374 matches
-
în limba arborilor. Stau de vorbă cu păsările - atât de frumos colorate - ale verii, în dialectul acestor păsări. Ouă de prepeliță și floarea de volbură. Câtă recunoștință în rândul gâzelor, în sufletul lipsit de păcate al vrăbiilor și al sfintelor sălcii când le privesc în felul cum se uită copiii, în recreația mare, la colegele lor din clasele paralele. Umblu desculț prin apa din șanțuri. Prin iarbă. Și briceagul în formă de pește. Și cercul. Tot copil, chiar dacă sunt lat în
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
ce vor veni pirați de plăceri suntem biete gheme pe care firul depănat se apropie de capăt degeaba bravăm așezându-ne capul pe butuc și promițând că nu vom scoate nici un răget durerea și împăcarea cu sine lasă același gust sălciu pe cerul gurii aceeași revelație amară în mahalaua vieții nu mai există călăi oare cât va trebui așteptat până când vom câștiga dibăcia necesară ca noi înșine să ne devenim propriul călău Ielele nebunele Peste pielea smolită adie un vânt păcătos
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
versus libertatea presei în Good Night and Good Luck, palestinieni vs. israelieni în Munich, homosexualitate versus societate în Brokeback Mountain și, scriitorul-exploatator al unui subiect contra conștiinței morale în Capote. Ultimul nu e (slavă domnului Miller) o biografie din aceea sălcie ca Walk the Line. În loc să bată praful de pe tobă despre cum Capote și-a tras homosexualitatea din relațiile dificile cu mămica lui, Miller se concentrează asupra unui episod care i-a dus cariera ,pe culmi", curmîndu-i-o totodată: scrierea volumului Cu
Mărșăluind pe covorul roșu by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10830_a_12155]
-
ar satisface să am din cînd în cînd asemenea ,fixuri" și-n paginile critice. Ar fi ca un soi de centri ai unei recepții sensibile personalizate, căci, să recunoaștem, critica nu țintește oare, asemenea poeziei, depășirea generalității incolore, a impersonalității sălcii, pentru a afirma o reacție individuală? ,Fixurile de artist" ale unui critic ar trebui să constituie un prilej de laudă, nu de blam. Dacă ați tipări, livre ŕ venir, un manual de ,defectologie" culturală românească, pe scurt, ce-ați pune
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
Și pentru-așa bravuri ce amintii, în loc să-nfunzi acuma pușcării , Ești mare Președinte onorific!!!... miracolul e sigur, mioritic!!! De-aceea sper ca cerul să-ți sortească, bucatele să nu îți mai tihnească, Și tot ce bei să-ți pară doar sălciu, cu iz de hrubă și de bisturiu... Să dormi când doarme vântu-n malul mării, să nu mai știi de gustul sării! Iar moartea să îți fie chinuită, în lacrimi mari ca de mamă cernită. Zâmbetul să îți înghețe larg, iar
ODĂ LUI ION ILIESCU de NELU PREDA în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384745_a_386074]
-
mai pămpălău, așa. Virgin. Nu știu cum se simțea în ipostaza asta, dar prietenii lui, cu siguranță, nu se simțeau prea bine. Virginitatea amicului lor nu le dădea pace, nu-i lăsa să doarmă bine noaptea, făcea ca berea să aibă gust sălciu, iar mâncarea să nu-i sature. Se zbătea inima-n ei ca peștele pe uscat, de grija situației sexuale a lu’ ăla micu’. Așa că, într-o seară, după ce toată ziua consumaseră cu entuziasm, au decis că pur și simplu așa
Virginul și prietenii lui by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19099_a_20424]
-
lăsam cănile pentru băut apă, sau farfuriile folosite zilnic și ulcica în care țineam tacâmurile. Încă nu se introdusese apă curentă în comună, lucru întâmplat vreo zece ani mai târziu, așa că în ciuda faptului că aveam fântână în curte, apa fiind sălcie, bună doar de adăpat animalele și de udat grădina, trebuia să aducem apa de băut de la niște vecini care ne lăsa să facem acest lucru nu numai pe noi, ci pe toți megieșii care nu aveau apa potabilă în fântâni
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
de vise-s pe moarte Pe malul tăcerii pasc ierburi deșarte. Beau apa coclită-a uitării plângând Cu gura uscată ca floarea în vânt. E tristă mioara cu bocet în grai Străin e pământul și poarta spre rai. E apa sălcie, Păstoru-I departe, Cernită e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e însăși un iad Din ceruri urnite luminile cad. E seară târzie, Păstorul e sus O, vino degrabă mărite Iisus. Ce sete adâncă și noapte de groază Icoana
