110 matches
-
care e adevărata frumusețe a tuturor lucrurilor. Rolul său pe tărâmul spiritual era astfel comparabil cu cel al lui phi, constanta frumuseții care sălășluiește în lumile fizice și numerice. Numele Shekhinei este derivat dintr-un cuvânt care înseamnă "odihnă" sau "sălășluire" și are rădăcini comune cu denumirea sanctuarului Tabernacolului original care se numea Mishkan sau "sălașul". Legătura Shekhinei cu luna este clară în legendele din Talmudul babilonian și din alte surse cu vechime asemănătoare. Ea apare acolo fie ca frumoasa și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
presus de fire ale lui Dumnezeu și dorința firească a unirii cu Dumnezeu și a odihnei în El. Unde este iubirea de Dumnezeu și cultivarea lucrărilor minții și împărtășirea de lumina negrăită, acolo este pacea puterilor sufletului, curățirea minții și sălășluirea Sfintei Treimi. Căci cel ce Mă iubește pe Mine, zice, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi pe el, și vom veni la el și Ne vom face locaș în el (Ioan XIV, 21)". 4 Ibidem. 5
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
scump sângele Său vărsat pe cruce, deoarece toți sunt păcătoși - pruncii inclusiv”<footnote Pr. Prof. Grigore T. Marcu, op. cit., p. 185. footnote>. E drept că ei nu pot oferi Mântuitorului Hristos mărturisirea credinței lor „ca deschidere a ființei lor pentru sălășluirea lui Hristos în ea. Dar ei fac parte dintr-o familie creștină trăitoare în Biserică. Între viața lor sufletească și cea a familiei și a Bisericii încă nu s-a ridicat bariera unei conștiințe individualiste. Viața aceasta spirituală pătrunde neîmpiedicată
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980, p. 265. footnote> Cu alte cuvinte, trebuie să fim și noi preocupați și însetați de Dumnezeu, să ne umplem de prezența Lui în noi, ca să nu mai găsească diavolul loc de sălășluire în sufletele noastre, să ne dăm seama cât ne-a iubit și ne iubește Mântuitorul și câtă atenție ne acordă El, fără a merita aceasta. Să fim și noi atenți la poruncile Lui. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
în „păcatul idolatriei“, ci este vorba, mai degrabă, de o inadecvare subtilă și dificil de redat, constând nu într-o trădare prin întoarcerea către alte practici, străine, ci într-o trădare prin întoarcerea la modurile proprii, limitate, de înțelegere și sălășluire în relația cu Domnul, exprimate la nivelul practicilor de venerare printr-o regresie către înclinația nepermisă de a-laduce și întruchipa pe Dom nul în forme materiale. Această „trădare de sine“, această „recădere“ în modurile proprii de întruchipare poate fi numită
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
slăvit și urmat, conform dezvoltării ulterioare a textului, în forme revelate pentru a sluji în acest sens. Tot prin Moise, poporul va primi indicațiile precise cu privire la modurile în care Domnul poate fi venerat, fără încălcarea legământului înțeles ca (promisiune de) sălășluire în relație, intens, continuu și adecvat. 2. Pipa sacră și Marele Spirit „în timpul ritualului Chanunpa - pipa sacră al cărei deți nător este - el [șamanul] comunică direct cu animalele care-l străjuiesc și poate astfel veni în ajutorul oamenilor prin ceremoniile
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tări nu trimit, reflexiv, la ele însele, ci se prezintă din prima clipă ca „vehicule“ ce exprimă realitatea ultimă în mani fe starea ei (pentru noi). Aceste reprezentări, transparente la nivelul semni ficației, oglindesc astfel ceea ce este de neîntru chipat. Sălășluirea în prezență, prin activarea legăturii de natură religioasă, aduce cu sine reorientarea privirii dinspre obiectele particulare, intramundane, către principiul lor, care devine manifest prin ele. Astfel, lucrurile lumii acesteia, fie că este vorba despre locuri, ființe ori obiecte, sunt „sfințite
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
numai faptul că o ierarhizare a religiilor denotă fie ignoranța (oricât de doctă ar fi ea!), fie o intenție părtinitoare, puternic contaminată ideologic. Dacă religiile, oriunde se nasc și se dezvoltă, sunt reflexul secund, „externalizarea“ unei experiențe general umane de sălășluire în legătura originară cu temeiul ultim (indiferent cum este acesta indicat, sugerat, numit ori întruchipat), înseamnă că posibilitatea de a fi în legătură cu Unul este deschisă pentru oricare dintre religii. Această legătură va fi mai mult sau mai puțin „documentată“, ilustrată
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
superiorității în virtutea acestei determinări). Termenul poate fi cel mult aplicat pentru a descrie anumite experiențe religioase, anumite practici și rituri sau anumite școli și texte care teoretizează explicit monoteismul, însă nu prin diferență față de politeism, ci prin atingerea treptei de sălășluire în relația cu Unul ca ex periență religioasă ultimă. Monoteismul presupune, prin definiție, o relație eliberată de orice etichetă conceptuală sau discurs intelectualizant, caracterizată mai degrabă, în manifestarea ei genuină, prin instabilitate și precaritate. în acest context, subliniez din nou
