157 matches
-
imperativ dat fiecărei familii. Pământul este destul de mare și el poate susține neamul omenesc indiferent cât de mare ar fi numărul oamenilor. Dumnezeu, care este mare, poate da resurse alimentare și de viață umană inepuizabile. Pământul fără prezență umană se sălbăticește. Omul sfințește locul, spune un vechi proverb. Iată de ce este nevoie de cât mai mulți copii, ca ei să contribuie la sfințirea acestei planete. O familie fără copii este ca o casă fără ferestre. Cu cât avem mai multe ferestre
PĂRINTELE MIHAIL MILEA – OMUL LUI DUMNEZEU CE ARE VOCAŢIA, DESTINAŢIA ŞI MISIUNEA SLUJIRII OAMENILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357705_a_359034]
-
noi. Cum ne pregătim ca societate să primim un număr și mai mare de copii nevoiași? Care e efortul suplimentar pe care putem să îl facem prin sistemul educațional și social? Sau poate suntem ok să avem cetățeni analfabeți și sălbăticiți de sărăcie? Un sociolog (dacă tot e să cităm din sociologi), spune că dacă s-ar interzice votul celor care nu au 8 clase, PSD-ul ar dispărea de pe scena politică. Cum reglăm spinoasa problemă etnică? Mă îndoiesc că natalitatea
Aberația din Senat. După ce le veți plăti pe „mamele eroine”, ce veți face cu copiii lor, domnule parlamentar? () [Corola-blog/BlogPost/338407_a_339736]
-
murmura cu glas de zăpadă Dansul sirenelor nopții, Tăceam amândoi ca-n templu Pașii se auzeau înfundat Sub arcada înaltă a vremii, Belșugul miresmelor albe Cădea ca spuma cascadelor Și în mâinile noastre împreunate Se topea răsuflarea suspinului, Liniștea noastră sălbăticită Prin albăstrimile nopții Tot acolo eram, același cântec Închipuia imaginea rătăcirii, Sub coroane de argint ascundeam Paloarea sângelui, umbra destrămată A nebuniei, gloria cărnii Îmblânzită de calmul unui tandru priveghi. BOCET Aspră floare de oțet mă sufoci încet încet din
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
Paști ale copilăriei. Să zicem că uneori, chiar te încearcă Ispita invidiei După tinerețea mea, nesfârșită. Eu, fiule, întotdeauna Voi fi mereu mai bătrân ca tine cu o naștere Care a sângerat memoria timpului. MORI DE APĂ Cu sângele meu, sălbăticit În frunzișul pădurilor Am otrăvit vârful săgeții, apoi Te-am așteptat în leagănul munților, Unde veneai tu, la vânătoarea Cu morile de apă, Unde veneai tu, însetat Să te îmbeți cu licoarea păstrăvilor, Te-am ademenit cu respirația ciutei Până la
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
un nerușinat! replică din Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda (1980) A ști să râzi în clipele tragice înseamnă a stăpâni tragicul. Marin Preda în Ce mai iubit dintre pământeni Dacă omul nu mai are nimic sfânt, se sălbăticește și degenerează, dar omul poate fi o ființă morală și fără religie. Religia, eu n-aș zice că e opiul popoarelor, ci expresia spontană a năzuinței morale a omului. Marin Preda în Moromeții Fericirea nu are istorie, fiindcă istoria nu
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
trecere, moartea ca suspin și dorință a tăcerii viitorului. S-au ridicat țepi roșii din străfundul întunecat al pământului și și-au netezit colții înfingându-i adânc în carnea firavă a elevatului care a răbdat schingiuirea, privindu-și în față semenul sălbăticit de ură. Nu el trebuia să cadă rod răzbunării, ci alții, care de aceeași teapă cu ei se înfruptaseră adânc din oropsirea lor atunci când se aflau la fel ca și ei acum la rostuirea destinelor. Cât dispreț și câtă fandoseală
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
care l-a numit „tată” și cu modestie l-a dojenit pentru faptul că a „abandonat un trai ademenitor și o domnie plină de strălucirie, și l-a cuprins dorința să invadeze teritoriile unor barbari, care au o viață de sălbătici, locuiesc într-o țară de geruri și n-au parte de roade îngrijite”. 7 Sunt și alte izvoare istorice care ne vorbesc despre organizarea politică, socială, militară și religioasă după BUREBISTA și DECEBAL, intenția autorului a fost să puncteze doar
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371142_a_372471]
-
care l-a numit „tată” și cu modestie l-a dojenit pentru faptul că a „abandonat un trai ademenitor și o domnie plină de strălucirie, și l-a cuprins dorința să invadeze teritoriile unor barbari, care au o viață de sălbătici, locuiesc într-o țară de geruri și n-au parte de roade îngrijite”. 7 Sunt și alte izvoare istorice care ne vorbesc despre organizarea politică, socială, militară și religioasă după BUREBISTA și DECEBAL, intenția autorului a fost să puncteze doar
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL AMERICAN ANTIRACHETĂ ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371147_a_372476]
-
