83 matches
-
încheiat în cinci laturi. Din imagini se remarcă tratarea decorativă a stâlpilor pridvorului, al portalului de la intrare, brâul care înconjura biserica, toate foarte asemănătoare celor întâlnite la Fildu de Sus. Biserica din Ban nu se deosebea de majoritatea celorlalte biserici sălăjene în ceea ce privește interiorul. Acesta avea o tindă îngustă și întunecoasă, tăvănită pe sub tălpile turnului. Naos era boltit și luminat prin o singură fereastră măruntă pe latura de sud. Tinda și naosul erau, conform tradiției secolului 18, despărțite de un perete cu
Biserica de lemn din Ban () [Corola-website/Science/310413_a_311742]
-
biserica avea un plan comun, cu altarul mai mic. Turnul era mic, modest, cu galerie simplă, coiful având 8 fețe. În anul 1974, în locul bisericii arse a fost adusă o altă biserică de lemn din Năsal Fânațe, originară din localitatea sălăjeană Gostila.
Biserica de lemn din Nicula () [Corola-website/Science/314002_a_315331]
-
județul Bistrița-Năsăud) pledează și el pentru originea „bârsană”, deci transilvăneană, a baladei, iar Leontin Ghergariu (1897-1980) (născut în comuna Nădlac, județul Arad) identifică în versiunea colind tipul "fata de maior", specific regiunii Jiboului și opinează pentru originea ardelenească, în speță sălăjeană a Mioriței. Datorită lipsei de argumente a lui L. Ghergariu, A. Fochi conchide: „Este evident aici vorba de o exagerare, a cărei origine o găsim în patriotismul local al culegătorului”. Adrian Fochi (1964), în capitolul rezervat concluziilor, pledează cu convingere
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
Sălaj): „Din păcate, mai toate cercetările de până acum au pornit de la "varianta Alecsandri", care este punctul cel mai evoluat al unui proces în permanentă devenire, și n-au acordat atenția pe care o merită versiunea colind a temei”. Cercetătorul sălăjean este de părere, în continuare, că versurile mai vechi ale textului mioritic se regăsesc în variantele cele mai simple, în colindele transilvănene, considerate fiind „formele cele mai arhaice”. Un alt reprezentant al acestei generații este Ovidiu Bârlea (1967)(născut la
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
pentru păstrarea ființei naționale a românilor din Transilvania pe timpul apartenenței acesteia la Ungaria și un militant pentru dreptul la șanse egale, prin învățătură, al copiilor de la sate. După absolvirea studiilor a fost numit învățător și director de școală în comuna sălăjeană Treznea (localitate atestată din 1440). A fost ucis la vârsta de 34 de ani, în urma masacrului comis de trupele horthyste în septembrie 1940, în timpul acțiunilor de ocupare a Ardealului de nord conform Diktatului de la Viena. Soția sa, Aurelia, învățătoare, a
Lazăr Cosma () [Corola-website/Science/314312_a_315641]
-
o asociație profesională din Comitatul Sălaj înființată în 1871 cu sediul la Șimleu Silvaniei. Este cea mai veche asociație culturală din Sălaj. În iunie 1919 sediul s-a mutat la Zalău, iar denumirea s-a schimbat în Asociația Învățătorilor Români Sălăjeni. Pe 16 octombrie 1870, la adunarea convocată la Șimleu Silvaniei, se dezbat și se aprobă statutele "Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni", alegându-se totodată și un birou de conducere provizoriu. Statutele sunt trimise, apoi, spre aprobare ministerului de resort, care le
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
din Sălaj. În iunie 1919 sediul s-a mutat la Zalău, iar denumirea s-a schimbat în Asociația Învățătorilor Români Sălăjeni. Pe 16 octombrie 1870, la adunarea convocată la Șimleu Silvaniei, se dezbat și se aprobă statutele "Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni", alegându-se totodată și un birou de conducere provizoriu. Statutele sunt trimise, apoi, spre aprobare ministerului de resort, care le retrimite la Șimleu aprobate, cu unele modificari neesențiale, pe data de 12 iunie 1871. Printre cei 17 membrii fondatori ai
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
și un birou de conducere provizoriu. Statutele sunt trimise, apoi, spre aprobare ministerului de resort, care le retrimite la Șimleu aprobate, cu unele modificari neesențiale, pe data de 12 iunie 1871. Printre cei 17 membrii fondatori ai Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni s-a aflat și preotul Gavril Vaida. Amintim câteva din personalitățile sălăjene marcante, care au fondat reuniunea: Vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu, ulterior canonic de Gherla; Vasiliu Pop, canonic de Gherla; marele om politic și mecen Gheorghe Pop de Băsești; Teodor
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
ministerului de resort, care le retrimite la Șimleu aprobate, cu unele modificari neesențiale, pe data de 12 iunie 1871. Printre cei 17 membrii fondatori ai Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni s-a aflat și preotul Gavril Vaida. Amintim câteva din personalitățile sălăjene marcante, care au fondat reuniunea: Vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu, ulterior canonic de Gherla; Vasiliu Pop, canonic de Gherla; marele om politic și mecen Gheorghe Pop de Băsești; Teodor Pop, protopopul Bredului; luptătorul politic sătmărean Vasile Lucaciu, la vremea respectivă profesor
