KorAP: Find »[drukola/base=sălbatică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...9 >

225 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

să-i dea gata pe toți și Vilma să nu poată scoate o vorbă, ca o netoată; și, cine știe, dacă reușea să-l cucerească, poate Îi făcea și ei portretul. Pentru Julius era o dimineață fericită: niciodată pînă atunci Sălbatica nu istorisise atîtea povești, despre pădurea virgină, niciodată pînă atunci șerpii nu fuseseră atît de veninoși, nici tarantulele atît de Înfricoșătoare, nici păianjenul bananului atît de mic și de primejdios. Nilda ignora complet epocile istorice; puțin Îi păsa de cronologia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
revină. Se uita cînd la scîndurile de pe jos pe care le murdărise, cînd la Vilma, cînd la Nilda care continua să-și alăpteze copilul, cu sînul uriaș complet dezgolit. Vilma tăbărî asupra Nildei, aducîndu-i o mulțime de acuzații grave și Sălbatica Îi spuse: „Așteaptă să termin de alăptat copilul, că te omor“. Din fericire, tocmai atunci intră Celso, anunțîndu-i că un tînăr pe nume Palomino venise pentru injecții. Vilma se uită cu atenție să vadă dacă nu cumva Julius Își murdărise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ținîndu-l de mînă. Acasă se stîrnise o tevatură Îngrozitoare. Totul Începuse cînd Vilma termină de pozat pentru Palomino și-și puse din nou uniforma. Înapoindu-se din grădină se Întîlni cu Nilda și din ochii lor scăpărară scîntei de ură. Sălbatica o Întrebă unde e Julius și ea Îi răspunse că e În grădină, unde ar fi vrut să fie? Atunci Nilda, parcă presimțind ceva, Începu să-l strige: Juuuuuuuuliuuuuuuuus!, dar nu primi nici un răspuns: desigur că nu era În grădină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fantele ăsta! Unde s-o fi ascuns Julius? O să afle ea doamna totul, să n-aibă nici o grijă. Vilma se mulțumi să răspundă că n-o sfătuia să-i caute pricină. Se vede că intrase frica-n ea, sărmana, cînd Sălbatica scoase un nou strigăt: Juuuuuuuuliuuuuuuuus!, tot nu primi nici un răspuns. Poate că era În odăile de sus, dar era imposibil să nu fi auzit. Cele două femei avură deodată aceeași presimțire rea, o luară la fugă nebunește spre odăile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
În bucățele. Vilma plîngea cu sughițuri trîntită Într-un colț al camerei; Într-una din ultimele căzături Își rupsese degetul mic și, cînd o văzu Carlos, se apăra numai cu picioarele de atacurile intermitente ale Nildei. Domnișorul a dispărut, suspină Sălbatica, din vina ăsteia. Carlos porni iar În goană ca să-i anunțe pe majordomi, Îi găsi În grădină, Încercînd să-i taie drumul lui Palomino care avea de gînd să spele putina și le spuse că Julius dispăruse din vina Vilmei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se Întîmplase. Vilma și Nilda se ridicaseră În picioare, dar plîngeau Întruna fără să poată explica limpede lucrurile. În realitate, nimeni nu știa prea bine ce se Întîmplase, nici În ce moment dispăruse Julius, nici dacă fusese răpit, nici nimic. Sălbatica spuse că cerșetorii ăia de la Belén erau țigani și că pesemne că-l răpiseră pe Julius. În cazul ăsta, n-aveau să-l mai vadă niciodată. — S-ar putea ca Într-o bună zi să apară ca saltimbanc la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mai fi vrut să se oprească, niciodată nu-l mai văzuse așa. Dădu fuga s-o cheme pe Nilda, cu care Încheiase pace definitiv, se iertaseră una pe alta metisele, ca În mitul grecesc, se Împăcaseră prin luptă, prin durere. Sălbatica sosi prefăcîndu-se calmă și gata să-și ajute colega, dar Vilma văzu că, după ce intrase ea În sufragerie, Julius vorbea și mai mult și mai repede ca Înainte, mult mai repede, lucrurile se agravaseră În loc să se amelioreze. Deodată Își pierdu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
