162 matches
-
s-ar fi pretat, docilă, la corecturile ochiului privitor. Ștersătură cu ștersătură, dispariție cu dispariție, mâna-i se prinse binișor în jocul meșter al pietrei cu lumina. Prin crăpăturile imperceptibile ale marmurei, șerpii îmblânziți de mâna regală începură să se sălbăticească iarăși, atrași de îngustele spații deschise lor dincolo. Le pria obscuritatea din miezul pietrei, a cărei adormire îi chema la ea ca pe o nouă viață. Prin ea, mângâierile corectoare din partea lui Pasife s-au pierdut rău de sine, nemaifiind
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
anunță deplină și de durată. Polonia însăși va intra în zodia Omului Rău, nu atât un produs al imaginarului folcloric, cât un personaj-alegorie al comunizării. Dacă până atunci hălăduise prin pădurile Străveacului îndoindu-se de toate, pierzându-și memoria și sălbăticindu-se, iată-l cum, rând pe rând, renunță la cuvinte, la rugăciuni, uită de copilărie, de familie și de valoarea sacră a vieții. De-aici și până a deveni serial-killer nu-i decât un pas. Îl face, dar deocamdată nu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lor problemă este să găsească ceva de mâncare și, din fericire, sunt destui oameni care le dau câte ceva. Unii sunt aproape adoptați. Adversarii lor pun În evidență cazurile de agresiune: câinii mai și mușcă! Unii ajung Într-adevăr să se sălbăticească și, mai ales noaptea, devin agresivi. Măsura preconizată timp de mai mulți ani, dar aplicată cu totul parțial și fără mult efect, a fost sterilizarea. De o adopție În masă nu poate fi vorba: sunt prea numeroși. S a Întâmplat
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
călărit cu sute de soți și amanți, și deși Tarantoaca ar fi putut veni de la bărbatu-său, Traian Tarantoc pe numele lui, nu era nici ea altceva decât prostovanca aia și țarantoaca aia, cretina aia neînstare să lege trei vorbe, sălbăticită de cât a ținut-o bărbatu-său Închisă-n curte cu găinile, și care toată viața și-a petrecut-o frământând noroiul bătăturii ei din Chitila cu vechiturile alea de bocanci. După ce mama a Început să se sfrijească și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cosmos nestructurat integral, rămas încă într-o stare de somnolență haotică, marcat de „paloarea mortală” a neantului. Dintr-o asemenea „demonie cosmotică” se desprind niște figuri emblematice sau arhetipuri prin care se constituie mitologia poetică. Ele sunt Odin, Orfeu, cel „sălbăticit de suferință”, și regele Somn, iar la alt nivel, Călugărul, Poetul și Monarhul - acestea trei putându-se confunda sub o identitate androgină, la rândul ei configurată ca Înger al Morții. Performanța hermeneutului se realizează excepțional prin descinderile în „stratul ultim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
comenta evenimentul. Cele din calicime își dădeau cu părerea că lor, la o adică, n-au ce să le ia. Porcul este la coliba din Sărătură. Găini n-am decît două și nimeni nu le poate prinde, că s-au sălbăticit, se lăuda o pămînteancă. Vaca este a mamei. Bătrîna are peste optzeci de ani. O să se îndure să o ia la pușcărie? Ba bine că nu! Pe Moroșanu nu l-a luat? Da, dar el a cîntat "Trăiască Regele". Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
topit cu ficiori cu tot.” - Ai dreptate, mărite Spirit. Uite cum, dintr-un zapis de vânzare, aflăm că pe la 1676 la Iași a bântuit ciuma. - Poate pentru că la Iași viile se întâlneau la tot pasul, multe dintre ele rămâneau nelucrate, sălbăticindu-se. Așa s-a întâmplat și cu unele vii de pe moșiile mănăstirii Galata. La plângerea egumenilor mănăstirii, vodă dădea poruncă scrisă, ca cea din 8 iulie 1691: „Io Constantin (Cantemir) voievod domn al Tării Moldovei. Adică au venitu înaintea domnii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
întors peste trei zile fără un ban. Trăește într-un bordeiu mizerabil, de pe care vântul a luat o parte din paele negre. Am aflat că e om care a făcut patru clase de gimnaziu. A venit pe-aici, s-a sălbăticit. Aici e altă țară într-adevăr. * Morțun îmi spune că a apucat și sunt încă, oameni care toată viața lor au trăit numai în bordeiu. Când le-a stricat bordeele și le-a făcut case, nu se dădeau, ziceau că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
concret cum sunt manipulate datele pentru a închipui istoria fără istorie a românilor. 1. Deși „eroii romani dinainte vreme fură prefăcuți în satiri de vremea cea lungă petrecută în pustietăți și prin locuirea lor în munți, totuși nu s-au sălbăticit cu totul” (p. 227), rămânând în esență ceea ce au fost, căci Vladislav, regele Ungariei, porni asupra tătarilor „pe toți romanii din ascunzișurile lor de acolo, atât pe cei care locuiau în părțile Oltului, cât și pe cei de la râurile maramureșene