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Vai, turmele mele de vise-s pe moartePe malul tăcerii pasc ierburi deșarte.Beau apa coclită-a uitării plângândCu gura uscată ca floarea în vânt.E tristă mioara cu bocet în graiStrăin e pământul și poarta spre rai.E apa sălcie, Păstoru-I departe,Cernită e zarea cu brâuri de moarte.Noptarea în lume e însăși un iadDin ceruri urnite luminile cad.E seară târzie, Păstorul e susO, vino degrabă mărite Iisus.Ce sete adâncă și noapte de groazăIcoana Fecioarei la schit
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
voit Arcuite pajurile cățări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de raze și curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI " Asemenea seri se întorc, zice-se, de demult." M. I. Caragiale (Craii de Curtea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental. În foiletonul unui jurnal de seară a trebuit să citesc o nespus de sălcie înseilare asupra cărții și sărbătoririi noastre. Un creier palid, castrat de lobii superiori ( dar tocmai de aceea producător inconștinent de joase silogisme) acuză autorul Crailor de Curtea-Veche de snobism. Fiindcă Matei Caragiale desfășoară în dâra personagiilor lui pompa a două
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Ion Ghica întretăiate ici și colo de răspunsurile lui Alecsandri. Iată două spirite în condițiuni comparabile. Aparțin aceleiași lumi, au aceleași credințe politice, au trăit aceleași evenimente, la Paris au fost în același timp. Cât de vacuu, cât de sălciu e însă unul, poetul junei Rodica, și cât de cuprinzător, de instructiv, de înlănțuitor e beiul de Samos! Alecsandri nu știe să vadă, să prindă originalitatea unui moment. Vai, nu știe nici chiar să scrie! Limba limfatică și emfatică a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasă > Poezie > Cântec > MIREASĂ DE LA NĂMOLOASA Autor: Marin Voican Ghioroiu Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului BALADA MIRESII DIN N ĂMOLOASA În vale, la Nămoloasa, Unde s-a-necat mireasă... Numai sălcia trăiește Și cu lacrimi povestește: - „Cu ochii mei am văzut, Din senin cum s-a pornit Să fulgere, să trăsnească, Norii să se răscolească, Să cadă ploaie cu piatră... Of!... și furtună blestemata La pământ totul culcă, Cerul mi se
MIREASA DE LA NAMOLOASA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364492_a_365821]
-
acoperea ochii la intrarea în încăpere. Cu mâna șovăielnică a apropiat cupa de buze și s-a oprit. Secunde întregi a rămas nemișcat. - Bea! a tunat vocea. Îngrozit, a sorbit din lichidul roșu crezând că e vin. Avea un gust sălciu, metalic. Brusc n-a mai știut nimic dar au început să i se succeadă, ca pe un ecran improvizat în fața ochilor, scene din viața sa. Cu o rapiditate uimitoare, flash-uri, secvențe amestecate, oameni, locuri. Nu-și amintea, nu înțelegea
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
Publicat în: Ediția nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului luna plutea ca o barcă. pe cerul negru erau vâsle. singure. câteodată numai un gondolier. veneau norii. să-i aprindă țigara se prelingea un licurici. pe la geana unei sălcii treceau doi vâslași. despărțiți de o inimă. bătea în salcâmul ochilor ori în galben. pai de pătrată. întreagă până la jumătate plutea ca o barcă. roșie au stabilit. rușii au făcut planuri de anexare. să fie ținut rusesc deasupra capului lună
ULTIMUL MINUT ROMANTIC de VASILE PIN în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361052_a_362381]
-
erau frunza pe care eu voi coborî cu partea lui de unde nimeni nu s-a întors ochii mei vor fi valul pe care el a urcat cu partea mea de unde nimeni nu se va întoarce și valul înfrunzea și frunza sălcia în punctul maxim de construcție ... Citește mai mult am ajuns la punctul maxim de construcțieunde am putut să mă așez lângă mine precum apa lângă o salcieși apa tremura ca frunza și salcia se unduia ca valulși ne-am privitcum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
Acasa > Strofe > Atasament > AMURG SĂLCIU Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi mi-e teamă de noi și... mi-e teamă de mine, Un regat de plăceri, tremurând, s-a sfârșit. Prin perdeaua de nori, al
AMURG SĂLCIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368524_a_369853]
-