domnișoară profită de apariția ei pentru a-i spune că arăta Îngrozitor, cine o desfigurase În halul ăsta?, dar o Întrerupse Nilda, care intră Întrebînd pe un ton provocator de ce țipase copilul, Julius spuse că l-a bătut și atunci Sălbatica, furioasă, Începu să strige În gura mare: oare voiau să-l facă să verse iar sau ce naiba voiau, pînă cînd bietul băiat avu o ușoară senzație de vomă și ceru să continue lecția, probabil ca să evite un scandal. Domnișoara Julia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mînă. Julius tocmai se Întorsese de la piață, unde pentru a șaptea oară Îi spuseseră că pictorul Peter plecase fără să lase nici o adresă. Și-l Închipuia șezînd pe malul lacului Titicaca, cu paleta și penelul În mînă, cînd auzi strigătul Sălbaticei. „Dă-mi scrisoarea“, Îi spuse, Împreunîndu-și călcîiele și depărtînd vîrfurile picioarelor. Nilda i-o dădu, el Începu să citească primele cuvinte, dar voia să afle cît mai repede cuprinsul și Îi Întinse Vilmei scrisoarea. Își lipi mîinile de corp. Julius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
urmau să-și petreacă toată ziua Împreună cu ei. Julius se așeză la masă Înconjurat de servitori. După marea păruială de la Chosica, Nilda și Vilma se Înțelegeau de minune; totuși, el observă că În dimineața aceea ceva nu era În ordine. Sălbatica se uita prea mult la ea, iar metisa din Puquio n-o Învrednicea nici măcar cu o privire. Apariția lui Celso, cu sugarul Nildei În brațe, Îl făcu să uite pentru o clipă de asta. Mai avea Încă mult pînă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
prea tare, cu două lingurițe de zahăr și tot nu se Întîmplă nimic. După cîteva minute, Vilma apăru aducînd ceașca de cafea și Santiago o salută spunîndu-i pe nume Într-un fel ciudat, mușcîndu-și buza de jos cînd pronunță Vil. Sălbatica, aflată prin apropiere, tuși ușor, parcă Înecîndu-se și se retrase, Vilma vărsă puțina cafea pe farfurioară. Pe la ora șase. Julius suia pe scara de serviciu, cînd deodată se ciocni cu Santiago, fură amîndoi surprinși, rămaseră pe loc uitîndu-se unul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se trezi cu o palmă care-i arde obrazul și o Îmbrîncitură care era cît pe-aci să-i facă să se rostogolească pe scări. Coborî În fugă, plîngînd și nu se mai opri pînă la bucătărie. O găsi pe Sălbatica citindu-și ziarul. Fusese răpit un copil și-i blestema de zor pe țigani. „Ce-i cu tine?“, Îl Întrebă, văzîndu-l că plînge. Julius Îi povesti ce se petrecuse pe scară și Nilda strigă atunci că asta nu mai putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
bătu ușor cu palma pe umăr pe Celso, Daniel și Anatolio. Apoi o Îmbrățișă pe Nilda și-i ținu cîteva clipe În brațe sugarul, care Începu imediat să zbiere, toate astea la bucătărie. Frumoasa metisă din Puquio i-l Înapoie Sălbaticei și o Îmbrățișă pe Arminda care amuțise, ca o icoană a fatalității, cît timp durase această scenă. Nilda astupă gura copilului ca să-i poată spune să se ferească de bărbați, ai grijă Vilma, În casa unde o să intri să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
fiindcă nu tot ce afla din textele cărților de școală era cum Îi povestiseră Nilda sau Vilma sau majordomii. Și cel mai rău era faptul că nu-i venea de loc ușor să compare descrierile pe care i le făcea Sălbatica, bunăoară, cu cele din cărțile lui de citire. Nilda citea greu și se speria cînd lua o carte În mînă și apoi nu voia decît să se uite la poze. Și de parcă toate astea n-ar fi fost de ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
după apă și acum nu aveau cine să-i fotografieze. Susan izbucni Într-un rîs nervos. Juan Lucas Își scoase haina, poate așa o să-i fie mai ușor, dar tocmai În clipa aceea se Întorcea Celso cu apa minerală și Sălbatica Îi spuse: vă rog, puneți-vă haina pentru poze. Susan pe de o parte suferea alături de el, pe de altă parte nu știa cum să facă să nu izbucnească În hohote, Juan Lucas refuză apa minerală. În sfîrșit, erau acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
el, pe de altă parte nu știa cum să facă să nu izbucnească În hohote, Juan Lucas refuză apa minerală. În sfîrșit, erau acum cu toții În fața porții de la intrare și el strîmba din nas fiindcă părul negru și unsuros al Sălbaticei era prea aproape. Lui Susan nu-i mai ardea de rîs și simți un gol În stomac, stînd Între Carlos și Daniel, țanțoși și mîndri că se pozau alături de ea. N-au mai spus: uite, uite păsărică, căci nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
