157 matches
-
ia să vedem ce se mai poate face?! Închide ochii și se cufundă în el... "Mâța", șoptește Mihail, șăgalnic, dar nimănui nu-i a zâmbi măcar... Se așterne o tăcere adâncă. Un bondar bâzâie gros. Cineva tușește încetișor; ceilalți îl sâsâie cu degetul la buze. Mult n-au a aștepta. Ștefan deschide ochii... "Zâmbește? Parcă ar zâmbi. Înseamnă că e de bine. Nu... ni s-a părut numai... Cum să zâmbească?... Nu-i a zâmbire... Rânjește"... Ștefan face câțiva pași, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al meu) trebuie să recunosc. Cine le ducea zilnic la baltă să se bălăcească în voie sub privirile iscoditoare ale vecinilor? Cine le conducea pe miriști, după ridicarea grâului sau orzului? Cine le păzea cu strășnicie de gâștele popii, care sâsâiau după noi, ori de câte ori ieșeam pe toloaca primăriei? La toate aceste întâmplări și poate și altele, nu exista decât un răspuns. Eu mă ocupam de gâște și nu pot să nu recunosc că o făceam și din plăcere. Acasă, pe lângă alte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
știa numele. Întrebările mele urmau să se contopească cu întrebările lui. Îi simțeam îndoielile în timp ce rămase rigid în fața mașinii. Îl imploram să se miște. Trebuie să te supui, îl imploram. Trebuie să-mi dai altă șansă. Scriitorul era pe cale să sâsâie ceva, dar l-am făcut să tacă. Apoi, ca și cum m-ar fi auzit, Robby își târî picioarele, forțându-se să zâmbească. Își luă ghiozdanul de pe umăr înainte de a deschide ușa din dreapta. - Care-i treaba? Zâmbea larg în timp ce își puse ghiozdanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
alt sâsâit. S-a împleticit de-a lungul peretelui opus. Însă cu fiecare mișcare se apropia de noi. S-a zbârlit când jetul de lumină l-a prins încă o dată. Nu-mi dădeam seama de unde venea sâsâitul. Când încetă să sâsâie întreaga făptură fu cuprinsă de frisoane. Conform lui Robby ziceam: - A căcat ah căcat ah căcat. S-a întors spre mine, de data asta cu insolență. Îmi venea până la brâu și n-avea o formă anume - un dâmb. Acoperit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
glonț - sau fără să vărsăm vreo picătură de sânge. Salitov bătu în ușă cu tocul pistolului. ă Voi de acolo! Aici este poliția. Sunteți arestați. Înțelegeți? Nu se auzi niciun răspuns. ă Trebuie să vă spun că am auzit ceva, sâsâi Tolkachenko. Înainte. Suna ca o luptă. O căzătură. Cineva căzând la pământ. Tolkachenko tăcu. Clipea cu disperare, ca și cum ar fugi de ceva care își făcea loc în imaginația sa și nu mai rosti nimic. La rândul său, Porfiri Petrovici începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Înmânat numaidecât. Englezii preferau valuta forte. Unul dintre negociatorii germani era evreu. Când Lloyd George și‑a pierdut răbdarea, i‑a cășunat pe acesta: a ticluit o uimitoare imitație ovreiască a omului; chircindu‑se, gheboșându‑se, târșâindu‑și picioarele, scuipând, sâsâind s‑urile, proiectându‑și posteriorul În afară, parodiind mersul unui evreu cu platfus. Toate acestea au fost descrise de Keynes prietenilor săi din grupul Bloomsbury. Ravelstein nu avea o părere prea bună despre intelectualii din grup. Îi displăceau gustul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tînguia, tremurînd în fața Fantasmei pe care o Crease.] Ea trase înainte Spectrul de la Tharmas într-al ei strălucitor război de țesut Al Vegetației, plîngînd în copilărie năbădăioasa și-n îmbufnata 13 tinerețe. Ascultînd duioasele ei tînguiri, curînd limba să Să sîsîie cuvinte începu și în curînd, crescînd în bărbăteasca vlaga, 120 Nalta un chip de aur și pe scăpărătoarea stîncă el statu, Întunecos chip omenesc cu áripi și în adîncurile sale Orbitoarele lumini că de nestemate limpede luciră; fermecător în furie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pentru a le transcende spectaculos. Precum într-unele din versurile de tinerețe ale lui Mircea Cărtărescu, dar cu o superioară plasticitate vizionară, "descrierile" sunt de fapt derapaje bine controlate în fantastic, sub o lumină spectrală, "lichidă, nelumească și înspăimântătoare": "țăranul sâsâia ca un șarpe. câinele scheuna. manasia traversă/ podul gustând deja mireasma căminului, călăuzit asemenea/ piloților de luminile de aterizare// căminul ancora în nămol ca un portavion strălucind în/ dimineața tulbure, emanând o căldură stranie, amețitoare,/ călăuzindu-și noul venit printre
Nirvana by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10391_a_11716]
-