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și ființele se influențează poate fi „sistematizat“, însă până la proba contra rie. Această privire superficială nu dă seama de lume, în manieră „obiectivă“, ci de modul nostru, mai mult sau mai puțin comun, de înțelegere și interpretare la nivelul simțurilor. Sălășluirea în legătura Unului nu anulează cauzalitatea de tip cauză-efect, însă ea se va desfășura în alt registru, așa cum teoria relativității nu anulează mecanica newtoniană. Ce mod de înțelegere a lumii are, de exemplu, un șaman care își schimbă, după voință
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
la nivel personal, face legitimă utilizarea termenului „monoteism“ mai degrabă în maniera unui postulat sau a unui deziderat instituit de religiile tradiționale, pornind de la interpretarea canonizată a experiențelor personale (re)semnificate ca gesturi exem plare, întemeietoare. O altă caracteristică a sălășluirii în legătura cu Unul este bivocitatea relației, ca semn al unei legături reale (nu simbolice ori imaginare). Mai precis, indiferent dacă Unul primește sau nu, în cadrul unei tradiții, însemnele unei persoane, ale unei ființe sau entități, legătura nu depinde exclusiv
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
concretizează pentru om ca ieșire din propriile margini, ca împlinire prin „dez-mărginire“, ca unire și comuniune. „Intervenția“ Unului se manifestă ca prezență ce reinstituie, „contactul“ fiind descris, nu arareori, ca moarte și re naștere, ca inițiere ori ca „intrare pe cale“. Sălășluirea în legătura cu Unul este corelată în plan personal cu renunțarea la sine și anularea privirii care decupează și conferă identitate prin separare ființelor și lucrurilor. Astfel, comuniunea presupune stingerea viziunii „parțiale“ prin primirea privirii „divine“, sub specie aeternitatis. Acest
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu celelalte popoare (în manieră „adjectivală“), ci este „ales de către Domnul“ (în manieră „verbală“), făcându-se trimitere la relația specială cu cel care face alegerea. Altfel spus, termenul „ales“ nu reprezintă o descriere cu privire la popor, ci o trimitere indirectă către sălășluirea în relația cu Unul. Sunt astfel subliniate concomitent „pasivitatea“ ca disponibilitate absolută a poporului și „acțiunea“ Unului. Intermezzo în lăuntrul cuvintelor Egalitatea religiilor nu trebuie derivată din „valorile demo crației“, ca efect secundar al unui sistem politic, ci ea se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
va sta înaintea Mea’».“ (tr. n.) Este vorba despre aceeași exacerbare a „părții“, a fragmentului care se substituie întregului, chiar dacă întruchipările însoțesc experiențe autentice, intense. Atâta timp cât divinul este obiectivat prin privirea care separă eronat subiectul de „obiect“, nu este posibilă sălășluirea în legătura cu Unul. Unul nu poate avea chip și, prin urmare, orice repre zentare obiectivată poate sta cel mult ca semn pentru a anunța prezența divină. Aș face din nou trimitere, în acest caz, la celebra „viziune“ a profetului
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
care își schimbă forma poate face acest lucru întrucât nu se identifică eronat și nu se atașează de forma fizică a propriului trup ca reper al propriei identități. Orice „acumulare“ pentru a păstra este semnul instaurării memoriei ca agresivitate față de sălășluirea în prezența vie a legăturii Unului. Altfel spus, interpunerea „acumulărilor“ face imposibilă manifestarea prezenței ca fluiditate naturală, spontană a reprezentărilor. Nu întâmplător, motivul renunțării se regăsește în toate tradițiile religioase. Atingerea simplității prin renunțare face posibile survenirea legăturii naturale cu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
produse în serie. Natural, nu există două ființe sau două lucruri întocmai. Această dorință a multiplicării brutale a aceluiași mesaj, a impunerii lui numeric este de natură politică și denotă o înțelegere a comunității (a sensului cetății, al polisului ca sălășluire împreună) care deformează persoana pentru a o face să împrumute același chip, nespecific, nenatural, neautentic. Cum atunci poate fi recâștigată unicitatea în context comunitar și deci politic? Altfel spus, care ar fi, în acest caz, noul chip alautorității, nu ca
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