vrăjitoarea de spălătoreasă, majordomii, nimic mai Îngrozitor decît un țărănoi țanțoș. Își Închipui că era un revolver și apăsă pe trăgaci. „Gata!“, strigă, uitîndu-se la Susan și chemînd-o, hai repede. N-a fost chip să plece, sărmanul de el, fiindcă Sălbatica pregătise un tort În cinstea lui Julius și ținea mult să-i servească pe toți. Susan spuse că o să guste un pic, domnul era foarte grăbit și se apropie de el ca să-l roage În englezește să mai aibă puțină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-și putea menține permanent barul de acasă la Înălțimea prestigiului binemeritat de care se bucura. MÎncărurile erau aduse Întotdeauna de la marile hoteluri sau de la restaurantele creole, chinezești, internaționale; Nilda se simțea disprețuită și se Închidea În bucătărie; se cam obrăznicise Sălbatica și după petreceri Susan căuta să nu dea ochii cu ea cîteva zile. În schimb, putea să dea liniștită ochii cu arhitectul, care Învățase să bea fără să spună ce simte și care de la o vreme venea cu logodnica lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
aceea Îi spuse ei, de trei ori În acea după-amiază, povestea cu zidarii și cu gălețile și isprava lui cu Albinețu și ea Îi spuse că era un ștrengar, dar știa că Julius era la fel de cuminte ca Întotdeauna. De aceea Sălbatica Îl ajută să-și orînduiască puțin gîndurile și-i spuse ce trebuia să povestească mai Întîi și ce trebuia să lase pentru mai tîrziu și cînd anume să pomenească de primele pentru lucrători. De aceea Îl aștepta acum nerăbdător Împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Nilda o asculta ascunsă În spatele ușii de la sufragerie. Susan, fermecătoare, făcuse la Început ochii mari de tot, zîmbindu-i și privindu-l cu dragostea mamei față de singurul ei băiat care mai era Încă un copil. Juan Lucas Îl Întrerupse spunînd că Sălbatica asta n-o să Învețe niciodată ce Înseamnă un gazpacho andaluz, poșirca asta parcă-i o supă de roșii! Iar Susan, fermecătoare, fiindcă știa că de multe ori Întîmplările povestite de Julius Îl enervau, Încercă să-l facă să renunțe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
piscină. Nilda le spuse țipînd cît o ținea gura că și aici aveau piscină și protestă furioasă foc, fiindcă masa era pregătită, prea se Întîmpla des, nu era de loc frumos din partea lor! RÎnji la Susan dezvelindu-și dantura stricată. Sălbatica țipa Îngrozitor: pe ea nu o plăteau ca să muncească de pomană! O mulțime de oameni mor de foame În Perú și În casa asta mîncarea se aruncă la gunoi! Susan, Înspăimîntată, spuse că ar fi bine ca tot ce prisosea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
e bolnav și n-o lasă să doarmă noaptea, se pare că Înnebunește din lipsă de somn...“ Juan Lucas făcu stop cu mîna și declară solemn că sosise momentul să termine cu femeia asta, s-o lase În seama lui, sălbaticele astea de multe ori iau droguri și Înnebunesc. Explicația o puse pe gînduri pe Susan, care era Îngrijorată mai ales pentru Julius; Își aminti că el Îi povestise mai de mult cîteva Întîmplări Înspăimîntătoare și de bună seamă că i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
se putea instala la toamnă În noul palat. Se vor muta toți patru la hotel. Dintre servitori, numai Carlos avea să vină cu ei, ca să nu ducă lipsă de șofer. Ceilalți puteau să-și ia cîteva luni de concediu, iar Sălbatica putea să dispară. Susan era cît pe-aci să leșine cînd Juan Lucas i-a spus că nu voia s-o mai vadă În fața ochilor pe Nilda, crezu că va fi imposibil s-o facă să plece. De secole făcea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-i dădea Înainte cu natația care-ți face sînii foarte tari și băiatul de treisprezece ani dintre frații Altamira Îi ceru să tragă și el un fum celui de paisprezece ani și-i spuse suedezei că voia să vadă și sălbatica asta sau poate doar inocentă, adevărul e că noi vedem peste tot numai stricate, sălbatica Își desfăcu nasturii de la cămașă, era cămașa celui mai mare dintre frații Altamira, care nu era acum de față, fiindcă se dusese la altă petrecere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ani dintre frații Altamira Îi ceru să tragă și el un fum celui de paisprezece ani și-i spuse suedezei că voia să vadă și sălbatica asta sau poate doar inocentă, adevărul e că noi vedem peste tot numai stricate, sălbatica Își desfăcu nasturii de la cămașă, era cămașa celui mai mare dintre frații Altamira, care nu era acum de față, fiindcă se dusese la altă petrecere, la o verișoară din Villa Maria și acolo nici vorbă s-o poată lua pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]