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
religie și limba română la gimnaziul superior din Satu Mare; Gavril Trif, la vremea respectivă profesor la preparandia din Zalău; Andrei Cosma, la vremea respectivă pretore al plasei Tășnad, etc. Vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu a fost primul președinte al "Reuniunii Învățătorilor Sălăjeni". Pe 1/13 mai 1873 are loc cea de a doua adunare generală anuală a noii "Reuniuni Învățătorești Sălăjene" s-a ținut în Bobota, sub președinția lui Ioan Jarda, vicepreședinte al reuniunii. La această adunare s-a ales un nou
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
Andrei Cosma, la vremea respectivă pretore al plasei Tășnad, etc. Vicarul Silvaniei Demetriu Coroianu a fost primul președinte al "Reuniunii Învățătorilor Sălăjeni". Pe 1/13 mai 1873 are loc cea de a doua adunare generală anuală a noii "Reuniuni Învățătorești Sălăjene" s-a ținut în Bobota, sub președinția lui Ioan Jarda, vicepreședinte al reuniunii. La această adunare s-a ales un nou secretar primar al reuniunii, în locul lui Ioan Chitta, în persoana lui Ioan Copos, învățător în Șoimuș. De asemenea, se
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
să elaboreze un proiect pentru a se împărți filialele în mod corespunzător și să se stabilească activitatea lor, sperându-se ca prin această împărțire să se eficientizeze activitatea reuniunii. Cea de-a 32-a adunare generală a "Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni" are loc în Bobota pe 10 august 1902. În funcția de președinte a fost reales vicarul Alimpiu Barboloviciu, vicepreședinte a fost ales Vasile Olteanu, secretar Ioan Hendea, notar George Nichita, casier Nicolae Pop, controlor Daniil Graur senior, iar ca jurist
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
Nicolae Pop, controlor Daniil Graur senior, iar ca jurist consult a fost ales dr. Coriolan Meseșian. Pe data de 10 iunie 1919, în cadrul unei adunări care a avut loc la Zalău, se schimbă denumirea societății din "" în "Asociația Învățătorilor Români Sălăjeni", ca secție a asociației transilvănene.
Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni () [Corola-website/Science/323947_a_325276]
-
(n. 6 august 1834, Chilioara — d. 10 decembrie 1914, Bocșa, Sălaj) a fost un protopop greco-catolic și vicar, publicist, presedintele la “Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni și “Astra” din Comitatul Sălaj. Tatăl său, Alexandru (1807-19 ianuarie 1869) născut în comuna Crăciunel de lângă Blaj, era prieten cu Vicarul Silvaniei Isidor Alimpiu (1824-1835). Acesta îi face Vicarului o vizită la Șimleu Silvaniei în vara lui 1830 și la
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]
-
ales președintele Despărțământului “Astrei” din Sălaj. În calitate de președinte a organizat două adunări generale la Simleu: prima în 6 august 1878, iar a doua în 6 august 1908. La 15 mai 1874 a fost ales și președinte al “Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni”, funcție pe care a îndeplinit-o timp de 11 ani. Din 1881 a fost membru fondator și membru de încredere al “Reuniunii Femeilor Române Sălăjene”, din 1888 a fost membru fondator și primul președinte al Institutului de Credit și Economii
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]
-
august 1908. La 15 mai 1874 a fost ales și președinte al “Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni”, funcție pe care a îndeplinit-o timp de 11 ani. Din 1881 a fost membru fondator și membru de încredere al “Reuniunii Femeilor Române Sălăjene”, din 1888 a fost membru fondator și primul președinte al Institutului de Credit și Economii “Silvana”, membru pe viață al Societății pentru crearea unui fond de teatru românesc. În locuința sa din Simleu s-a hotărât cine să facă parte
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]
-
alte personalități ale vremii. A colaborat la mai multe publicații: „Sionul Român”, „Amvonul”, „Foaia bisericească, literară și scolastica” etc. Barboloviciu a avut 3 copii : Virgil sub-judecator ; Cornel mașinist; Simion teolog - la Gherla. Soția sa, membră activă în comitetul Reuniunii Femeilor Sălăjene, a decedat la 27 iunie 1896. Pe 19 ianuarie 1914 vicarul Silvaniei se retrage la Bocșa, Sălaj, unde fiul său Simion Barbulovici era preot. Cu această ocazie s-a făcut o ceremonie la casa vicariala din Șimleu Silvaniei, în cinstea
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]
-
din iunie 2001 cu Partidul Democrației Sociale din România, al foștilor comuniști. La alegerile locale din 2008 a candidat in calitate de independent pentru funcția de primar al orașului Șimleu Silvaniei. Pe 12 octombrie 2010, în cadrul deschiderii manifestării Zilele Culturii Sălăjene (prima ediție), la Biblioteca Județeană din Zalău astronomul a fost omagiat cu diploma "oameni de seamă ai Sălajului".