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de inițierea fetei are calități împărătești. Așternuturile țesute de mâna ei sunt regale „Coase, coase, ’nchindisește/ O prostirempărătească,/ Ea silește s-o sfârșească” (Tudora - Suvorov), mirele ei e fiu de împărat în orațiile de nuntă și în basme, unde fecioarele „sălbăticite” în sacru sunt găsite și reintroduse în social de prinț. Virtuozitatea excepțională a cântecului intonat plângând este un semn al inițierii încheiate și un semnal pentru mirele deja consacrat social. Afectivitatea extremă a muzicii fetei (jalea, lacrimile abundente) reprezintă forme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
primare: „Joi în sărbători,/ Mi-a plecat la flori,/ Flori ca să culeagă,/ Coroane să-și facă,/ Să sempodobească,/ La horă să iasă./ Verde-o viorea,/ De-o ploaie că da,/ De-o ploaie cu vânt,/ Ele-au rătăcit,/ S-au sălbăticit” (Seaca - Olt). Împodobirea menționată în toate variantele este postliminară pătrunderii în sacru, dar intenția acestui statut nubil creează contextul rupturii de nivel existențial. Plecarea lor, similară cu cea a dalbului de pribeag, are și o explicație pragmatică; numeroase plante de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din Scheiu de Sus, Dâmbovița. În cei trei ani petrecuți în Pădurea Neagră Miofița preia natura originară a lumii: „ea să alimenta în loc dă mâncare cu rădăcinili lemnelor dă prin pădure, cu frunze, cu muguri, în special iarna, și să sălbăticise cu totul. Rămăsese desperată (sic!), să rupsese haineli alea care le avea pă ea”. Tocmai acest abandon al lumii profane figurat de distrugerea hainelor de acasă permite etapa următoare inițiatică, când, adusă de feciorul de împărat la palat, „a născut
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colecția Ispirescu, aduce puterile germinative ale genezei, prin infuzarea lumii cu energiile originare. Capra, ca ipostază punitivă a fetei, șade, pe de altă parte, într-un spațiu mineral, întreaga ei împărăție este transformată în piatră, ceea ce amintește de recluziunea fetei sălbăticite din balada Iovan Iorgovan I(6). Transformările zoomorfe demonstrează asimilarea forțelor genuine ale lumii și capacitatea fecioarei de a transla dimensiunile cunoașterii. Mai cu seamă floarea și pasărea reprezintă ipostaze ale inițiatei stăpâne peste sensurile sacre, căci etapa florală sau
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
incluse dansuri pentru care oamenii îmbrăcau diferite piei de animale: bivoli, urși, lebede, lupi etc. Capetele acestor animale slujeau ca măști. Tocmai ele simbolizau transformarea omului în animal”. Eroul hotărăște prin gesturile sale încheierea etapei liminare inițiatice, în urma căreia frații „sălbăticiți” au coborât în lumea esențială, a existenței puternice și libere de constrângeri arbitrare, neatinsă de formele răului. Personajele ce se prind tovarăși cu flăcăul, uneori după o măsurare a forțelor în luptă, constituie o grupă distinctă, care materializează instinctele și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
purificare pentru intrarea în mit. Fertilitatea lumii trebuia obținută de la zeii vegetaționali și, de aceea, tabuul hranei deschidea seria actelor de separație. Copii rătăcitori prin pustietatea minerală, din basmul cules de Ovidiu Bîrlea în Bughea de Sus, Argeș, în fecioara sălbăticită din balada Iovan Iorgovan sau cea din basme, izolată în pădure au omologi, de exemplu, în neofiții înfometați și însetați, cum sunt cei din tribul Yuri, Yamana, din Țara de Foc, triburile indiene din California de Vest sau Narriniyerii. Numeroasele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un scriitor, o spun mereu, vocație Înseamnă „să scrie și să publice cu regularitate”, indiferent dacă are sau nu „inspirație” și mai ales dacă nu are, deoarece atunci se arată cu adevărat semnul profesionalismului autentic. Numai soldatul și ciobanul singuratic, sălbăticit de natură și de stricta apropiere a animalelor cântă când le este dor, născând folclorul oral și muzical; noi, scribii, spre deosebire de cei antici, babilonieni sau egipteni, consemnăm nu recoltele, birurile sau amenzile, ci „pictăm societatea și moravurile”, „purtăm o oglindă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fiecare deopotrivă - în mine ca și în atotputernici. Unui lucru ce nu se cunoaște pe sine și pe care nu-l poți cârpi decât inegal. Care, în funcție de ceea ce face din noi mersul întâmplărilor și al dorințelor, se îmblânzește sau se sălbăticește. La primul