care l-a numit „tată” și cu modestie l-a dojenit pentru faptul că a „abandonat un trai ademenitor și o domnie plină de strălucirie, și l-a cuprins dorința să invadeze teritoriile unor barbari, care au o viață de sălbătici, locuiesc într-o țară de geruri și n-au parte de roade îngrijite”. 7 Sunt și alte izvoare istorice care ne vorbesc despre organizarea politică, socială, militară și religioasă după BUREBISTA și DECEBAL, intenția autorului a fost să puncteze doar
ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICN ŞI KATUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371144_a_372473]
-
odată cu nisipul clepsidrei // Trupurile încă puteau să mai strige / atît de puternic / încît să cutremure cerul // dar noi am tăcut “. “degetele ei lungi / ca o jerbă albă de crizanteme” (Pe plajă”). Și acuma un “Avertisment”! - “poligonul de tragere / unde se sălbăticesc stelele / și se fac păsări de pradă” ! Găsim mai încolo și “livada cu vișini” a lui Cehov ! “Autumnală”, “Inocență”, “Anamneză”, “Sincronism”, “Fluiditate”, “Zbor”, și “Căldură mare”, ar trebui citate în întregime, dar deja am depășit măsura cu aceste minunății de
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
fierbinte, coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge, arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, nici macar peninsule, câinii nu se sălbăticiseră, pescărușii nu țipau la căpătâiul marinărilor morți. Somnul ne era plin de fluturi trezia, o revărsare de lave stropii de apă, pe trup aveau culoarea ochilor tăi. Azi mâinile tale par să cânte la un pian exilat în lumina veiozei
A FOST CANDVA, UN TIMP de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348363_a_349692]
-
O CLIPĂ (2) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 944 din 01 august 2013 Toate Articolele Autorului ȘI CITITORII SE TRAG DIN MAIMUȚĂ NU-I O EREZIE E cumplit că nu îngerul face diferența Ci jungla din sufletele noastre sălbătici te De civilizație de nevoi de rate și de ignoranță avansată Merg pe stradă cu mâna pe inimă Ca pe-un trăgaci de ar mă Ai grijă prietene Nu-ți lăsa iubirea prea slobodă Să n-o confund cu viața
EREZII DE-O CLIPĂ (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348409_a_349738]
-
odată cu nisipul clepsidrei// Trupurile încă puteau să mai strige/ atît de puternic/ încît să cutremure cerul// dar noi am tăcut“. „degetele ei lungi/ ca o jerbă albă de crizanteme” (Pe plajă”). Și acuma un „Avertisment”! - „poligonul de tragere/ unde se sălbăticesc stelele/ și se fac păsări de pradă”! Găsim mai încolo și „livada cu vișini” a lui Cehov! „Autumnală”, „Inocență”, „Anamneză”, „Sincronism”, „Fluiditate”, „Zbor”, și „Căldură mare”, ar trebui citate în întregime, dar deja am depășit măsura cu aceste minunății de
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
veni, iar cordonul sanitar patent austriac prinde bine acum părții civilizate de continent, ușurîndu-i astfel dificultățile procesului comunitar. Deschiderea frontierelor după căderea comunismului a însemnat/ înseamnă, implicit, și asumarea unor riscuri pe măsură. Provocate de turmele migratoare ale unui Răsărit sălbăticit de bolșevism și dornic, de ce nu, să vadă cu ochii lor nu minciuna propagandei... antiimperialiste, ci chiar incredibil de frumoasa realitate. Revenind la proiectul domului Dieter să fim casant lucizi și să vedem în gestul său, al sanitarului său guvern
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
necaz”. În volumele Cocoșul de apă (1971), Porțile vântului (1975), Degetarul de ceață (1976), Croitorul de povești (1980; Premiul Uniunii Scriitorilor) ș.a., se înfățișează o altă latură a personalității prozatoarei, surprinsă de la început de critici, și anume aceea de „om sălbăticit de dorul copilăriei” (Dana Dumitriu). Aici autoarea nu se limitează la repovestirea sau modernizarea poveștilor clasice, ci propune eroi originali, care farmecă prin umor, imaginație și spirit ludic. SCRIERI: Geamantanul din America, București, 1969; Cocoșul de apă, București, 1971; Câinele
COZMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286461_a_287790]
-
Dumnezeu însuși, care o iubește și face totul pentru ea, dar aceasta îi rodește agurida (Is 5,1-4) sau își dăruiește roadele altora decât lui (Os 10,1). Ieremia o descrie sădita că vită de soi, care însă s-a sălbăticit (Ier 2,21), iar Ezechiel, ca roditoare la început, apoi uscată (Ez 19,10-14). Hristos se prezintă că „vită cea adevărată” care, spre deosebire de Israel, aduce rodul așteptat de divinul „viticultor”, iar vinul din strugurii ei este semnul sacramental al sângelui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