Iuliu Șamșudan () [Corola-website/Science/323964_a_325293]
-
și organizează o întrunire politică la Băsești pentru “chemarea la luptă pentru afirmarea drepturilor națiunii române”. La sfințirea bisericii din Bobota, în 1861, Memorandul este citit și semnat de toți cei prezenți. Sunt desemnați să meargă la Viena cu protestul sălăjenilor: Ioan Maniu - avocat, Ioan Galu - protopop și George Filep - avocat. Rezultatul nu a fost cel așteptat deoarece împăratul primindu-i în audiență abia în 29 octombrie le-a răspuns: “Este o chestiune foarte grea, anexiunea la Ungaria este legală”. Ioan
Ioan Maniu () [Corola-website/Science/324017_a_325346]
-
(n. 10 ianuarie 1842, Bobota — d. 29 iulie 1929, Bădăcin) a fost președinta Reuniunii Femeilor Române Sălăjene. Din căsătoria ei cu juristul Ioan Maniu au rezultat mai mulți copii, între care Iuliu Maniu, premier al României. Pe data de 18 noiembrie 1881 a avut loc la Șimleu adunarea generală de constituire a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (R.F.R.
Clara Maniu () [Corola-website/Science/324016_a_325345]
-
Române Sălăjene. Din căsătoria ei cu juristul Ioan Maniu au rezultat mai mulți copii, între care Iuliu Maniu, premier al României. Pe data de 18 noiembrie 1881 a avut loc la Șimleu adunarea generală de constituire a Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (R.F.R.S). Cu această ocazie s-au înscris 13 membri fondatori, printre care și . De asemenea, s-au mai înscris încă 37 de membri ordinari. Au fost alese, apoi, structurile de conducere ale reuniunii, adică biroul și comitetul. În funcția
Clara Maniu () [Corola-website/Science/324016_a_325345]
-
Instrucțiunii Publice Nicolae Costăchescu, în numele guvernului României, prof. univ. Valer Moldovan, vicepreședintele Senatului, în numele forului legislativ, Pompiliu Ioanițescu, în numele Camerei Deputaților, Gheorghe Crișan, în numele parlamentarilor ardeleni, Alexandru Aciu, prefectul județului Sălaj, în numele județului și Elena Aciu, în numele Reuniunii Femeilor Române Sălăjene. Au trimis telegrame de condoleanțe inclusiv membrii Familiei Regale. La capătul catafalcului trona o coroană mare de trandafiri, trimisă de regele Mihai și regina mamă, Elena.
Clara Maniu () [Corola-website/Science/324016_a_325345]
-
a fost un preot greco-catolic, om de cultură și autor. A fost "preot în Zalnoc, Sărăuad și Giurtelecu Șimleului — unul dintre cei mai distinși preoți sălăjeni, care fiind și scriitorul unui tom de predici bisericești foarte practice și instructive", scria Daniil Graur. Este cunoscut pentru cărțile pe care le-a a publicat cu sprijinul Episcopiei de la Gherla în 1884 și 1897. era un bun cunoscător al
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
La începutul secolului al XX, Ioan Taloș a preluat postul de paroh la Giurtelecu Șimleului de la Vasiliu Criste În 1932 Daniil Graur scria: "părintele Cristea Vasiliu, fostul preot în Zalnoc, Sărăuad și Giurtelecu Șimleului, — unul dintre cei mai distinși preoți sălăjeni, care fiind și scriitorul unui tom de predici bisericești foarte practice și instructive, aproape fiindu-i gata și al doilea tom, pe care din lipsă de sprijin nu l'a publicat". Vasiliu Criste era un bun cunoscător al istoriei bisericii
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
urmat cursurile Facultății de Drept din Viena și Cluj, unde este promovat doctor în drept, pe data de 19 martie 1892. Cenzura de avocat a obținut-o la Budapesta, în anul 1897. Cassiu Maniu se implică și în viața culturală sălăjeană, ajungând secretar al despărțământului Astrei din Șimleu. Printre cei apărați de Cassiu Maniu s-a numărat și Ștefan Pop, redactor responsabil la ziarul „Libertatea”. Procesul a avut loc la Cluj, unde Cassiu Maniu era avocat, pe data de 19 septembrie
Cassiu Maniu () [Corola-website/Science/324042_a_325371]