cu care m-am plimbat prin satele dobrogene, Carvăn Cuigiuk spre Canaraua Fetei, văzînd cum copii de 6 ani călăresc caii fără frîu și cum poți manevra Dacia să cobori o rîpă, dacă ești localnic, și cum trec gîștele voioase, sîsîind pe mijlocul uliței, exclama de fiecare dată: "Kusturica!" Primul lucru pe care l-a făcut cînd a ajuns la Lisabona a fost să-mi trimită acest film, o poveste miraculoasă despre oameni și locuri care rezonează destul de bine, se pare
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
o așază acum fräulein anne. în timp ce își freacă mâinile cu satisfacție presimțind durerea instalându-se în trupul plăpând ca un colac de sârmă ghimpată care sfâșie carnea și încinge nervii la roșu. „dreaptă, dreaptă, pe zander trebuie să stau dreaptă” sâsâie fräulein anne „și atunci vei avea spatele drept și coloana ca într-un templu grecesc, așa cum ai văzut în cărți” răzbate din amintire vocea vătuită a doctorului din marele oraș. tălpile ucăi alunecă pe barele din metal un fel de
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
Emil Brumaru Strîngîndu-mă-n menghini dulci De sîni mari și coapse largi, Iarăși lîng-un pom mă duci, Soarele-n joacă îl spargi. Și-i șoptești șarpelui gros Să sîsîie basme fine Ca să ne iubim frumos, Goi și fără de rușine, Pîn-apare un melc greu, Cu casa-i plină de zahăr Și ne-alungă Dumnezeu; Razele-n preajmă ne scapăr. în cădere, oh!, degeaba încercăm să ne-agățăm De dînsele. Geme
Cîntec de cădere voioasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16612_a_17937]
-
atac de cord ori sepia cu cerneala ei zvîrlită-n față puneam palma pe cîte o piatră și simțeam răsuflînd un creier geamăn în ziua eclipsei fernando a dispărut somnambulul a strîns toate pisicile din rodos pe terasa castelului și-au sîsîit împreună cele zece minute cît a lipsit soarele fernando a apărut a doua zi lîngă ruinele farului părăsit fernando mi-e frică de clipa în care unul din noi va opri cerneala pe marginea prăpastiei va fi o clipă fără
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
să amușine, ceva pare să nu fie-n regulă cu mirosul lui Székely, pentru că O.R.L. nu se mai oprește din lătrat. - E încă-n viață Hutera Béla, frizerul ăla bețivan împreună cu care ai fost în lagăr la americani, micuțule, sâsâie Kovăcioaia de lângă coteț. Te-a văzut cum ai pactizat cu ofițerii americani, primeai de la ei pachete, ba chiar ai primit și un aparat de emisie-recepție. Ai grijă, să nu fii bănuit de spionaj! - Ce tot îndrugi acolo?!, gâfâie cadristul și
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
Covrig Roxana În 23 iulie, Radu Tudor a împlinit 43 de ani. El a postat pe blogul personal o imagine de când era copil, dar și amintiri din copilărie. "Radu Tudor, copil? Gras, un pic sâsâit în primii ani, mereu vesel, prea emotiv să recite <Cuțu’ șchiop>, permament cu note bune la muzică, în școala primară, foarte vorbăreț", scrie jurnalistul. Adolescentul cu plete Radu Tudor a adăugat "Ca adolescent - îndrăgostit de muzică rock și alte câteva
Cum arăta Radu Tudor când era copil. Ce-și amintește din copilărie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77714_a_79039]
-
Femeia și tânărul cu ea se-acoperiră. Fumătorul privește cum blana se tot mișcă. În țările ce cunosc opiul drept plăcere Animalică-i pohta-ntru depravate femei, Patimi ce întunecă ne-nțeleptele suflete. E liniște-n ăst fumuar otrăvit, Rar, trosnește, sâsâie mucul de gazorniță, Suspine... abia de se-aud șoapte sub blană. Umbre și licăr pe gălbui rogojini. Fumul se-nalță ca ceața neguroasă. În adâncă tăcere fumează palida rasă. Macul, ca magul făcător de minuni Acoperă-n minciună tot ce-
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
și întărit de simptomatica fiziologica (gură "uscată", setea "grozavă", senzația de căldură arzătoare -ibid., 55) conduce în mod inevitabil la ruptură organică. De altfel, emblemă corpurilor dezarticulate la Rebreanu este cea a sangvinității și fracturii: "sînge, moarte, schije de obuze, sîsîit de gloanțe, trosnete, explozii, murdărie, sudoare" (ibid., 46). Deși anatomiile se văd traversate violent de geografia războiului, iar mecanică organică se sparge în bucăți (Candale, "găurit în frunte", servanții "cu creierii împrăștiați" -ibid., 50; 56), procesul poate fi reversibil: în
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
vă ajuta prezența femeii? N.B.: }ineam cont de prezența unei femei lîngă mine. Ea era o prezență, o complicitate formidabilă, și, cînd toți prietenii și chiar și familia mă părăseau, mă trădau, totdeauna apărea cîte o gîsculiță lîngă mine, care sîsîia încet, stătea lîngă mine, și, bineînțeles, eu, în mod penibil, îi spuneam ideile mele complicate, dificile... Erau totuși și unele care fugeau, mă găseau insuportabil. Normal, cu o producție intelectuală atît de vehementă și de complexă ca a mea... E