se explică de ce, în comparație cu alte specii, puiul de om își pierde specificitatea dacă, în dezvoltarea sa timpurie, este însoțit de membrii altei specii (exemplul tipic în acest caz este oferit de copiii crescuți în compania animalelor și care s‑au sălbăticit, în ciuda eredității de tip uman). Factorul ereditar generează un anumit tip de conduită, acesta având o mare importanță în procesul de structurare a personalității, dar faptul nu se poate explica independent de acțiunea factorilor de mediu și de influențele educației
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cosmos nestructurat integral, rămas încă într-o stare de somnolență haotică, marcat de „paloarea mortală” a neantului. Dintr-o asemenea „demonie cosmotică” se desprind niște figuri emblematice sau arhetipuri prin care se constituie mitologia poetică. Ele sunt Odin, Orfeu, cel „sălbăticit de suferință”, și regele Somn, iar la alt nivel, Călugărul, Poetul și Monarhul - acestea trei putându-se confunda sub o identitate androgină, la rândul ei configurată ca Înger al Morții. Performanța hermeneutului se realizează excepțional prin descinderile în „stratul ultim
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
de godaci din târg, îi încărcau în bărci și îi abandonau pe câte un grind nelocuit. Mulți purcei mureau de foame, dar unii supraviețuiau hrănindu se cu rădăcini, pești morți, hârciogi sau ouă și pui de păsări. între timp se sălbăticeau, trupul li se acoperea cu păr țepos și negru, colții le creșteau și se ascuțeau. Formau haite costelive de porci mistreți, înnebuniți de foame, pe care pescarul îi vâna iarna, împușcându-i sau prinzându-i în năvoade întinse pe grind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de godaci din târg, îi încărcau în bărci și îi abandonau pe câte un grind nelocuit. Mulți purcei mureau de foame, dar unii supraviețuiau hrănindu se cu rădăcini, pești morți, hârciogi sau ouă și pui de păsări. între timp se sălbăticeau, trupul li se acoperea cu păr țepos și negru, colții le creșteau și se ascuțeau. Formau haite costelive de porci mistreți, înnebuniți de foame, pe care pescarul îi vâna iarna, împușcându-i sau prinzându-i în năvoade întinse pe grind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
totul acum, aici, în fața mea. Badea Vasile părea c-o s-o ia razna. Își ascuțise în foc, la fierar, barda și a plecat după lupi. N-a venit înapoi decât după vreo câteva zile. Părea că-i nebun și se sălbăticise. Barba îi crescuse ca buruiana și avea ochii rătăciți. Nu dăduse de lupi și se răzbunase pe stejar. L-a ciopârțit cu mânie și se mai văd și-acum urme pe lung de la bardă. Ciobanii spun că ar fi vrut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o umanitate omogenă, ritualizată și alcătuită după tipare existențiale pure - cum consideră Al. Paleologu -, străvechi, aflate sub semnul unei legi generale, dar mai ales al predestinării. Paradoxal, personajele lui Sadoveanu, înainte de a se civiliza, s-a remarcat, caută a se sălbătici, retrăgându-se în natură, nu doar la marginea societății, dar în afara ei, a structurilor și a determinărilor sociale. Nu revoltă, dar evaziune socială, căci, în ciuda inaderenței la noua ordine a societății, Sadoveanu este un spirit pozitiv, afirmativ, care demistifică numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se decise apostol veterinar apostolescu să ofere scurta prelegere de știință popularizată. Parcă recita, scârbită, un text, vedeta Veta. Auzi, Veta!... „Un câine mut, dar care aude foarte bine. Inițial, un câine obișnuit, domestic. Pe marile întinderi australiene s-a sălbăticit și s-a înmulțit rapid. O fiară feroce. Făptură a pustiului. Nu latră, pândește prada fără a face zgomot, într-o tăcere perfectă...“ Veta își urmărea auditoriul cu severitate și neîncredere, deloc convinsă că merita să se ostenească și nerezistând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați, întinzându-se unul lângă altul și depărtându-se unul de altul, goliți, obosiți, sătui. Dorul de Irina reveni, cu adevărat, abia acum, în sfârșeala separării. Noaptea isterică, sălbăticind sufletul și mintea și sângele, în hazardul morții și al eliberării, cum se cuvenea morților încă vii, ar fi trebuit să fie a regăsirii. Pentru oricât de scurt răgaz, fie și pentru minima secvență dintre două ultime zguduiri ale planetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nesățioasă. Simplă, ca lumina și moartea. Tu, spurcăciune venerată, dorită de toți“... Profesorul se încovoiase, copleșit de vorbele ce nu se rosteau. Transpira, înnebunit de miracolul clipei care va pieri. „Emoție, atâta sunt. Emoție turbată, sorella. Emoția mă ruinează. Mă sălbăticește, mă anulează, amantissima“. Nu mai avea curajul să ridice privirea. Toma, iscoada salariată, dispăruse, la fel Irina, cu perversele ei migrene pubertare, și Tolea, bălăbănindu-se, în aer, fără ghidon, și bonomul Marga, și pensionarii Gafton, și argentinianul Mircea Claudiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]