ori de câte ori sergentul era beat-mort, vedea în somnul lui pe femeia sângerată a cărei vedenie [î]l spăimântase în pimniță, după ce a spart sticla. Această femeie îi zicea: "Pentru ce m-ai strâns la inima ta și apoi m-ai jertfit... pe mine care te iubeam așa de mult? " Asemenea, de câte ori nevasta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cel mai înverșunat al Șoimăreștilor. Fragmentele din manual ni-l înfățișează sub acest aspect încă din capitolul ,,Crucea răzeșilor”, prin glasul lui moș Mihu: ,,Cine-i?... Cine nu-l știe? și copilul din leagăn îi aude numele blăstăm, căci nea sângerat! Și pe tine te-a lăsat orfan!... E boierul cel mare de la Murgeni! Stroie Orheianu cel plin de averi și fală!” Dacă în acest capitol, Orheianu este prezentat doar indirect, în capitolul următor, ,,Morții poruncesc celor vii”, el este introdus
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în sufletele lor buimăcite mai stăruiau scântei multicolore, mângâietoare... O luară pe ulicioară. Noroiul era mai cleios. Bologa simțea cum îi tremură genunchii. I se părea că duce în spinare o piatră de moară. Și inima îi era atât de sângerată și totuși atât de plină de o dorință mare, că îl tortura o trebuință sfâșietoare să vorbească, să se explice. ― Domnule căpitan, vă rog, zise dânsul fierbinte, am fost întîia oară în Curtea Marțială, vă rog... Și conștiința mi-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
am îndreptat și eu încotro am apucat. Din când în când, câte-un cristel ori câte-un stol de potârnichi se ridica zbârnâind de prin tufișuri de porumbrei. Trăgeam. Pușca vuia înăbușit în negură. Mă plecam în tăcere, luam paserea sângerată, o aninam în lațurile torbei, apoi porneam tăcut înainte. Câteodată, un iepure roșcat izbucnea dintr-o tufă întunecoasă, trecea ca o nălucă prin pâlcuri de strujeni uscați care pârâiau, și dintrodată se prăpădea sub vălul de ceață. De la o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o toamnă Și mâlurile prea lungite-n sori. El a venit și-a sărutat în umbră Doar o plecare-n timp de univers Mă strecura prin ani de spumă Cu-același vis îngenunchiat în vers Ei m-au purtat prin sângeratul vis Și am ajuns pe țărmul de stele, Avem viețuirea din trupul nescris Înghețată-n privirea-ți eternă. Neam întâlnit ca o spumă pe mare Cu trupul hăituit de himere, Cu sufletul adormit în ecoul de zare Iar seceta rămasă
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
un prieten franc). Crescut însă la Isarlîk. Fuge-n lume, Se înnoadă! Primăvară belalie, Insomnii de echinox, Dimineți, lăsați să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu pătat, Cu miros de dimineață, De zăvozii mari din piață În trei locuri sângerat, Îl lipește de macat, Ochii-ntoarce, a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coșuri, În cuib fraged: Cir-li-lai. - Fox al meu, îți place, hai? Cir-li-lai, cir-li-lai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mâna pe clanța ușii. - Te-am prevenit, hai, intră... Și să mai știi că-s în pasă erudită de-aseară, păzea, s-ar putea să vină citate când ți-e lumea mai dragă... - „O, săracă inima mea cea rănită și sângerată...” - Bine mai zici, ce adevăr ți-a ieșit pe gură... dar nu deschidem decât sticla de vin din bucătărie, tirbușonul, paharele-s acolo, sufletul nu, fermentează spurcatu’ și face bulbuci, câhhh, ca berea cu detergent. Se tolănește pe pat, aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
are loc în fața oglinzii. Aceeași stare de beție a gândurilor dau năvală și nu se poate observa reflectată în oglindă. Imaginea celor doi trandafiri o impresionează prin asemănare, dar și prin mica deosebire a miezului lor, unul ca o cireașa sângerată, celalalt roșea mai ofilit. Deși erau la fel se deosebeau în esența lor interioară. Unul avea viață, celalălt avea moartea, unul viu, altul ofilit. La fel se simțea și ea aceeași pe exterior în imaginea ei pedant organizată, dar atât
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Au! Ce peruș rău ești! Și Pascal își trage repede mâna. ─ Nu așa de tare! ─ Oamenii! Eu am pene verzi! Pene verzi albastre! Și nu sunt peruș, nu peruș! Tangara mă cheamă! Tangara cu cap castaniu! Pascal își suge degetul sângerat. Gazda revine în sfârșit din bucătărie cu o tavă de argint pe care a așezat două păhărele, clondirul cu vișinată și un platou de cornulețe făcute în casă. Unele sunt mărunte cât degetul mic și delicat curbate precum secera lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ana Pauker: întîi generalul Sănătescu, apoi generalul Rădescu. Președintele Tribunalului Suprem, Alexandru Voitinovici, băiat de cofetar polonez din Roman, evitase fronturile, dar îi condamna pe cei care o însîngeraseră pe Măreața Uniune. Și-atunci am dat mîna tovarășei vecine,/ Uniunii sîngerate ca mine", versifica o cenaclistă. Cînd robotul e de gen feminin, mai și sîngerează. I s-a făcut onoarea, spunea Petre Țuțea, să sufere pentru neam. Să fie ales să sufere. "Neamul" asista la scena următoare: cum un strat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
românesc, rostul scriitorului de azi este de o tot așa de mare însemnătate. El trebuie să înțeleagă sensul vremei și să cunoască adâncul vremei în care trăiește. El trebuie să se ridice până la înălțimea vremurilor acestea luminate încă de razele sângerate ale epopeii, și, alături de soldatul care s-a jertfit, să așeze o țară în hotarele etnice. Datoria scriitorului este să ducă mai departe opera începută prin ofranda sângelui și, ca factor de cultură și de apostolat, să propăvăduiască pentru înfrățirea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
depărtare Unul către altul suflă cu turbare, Cavalerii ageri iute se pornesc; Armele lor crude crâncen se lovesc. Dar cum două valuri se izbesc turbate Și-napoi fug iarăși repezi, spumegate, Amândoi cu spaimă crunții acești frați Îndărăt se-azvîrlă palizi, sângerați. Sângele lor curge; ura însă crește; Privitorii tremur; - nimeni nu-i oprește; Ci ei toți afară fug înspăimîntați, Căci de întuneric sunt amenințați. Torțele stau toate gata a se stinge; De-ale nopței umbre sala se încinge, Și tot se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]