fundamental diferit de regiunile naturale vecine prin individualitate proprie, unitate, simetrie, armonie aproape perfectă. Este vorba de cetatea carpatică, pământ destinat se poate spune, patrimoniului unui singur popor căruia i-a servit de leagăn, teritoriul de formare” și domeniul de sălășluire permanentă. Nu se poate contesta sub nici o formă că este o datorie a fiecăruia dintre noi față de “țara care ne hrănește și pe care trebuie să o cunoaștem că să o iubim cu adevărat”. Numai o contemplare seacă a frumuseților
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
limbă străină între persoane care împărtășesc valori comune confirmă acest adevăr. Înțelegerea se produce prin fuziunea a două orizonturi: matricea biografică a interpretului și tradiția căreia îi aparține obiectul său de cunoaștere. În acest sens vorbește Polanyi despre cunoașterea ca „sălășluire” (indwelling). Cunoașterea este esențialmente dinamică, având capacitatea de a integra tacit noi elemente empirice. Ulterior, ele se transformă într-un rezervor viu de anticipații euristice. Pentru a descrie logica inferenței tacite, Polanyi se folosește de principiile de cercetare ale psihologiei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980, p. 265. footnote> Cu alte cuvinte, trebuie să fim și noi preocupați și însetați de Dumnezeu, să ne umplem de prezența Lui în noi, ca să nu mai găsească diavolul loc de sălășluire în sufletele noastre, să ne dăm seama cât ne-a iubit și ne iubește Mântuitorul și câtă atenție ne acordă El, fără a merita aceasta. Să fim și noi atenți la poruncile Lui. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
decât toate locuințele cunoscute. Poate că nu În mod Întâmplător casa copilăriei este cea mai invocată În literatură și corespunde cel mai mult Înclinațiilor noastre meditative. Căci, spune Gaston Blachelard, „casa natală a Întipărit În noi ierarhia diferitelor funcții ale sălășluirii. Suntem diagrama funcțiilor de a locui această casă, iar toate celelalte nu sunt decât variațiuni ale temei fundamentale”. Simbolistica locuinței va fi identificată În cel puțin următoarele două ipostaze: a) Plecând de la premisa că orice construcție este ceva care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1980, p. 265. footnote> Cu alte cuvinte, trebuie să fim și noi preocupați și însetați de Dumnezeu, să ne umplem de prezența Lui în noi, ca să nu mai găsească diavolul loc de sălășluire în sufletele noastre, să ne dăm seama cât ne-a iubit și ne iubește Mântuitorul și câtă atenție ne acordă El, fără a merita aceasta. Să fim și noi atenți la poruncile Lui. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
poate apărea cu adevărat, mai ales în caracterul ei substanțial (în interpretare monadică). Trebuie să te plasezi cumva în preajma evenimentului pentru a putea controla mecanismele lui sau pentru a-l putea trăi, iar pentru asta trebuie deprinsă o conduită a sălășluirii permanente la sine (în propriul univers interior și în permanent contact cu propria esență). Locuirea propriei interiorități ține, astfel, de o civilizație a consecvenței tenace care debutează cu primele încercări reflexive și se desăvârșește în sistemul elaborat al unui solid
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și socotește împărtășirea cu Hristos unire mistică și Paște eshatologic<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Cartea discursurilor etice, Discursul 14, p. 381. footnote>. Dacă Sfântul Botez este început al luminării, Pocăința și Euharistia sunt o reactualizare a luminii și o sălășluire a ei în om. Împărtășirea cu trupul Domnului este văzută ca împărtășire de lumină și intrare în lumină. Prin primirea Sfintei Euharistii se produce o inhabitare reciprocă: a Luminii în om și a omului în Lumină. Sfântul Botez este început
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Său Sânge ne este încă și mai proprie și mai necesară<footnote Ibidem, Discursul 10, p. 321. footnote>. Așa cum am precizat și mai sus, Sfintele Taine ale Pocăinței și Euharistiei sunt o reactualizare a luminii în viața omului și o sălășluire a luminii în om și a omului în lumină: .) împărtășirea Trupului lui Iisus Dumnezeu și a Scumpului Său Sânge ne este încă și mai proprie și mai necesară (decât Botezul - n.n.) căci atunci când se petrece aceasta și suntem botezați duhovnicește
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Anul XXIII footnote>. Ideea aceasta o întâlnim și la Sfântul Maxim Mărturisitorul. În viziunea Sfântului Maxim, lucrarea desăvârșirii umane are două aspecte. Dintr-un punct de vedere, ea înseamnă restaurare, unificare și îndumnezeire și din alt punct de vedere, înseamnă „sălășluirea dumnezeiască în multiplicitatea umană”<footnote Lars Thunberg, Antropologia teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Microcosmos și mediator, traducere din limba engleză de Anca Popescu, Editura Sophia, București. footnote>. Dumnezeu dorește să se facă neîncetat om întru cei vrednici<footnote Răspunsuri către
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]