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
datului imediat: "înfiorarea și farmecul nu au palate, / nu și nu, sau au, cine știe, căci iar sunt trimis, / fircălog, în coliba unchiului mort, / domnul cu suflet din fildeș și azimă, Tom, // acolo văd și ascult, curge rîul, șarpe drogat, / sîsîind vetusteți, falși filosofi, eu clamez, / numai timpul prezentul e timp și e nou" (În coliba unchiului mort). Postura persiflatoare vizează "inimile" sentimentale ce se pictează, "ele pe ele", pe "protuberanțele trandafirului": "pe a mea n-o văd, minunea / a cîntat
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
răsplata asta, baia asta de mulțime de care n-ai parte atunci când stai în bezna unei camere și te gândești cum va vorbi un personaj, încerci să-l auzi. Să simți cum miroase, dacă are pantalonii întregi au ba, e sâsâit, repezit, olog. Și uneori simt nevoia să explic ceea ce am scris, pentru că văd interpretări aiurea, cum că aș fi ironist, un d-ăla care râde ca prostul tot timpul și scrie ca să se amuze. și cred că nu e deloc
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
lumină. Coji de cochilie se lipeau de tălpi, trosnind ca niște cruste crocante; membranele se zbăteau un pic și-apoi se eliberau. Dintr-o parte sau din alta, păsările ondulau în curbe lungi, adunându-se în jurul unei buturugi negre. Vântul sâsâia printre smocurile de iarbă - puțin mai încolo, pământul își fixa polii printr-un vârtej ce ulterior se desfăcea macroscopic bucată cu bucată - Hușști! Hușști! Aerul se îndepărta în explozii cu nisip. Un cerc cădea pe sine, grămăjoare delicate de cenușă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
sălii, neputîndu-se urca pe tribună. Publicul din sală, necunoscând decât portretul din tinereța autorului, expus sus, ignora pe bătrânul de pe scaun, și când acesta începu să tușească zgomotos și să-și sufle nasul cu o lipsă senilă de discreție, glasuri sîsîiră: - Sst! Liniște! La ieșirea lui Pomponescu, care vorbise foarte elogios despre sărbătorit (îi plăceau aceste gesturi publice de G. Călinescu generozitate), bătrânul, voind să se apropie de el, fu împiedicat de un comisar, care, făcând drum lui Pomponescu, strigă servil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întors la comunitate. Ia să te văd din profil! Per Baco, amice, ai fi un Nero al naibii de șic!" Cocota masculină îl ciupi ușor de gușă în semn de rămas bun și ieși ea prima, sucind din șolduri, cu șerpii Gorgonei sâsâind surescitați pe platoșa de pe piept. Înainte de-a se-nvîrti totul cu el și de-a aluneca într-o întunecime acidă, din care n-avea să se trezească decât a doua zi, Maarten apucă să vadă, în amurgul roșu ca sângele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că se petrecuse un lucru mult mai important: au venit doi copii frumoși la bunicii lor. Un nou prieten Ochii lui Sorin privesc înfricoșați: oare ce vrea de la el vietatea asta mare, albă, cu cioc puternic, care a început să sâsâie? Acum, îl privește cu atenție. Ce-o mai fi având de gând să facă? Să-l muște? Băiatul simte că-i vine să plângă. Dar nu poate. Încearcă să-și amintească dacă n-a mai văzut în ograda bunicului o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lor. Un băiat din blocul vecin, pe care-l cheamă Mihai, tot voia să le spună ceva celorlalți copii. Dar se bâlbâia mereu: „Sssă șșștiți ccă șși eu ssunt bbăiat mmare șși vvreau ssă mmă jjoc ccu vvoi”. Și, pentru că sâsâia mereu, l-a poreclit Sică. Tot așa-i spun și astăzi. Iar, dacă ntrebi pe vreun copil de Mihăiță, puțini dintre ei or să știe să-ți spună care dintre ei e acela. Însă, spune-le că vrei să-l
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
i se dă o formă de dom, cu suprafața curbă, extrem de lustruită, dar nefațetată. . Pietre mici, tăiate În formă rectangulară și fațetate. . Efect stilistic bazat pe transcrierea fonetică a cuvintelor - „Ssigars and ssigarettes“ hissed a voice (engl.) - Ssigars and ssigarettes, sâsâi o voce. . Armata germană Între 1919-1935, alcătuită conform prevederilor limitative ale Tratatului de la Versailles. . Termen latinesc care se referă la rigiditatea specifică unui cadavru. . Adolf Hitler s-a născut Într-adevăr În aprilie, mai exact pe 20 aprilie, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]