424 matches
-
un copil. Îl vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luând‑o de mână la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia‑i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într‑o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecând cu mâna pe o balustradă dintr‑o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai poată fugi și după noi? După câteva clipe de gândire se isca iarăși, ca o furtună stârnită din senin, nebunia strigătelor și a chiotelor dezlănțuite cu și mai aprigă dorință, moment în care, biata Bica, privea în urma cârdului de sălbăticiuni, sănătoase și fericite, cu dragoste și în același timp cu groază în priviri. Seara, cea care încheia trupa în drumul spre așternuturile primitoare, căutând tot felul de pretexte pentru a întârzia odihna, era tot Luana. Bica o aștepta la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în el ceva mai mult deatât. Copila aceasta îl definise, negru pe alb, cu o intuiție vrăjitorească. Prezența lui Făt-Frumos atât de aproape o răscolise întru totul. Se pierduse și nu-și putea ierta asta. Smulse caietele cu gestul unei sălbăticiuni, încălecă pe bicicletă și dispăru. Ajunsă acasă își regăsi cu greu respirația. Cum de lăsase să se întâmple așa ceva? Cum de îngăduise să i se întineze sufletul, mintea, trăirile ascunse? Nu închise ochii toată noaptea iar a doua zi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot mai curios, se opri în spatele fotoliului Carminei. Ce faci, maman, plângi? Întrebă el stupefiat. Văd că ne pierdem azi timpul degeaba. Ei, da, da, ei, da, rosti printre lacrimi Sidonia. Ovidiu văzu cum ochii ei calzi, umezi, ca de sălbăticiune, se măresc cât de cât, părea atât de bătrână, atât de frământată, încât se încruntă cuprins și el de tulburare. O șuviță din părul Carminei trecuse peste speteaza fotoliului, abia își înfrână gestul de a lua șuvița între degete, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se vedea linia de cale ferată și mica gară, pe unde trec zilnic două sau trei trenuri cu șuierat lung și ascuțit, străbătând repede împărăția coniferelor. Seara, după se s-au strâns și ceilalți ciobani, se auzeau în văi țipetele sălbăticiunilor. În colibă, în jurul focului care scotea fum înecăcios, un cioban mai bătrân ne-a povestit ceva foarte frumos, văzut de el într-o noapte cu cer senin și înalt. Era o noapte rece și neagră, căci luna se ascundea în spatele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
săpînd adînc, o sabie, cîțiva bani de aramă, un coif... L-a pus pe cap și o dungă de rugină i-a curs pe fruntea jilavă. Am dat să i-o șterg. S-a ferit cu o mișcare iute, de sălbăticiune. Mi-a părut rău că-l urmasem pînă-n miezul pădurii. Sandalele-papuc, făcute de tante Liselle "la comandă", la București, s-au pătat. Năbucul s-a îngălbenit; praful de cretă cu care am încercat să acopăr petele le-a stricat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deschizîndu-se. Auzi În schimb, iar rusul tresări din nou, auzi urletul lupilor. Scoaseră puștile. Caii se opriseră și nici În ruptul capului nu mai voiau ori nu mai Îndrăzneau să Înainteze. Pierduți cu ochii În cer, pe pămînt Îi Înconjuraseră sălbăticiunile. Era un cerc larg, nu-l vedeau, dar Îl simțeau cum se strînge. În cizmele lui căptușite cu pîslă, Gheorghe se Înfipsese În omăt Înaintea cailor și trăgea la răstimpuri cîte un foc În așa fel Încît lupii să nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu plăcere la cei doi băieții, Dragoș și Ciprian, fiii prietenului tatălui ei, le purtase doar o oarecare pică pentru că o văduviseră de câteva cărți dragi. De unde atunci această emoție ? Să fie vinovat oare parfumul acesta tare de blană de sălbăticiune ? Căldura emanată cu generozitate de cărămizile încinse, aidoma celor ce i le punea mama în pat în nopți prea friguroase ? Sau să fie prezența acestui bărbat plin de tandrețe și poezie ? Suntem în afara timpului, rostește Dragoș cu o voce pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fi intermediari între cele două lumi. De am fi fost acei copii inocenți și zburdalnici care să zâmbească nevinovați. Care să fi fost împreună și care să fi avut binecuvântarea îngerilor, să fi vorbit cu ei. Însă eu sunt o sălbăticiune neîmblânzită. După ce îl acostez (mă privește surprins) devine curios să mă cunoască. Este o noapte extraordinară, nu? (La Veneția toate nopțile sunt) Da, am observat și eu ceva deosebit. Dansăm, și uitându-se la mine, văzându-mă în noapte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