astru candid, revocat. Mă apasă pe umeri, cu teamă, pereții, Căutând răsăritul pe veci translocat. Prin ferestre de gând se strecoară durerea, Ocolind bariera-n popasul târziu. Evadând din trecut, n-am ajuns nicăierea, Mi se stinge pe buze amurgul sălciu... Referință Bibliografică: AMURG SĂLCIU / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1813, Anul V, 18 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
AMURG SĂLCIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368524_a_369853]
-
apasă pe umeri, cu teamă, pereții, Căutând răsăritul pe veci translocat. Prin ferestre de gând se strecoară durerea, Ocolind bariera-n popasul târziu. Evadând din trecut, n-am ajuns nicăierea, Mi se stinge pe buze amurgul sălciu... Referință Bibliografică: AMURG SĂLCIU / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1813, Anul V, 18 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
AMURG SĂLCIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368524_a_369853]
-
și îl îngrozește ca și marea. Cu toate acestea nu se poate reîntoarce nici în lumea ei de baștină, unde, probabil, nu s-ar mai putea acomoda. Viața ei a inspirat o pictură care prezenta o sirenă murind în apa sălcie și în aerul închis al unui fiord de unde nu s-a mai putut întoarce în larg. Dar, spre deosebire de sirenă, femeia, ființă superioară, nu moare, ci se aclimatizează, după ce își dobândește libertatea interioară, manifestată prin posibilitatea de a alege. Sirena pe
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
în zare, de la mari depărtări. Cumpene rugătoare cu ciuturile mereu goale. Cumpene încremenite în fundalul siniliu din străvechile timpuri...Doar burduful acelor vremuri a fost înlocuit cu ciutura contemporană. Din păcate, adâncul Mării Sarmatice, bogat în săruri, a dat gustul sălciu apelor din fântâni. Doar animalele însetate o beau, însă oamenii...Rare, chiar foarte rare sunt fântânile cu apă vie, bună de băut. Din această cauză, oamenii locului aduc apa de băut de la mari distanțe. De aceea, o spun cu durere
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
mă ia deoparte să - mi spună ce să fac: - Ovidule, du-te în bucătărie că jos lângă cișmea e o sticlă de aia verde de un kil cu apă de aia bună - apa din Făurei era cam în toate fântânile sălcie, rar găseai o apă bună de băut -, ia un pahar de o litră vezi să fie curat, pune-l pe o farfurioară de „porțolan” umple-l cu apă și vino de-l dă boierului, poate așa i-o trece ciuda
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
sezon, într-un TVR 2 ce pune accentul pe valorile incontestabile ale culturii universale, cu o formă desăvârșită de profesionalismul și corectitudinea dăruite de cei ce aleg să ducă mai departe spiritul boemei lumi românești. Moderată de cel pentru care “ Sălcia” se-nclina peste game, a cărui “ Apă și foc” completează tabloul muzicii românești dăinuind, indiferent de vremi, de noi stiluri descoperite și de viziuni progresistesi căruia îi mulțumim “ pentru tot ce-a fost și va mai fi”, Horia Moculescu, împreună cu
FUEGO, JOLT KERESTELY SI-UN PIAN “ VOR LUMEA A SCHIMBA” LA “ ATENTIE, SE CANTA! “, PE TVR 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 859 din 08 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348026_a_349355]
-
poate-n Univers, puseră stăpânire pe ființele lor... Cânta noaptea, cânta Dunărea, cânta Viena, cântau, jubilau inimile lor, fericite, și cerul cânta, și luna, și stelele, și iarba, și pădurea, totul-totul cânta în această noapte a pastoralei beethoveniene... Printre bătrânele sălcii, undeva spre răsărit se zăreau zorii zilei, jerbe de lumină se ridicau spre cer ca niște enorme linii alb-sângerii, trimise spre Univers de cine știe ce explozie fantastică de lumină. -Hai acasă, Mihai, că ne-au prins zorile!- se deșteptă Veronica din
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
a doua zi după descoperirea durianului. Îmi prepar o cafea cam fără gust din donația de curtoazie a hotelului. De fapt cred că praful din plic e OK la gust și miros... doar apa din fierbător are un gust cam sălciu. Aici nu e prea bună apă de la robinet... așa că toată lumea bea apă îmbuteliată. Plată, desigur! Ronțăind un pachețel de biscuiți sărați pe post de breakfast, înghit licoarea neagră, promițându-mi că voi bea o cafea adevărată la o cafenea „profesionistă
ESCALĂ LA SINGAPORE – ÎN CĂUTAREA MERLIONULUI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347705_a_349034]