meu revelion în Germania, brusc, după miezul nopții, regele și-a făcut apariția în toiul petrecerii. Invitații au început să toarne forme de plumb 1. Eu doar mă uitam: plumbul topit, răsturnat din linguriță în apa rece, sfârâia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Ghenghea, autorul Monografiei Școalei nr. 3 băieți Huși, a redat în imagini evocatoare frumusețile și rodnicia pământului „în mănoasa și bogata vale a Prutului”, unde „mii de vite: herghelii de cai, cirezi de boi și turme de oi stau ca sălbăticite prin iarba mare până la brâu”. Apreciază valoarea vestiților boi de Fălciu „cu coarnele mari și caii de format mijlociu, o încrucișare între caii mari rusești și cei mijlocii moldovenești” . Localnicii duceau o viață patriarhală, fiecare dintre ei îngrijindu-și lotul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lor loturi, după spargerea CAP-ului, n-au știut și nici nu au avut bani să întrețină via, așa că au lăsat-o în paragină; a ajunsă loc de păscut oile de la stâna lui Ghiță Boghiu. Pe lângă vița care s-a sălbăticit, au început a crește arboret, natura intrându-și în drepturi. Nici Coca șarălungă din Rusești 61 de la care am aflat mai precis cum s-a ajunsă la distrugerea acelei plantații de vie, bine îngrijită și cu producție mare, n-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au nimic cu viața din Rusia și consumă - „fără demnitate” - granturi străine... Un refren pastișat, parcă, după procurorii literari de la Chișinău. Din punct de vedere fizionomic, reprezentanții celor două tabere adverse împărtășesc, cu câteva excepții, același stil hirsut, aceeași barbă „sălbăticită”, tolstoiană... Discuția e aprinsă, dar nu degenerează în violență. O spun, pentru că la ruși nu se știe niciodată... Pentru o scurtă și „importantă” replică, neadmițând vreo amânare, unii se ridică de pe scaunele lor cu paharele cu vin în mână, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că aveau în fața lor pe acei care le prădaseră casele, le lua seră vitele și le maltrataseră nevestele și copiii. [Unelte bune nu aveau, dar aveau dinți frumoși și primejdioși.]( Ediția I, 1937, p. 208.) Toate acestea contribuiau să-i sălbăticească și mai rău. Pe doamna general Arion 150, femeie de 70 de ani, o maltrataseră cu o brutalitate nespusă, fiindcă, neauzind bine, nu s-a dat în lături la trecerea auto-ului militar și răspunsese energic mojiciei lor. În casă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
peșteră, așa-l chema, Visarion, a rămas acolo, ocrotit de bunătatea fără margini a Preacuratei Fecioare, a început să se roage, au trecut anii și nu s-a mai întors în lume, cu timpul a fost văzut prin păduri, se sălbăticise, unii îl luau drept nebun, alții îl considerau un sfânt, dar nimeni nu reușise să-l vadă la chip, când mie, într-o zi, îndepărtându-mă fără nici un gând de mănăstire, cu singurul țel de a culege mure, făceam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se întoarce ea mirată spre mine, Ba da! nu acum! Ne plimbăm încet pe străzi și-mi trece prin minte că nici n-am sărutat-o încă, atât de străin mi se pare orașul în jurul nostru, oamenii, să mă fi sălbăticit oare atât de mult, Uitasem ce ochi frumoși ai, sunt cuvintele ei, și eu mă întorc spre ea susținând din privirea ochilor frumoși conversația de deasupra noastră, în timp ce dialogul mut dintre trupurile noastre continuă nestingherit și ne prefăceam amândoi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se cheamă excesul protectiv - de altfel imposibil, căci Lumea se entropizează și fără intervenția umană, iar energia liberă care trebuie opusă aparține aceluiași sistem închis fără a fi și suficientă -, respectiv excesul tehnologic. Excesul protectiv înseamnă/determină apariția unei lumi sălbăticite prin voința umană, iar acela tehnologic tot astfel, dar prin voința naturii, foulingul biologic; ambele cu același aspect. Și astfel, cele două „cenușărese“ în care se dorește controlul cu o investiție simbolică, protecția anticorosivă și protecția mediului, ajung să se
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
precum în Argentina, s-o faci să dispară. Așa va fi încercat omul legii cu "ticăloșii" care, trecîndu-i prin mînă și plecînd cu o bucățică din ea, sfîrșiseră, poate, în groapă. A mai rămas, însă, cineva care știe "datina". Onufrie, sălbăticit prin păduri, pasager clandestin într-o istorie ea însăși de împrumut, scrie (de fapt trăiește) o carte a patimilor, și întru pomenirea morților pe care nu-i cunoaște. Inițiala numelui său, o, tot apare în cafeaua tantei Paulina. Despre el
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]