alți lupi, și ei cu neamurile lor; haite întregi de fiare albe, ascunse în păduri, după dealuri, în văgăuni, poate că nu așteptau decât vremea potrivită pentru a da buzna! Poate fusese o singură pereche, așa că mai rămăsese doar o sălbăticiune. Să vină în târg! Cu ciomegele o vor căsăpi! Vânătorul de lupi albi, după ce a înecat, într-o băltoacă, cei trei pui bălani, a jupuit lupoaica și a dus blana la tăbăcar. Apoi a tocmit un cojocar să-i coasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lor s-a dus la cutremur -, că asupra localității a năvălit, venind dinspre miazănoapte, o haită de lupi albi. Câteva zeci. Poate o sută; mai mulți; cine să mai aleagă și să numere albul pe alb? Mai bântuiseră, cândva, niște sălbăticiuni asemănătoare prin părțile acelea, se apropiaseră și de târg, dar, până la urmă, părăsiseră locul, pierzându-se într-un alt viscol. Într-o urbe nu prea îndepărtată, venise cândva un vânător de lupi albi, cunoscător ca nimeni altul al acestor fiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
albi au fost, mai mult de o jumătate de ceas, stăpâni peste așezare. Vânătorii, câțiva, surprinși, nu au izbutit mare lucru. Soldații garnizoanei au intervenit prea târziu, iar jandarmii deloc, sărbătoreau ziua plutonierului, era de Sfântul Lazăr. Doar vreo zece sălbăticiuni au fost doborâte; valul a trecut și dacă târgul nu ar fi numărat cu șase locuitori mai puțin, totul ar fi rămas ca o poveste de iarnă. O iarnă pocită dacă era socotită și paguba de la saivane: zeci de oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
scriu.” O captivitate evidentă și o eliberare ascunsă își țin companie, zbateri ale aceleiași dureri. Uneori neîncăpută de forme, fie ele și largi contururi sufletești: „Sufletul tău se sparge ca un vas/ La care vin prea multe să se-adape,/ Sălbăticiuni și vite de pripas.” ( În locul unde ne vom fi retras). Căutarea aceasta, a locului unde se termină coborârea, unde încetează plutirea e necontenită în volum. Cea mai frumoasă, poate, poezie, scrisoare spre un țărm îndepărtat, spre ultimul (oare?) pământ, e
Norii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5945_a_7270]
-
zi. Dacă o facem vom fi mâncați de lup. De Sfântul Andrei oamenii nici nu rostesc cuvântul lup ca să nu se întâlnească cu el peste an. Femeile încleștează dinții pieptenilor cu care piaptănă cânepa ca așa să se încleșteze dinții sălbăticiunilor peste iarnă. În această zi nu se coase ca să nu strice gândacii recolta viitoare. Oamenii să fie atenți să nu capete amețeli sau ciumă, să fie feriți de înec sau de arsuri cu apă clocotită, mai ales la copii. Ca să
Sfântul Andrei: Vezi cele mai aberante superstiții by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62951_a_64276]
-
în cealaltă - la spate - ascunde o torță de flăcări"... Enigmaticul cavaler D'Eon a simțit-o în aceeași epocă la fel, folosind un limbaj mai sesizant și profetic aproape: "Marea Ducesă este ardentă, pasionată, are ochi strălucitori, privirea fascinantă, de sălbăticiune. Fruntea ei este înaltă, și nu mă înșel când spun că are un lung viitor înspăimântător scris pe ea. Este prevenitoare și afabilă. Dar când se apropie de mine, fac un pas îndărăt. Mi se face frică de ea!"... Teama
Portrete (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6716_a_8041]
-
de ani. Carmelo Flores ar putea avea, într-adevăr, 123 de ani. El spune că nu are niciun secret de viață lungă. În tinerețe, când era păstor, a mers mult pe jos, a băut și a vânat tot felul de sălbăticiuni pe care, apoi, le-a mâncat. În prezent, Carmelo a renunțat la alcool, dar și la carne pentru că e prea scumpă pentru el. Își mai permite doar să mestece frunze de coca, la fel ca ceilalți localnici. Cel mai mult
El ar putea fi cel mai bătrân om din lume. Vezi ce vârstă are by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63567_a_64892]
-
al decantării unor existențe de impurități. În mijlocul sălbăticiei și al lupilor, supraviețuitorii unui accident de avion dau testul unei noi provocări. Muncitorii de la compania petrolieră sunt însoțiți de John Ottway (Liam Neeson), care are misiunea de a-i proteja de sălbăticiuni. The Edge (1997) al lui Lee Tamahori funcționează pe același calapod, doar că un urs grizzly joacă rolul lupilor în filmul lui Joe Carnahan. Natura sub acest chip al ferocității relevă ceea ce Thomas Hobbes numea, înLeviatanul (1651), „starea naturală” caracterizată
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
care nu-l poate transmite. Universul lui Golybin este alcătuit din cele două ființe pe care le iubește, pentru care pescuiește nu fără riscuri și care îi aduc în priviri o umbră de tandrețe, tandrețea aspră și intensă a unei sălbăticiuni. Regizorul urmărește tensiunea care se instalează între cel care nu știe și cel care știe, pentru care bucuriile celuilalt trăiesc în rama invizibilă și inconturnabilă a nenorocirii. Doar atunci când nu mai poate păstra secretul, Pașa îi spune, și sub semnul
Tristețea de sfârșit a verii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5671_a_6996]
-
de imagini negative: „trist apus de lume”, „agonicele zvârcoliri”, „astre năprasnice”, „satanică beție”, „meschină Judecată d-Apoi”, „Pământul ajuns morman de gunoi”. „Țara veche”, învecinată altădată „cu basmul și balada” apare acum, în Cerșetorul, ca un ținut pustiit, atacat de sălbăticiuni și colindat de un Dumnezeu cerșetor: „Ca să-ți încerce multa-ți bunătate, / O, țara mea, mâncată de jivine, / Pe drumurile-ți albe-n triste sate, / Cu traista de cerșetor în spate, / Azi iar colindă Dumnezeu prin tine”. În această lume-ocnă
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
pentru ca iubirea să fie posibilă: „te privesc și părul tău crește, crește/ se unduie ca fumul de țigară./ ochii îți ard și părul tău/ se desface în rotocoale/ ca fumul de țigară./ eu mă fac mic. mă rătăcesc/ ca o sălbăticiune./ atenție, fumatul e dăunător/ spun și eu așa./ în timp ce ne ținem în brațe/ prizăm trupurile noastre, ne drogăm./ spun și eu așa,/ drogurile sunt un pericol./ până la urmă totuna,/ părul tău crește, crește./ eu mă fac mic, cât punctul acesta
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
Pe un nod Ca pe închizătoarea Unei rochii, Sudoarea ce se zvîntă Pe o tîmplă (Cealaltă rămîne În umbră, Nelămurită, Poate nervoasă...) O pată ca un sîmbure De rodie Pe încheietură, ( Un loc pentru numele Cîndva iubit) O pereche de sălbăticiuni Trecînd pe dinaintea Cîntecului Atît de apropiate Încît le-a lovi Pe amîndouă: Dragostea, Moartea, Privirea celui Ce cînta. *** Tac, Gust de rășină, De fragi, De bune răbdătoare, De lapte (Oglindește doar Lună Și albul ochilor). Pe celălalt mal - Cuvinte, Cele
Poezie by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/15448_a_16773]
-
căpătând o contra-densitate, cu timpul, o contra-greutate în raport cu Praful-însuși, această curiozitate tânără, sălbatică, în felul unei jivine în plină vigoare, se înmuiase, dându-se după întâmplări. Așa încât, cu vremea, survenise o dezinteresare, ceva ca o descreștere treptată a forței presupusei sălbăticiuni tinere și viguroase. Parcă tot ce descoperisem eu până atunci în lume, nu mai era vrednic de luat în seamă ori de depozitat în cine știe ce colț al memoriei, labirint, subsol de mult plin de relicve, fosile, de zidiri vechi... temple
18 mai 1963 (variantă la Praful ) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11210_a_12535]
-
o blană de capră pe el, lupii au crezut că au dat lovitura. Blana de capră însă mirosea urât. A încercat cu o blană de oaie, dar a făcut-o și mai de capră. După ani buni de lupte cu sălbăticiunile a reușit să vâneze un bou și fericit și-a aruncat pielea boului pe el și cu ea a rămas până a putut să prindă un tigru. Doamna a încercat mai întâi cu o blană de pisică sălbatică. Era prea
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
furia lor se traducea în bubuituri surde, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme alergând dezlănțuite, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Momentele de furie ale Muntelui de Foc erau temute de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente nu trăiau alte animale în afară de uriașe salamandre. Din pielea acestora trecută ptin foc se obținea o piele deosebit de fină și de o albeață imaculată, care era foarte prețioasă și căutata. Pe colții înzăpeziți ai stâncilor
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
sângerării. Odată ajunsă la poalele stâncoase, fiara muribundă din cauză că pierduse prea mult sânge, încerca să se piardă cu ultimele forțe printre crăpăturile adânci dintre stânci, către inima muntelui. Săgeata de Argint însă l-a ajuns și lupta dintre cele două sălbăticiuni se vădea tragică. Fiara rănită adânc de săgeata prințului , încolțită de iscusința șoimului cu gheare de oțel care îi țintea vena gâtului secătuindu-i ultima vlagă, lupta cu ultimele forțe pentru viața sa, care era pe sfârșite. În timp ce lupul alb
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]