293 matches
-
floare / din mintea noastră plină de eczeme?“ (Perspective) De fiecare dată însă, este o vorba de o simplificare amatoristică a modului liric adoptat. Poezia lui Liviu Nanu funcționează cu un motor în doi timpi și trei mișcări. Merge repede și săltăreț, dar nu duce nicăieri. Poetul crede că tratează dezinvolt marile teme ale poeziei, dar, de fapt, tratează frivol poezia însăși: ‹ ‹ „Iubito, mi-aș dori să pot petrece / o lună în rapidul treisprezece. Să circulăm aiurea prin vagoane, / să împărțim la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
priceput, dar nu mi-e frică mie de ele, bade Petre! se făli Culae. O să le cânt la găidulcă, să le văd cum joacă!... Și, ca să arate că într-adevăr nu se temea, se apucă să-i zică o horă săltăreață, învățată de la deadul Vasile. Căruțașul smuci din hățuri și fluieră la cai. Hora lui Culae se risipi prin tot zăvoiul și se întoarse răsfrântă de ecou, dar nici o mișcare nu se făcu simțită printre trunchiuri și crengi. Ei, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i pe studenți, cu aerul că doar lor merita să li se adreseze: Haideți acasă, măi băieți, că aici s-a stricat atmosfera! după care, salutându-i pe toți cu un mucalit "noroc, băi, și la gară!" coborî în pas săltăreț treptele pe care stătuse până atunci ca la o tribună și o șterse pe ușă afară, urmat imediat de un grup de admiratori, fără ca haidamacul cu costum să încerce să-l rețină. În urma lui mai rămaseră vreo zece studenți, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fi de acord omul, zise la rându-i mama. -De ce? întrebă și Somnoros. -Ai întrebat ca să știm că și tu faci parte din această familie? Sau... ca să te bagi în discuție? -Nu înțeleg nimic tată, zise la rându-i Săltăreț. -Altul! Cum să înțelegeți ceva? Dacă...nu judecați... Până și Greierul este mai deștept decât voi, zise indignat tatăl de felul în care gândesc copii cu care el tare se mai mândrea în tot iazul. Pentru om, la rândul nostru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a vedea (s.a.) cuvinte care, astfel, primesc ceva din concretența locului unde sunt rostite: cuvintele din gări sunt "grăbite", "laconice", cele din trenuri sunt "somnoroase", cele rostite în biserică sunt "exaltate" sau "tăcute", iar cele din piață sunt "proaspete" și "săltărețe". Și mai departe: Este ciudat cum aceleași cuvinte pot avea diferite forme în funcție de locul unde sunt pronunțate. În jurul clădirilor guvernamentale cuvintele sunt umflate, grase aproape obeze... Aceleași cuvinte sunt însă grațioase și iuți ca niște focuri de artificii în scuarurile
Sublinierile autorului by Gheorghe MOGA () [Corola-journal/Journalistic/7013_a_8338]
-
în singurătatea de atunci le socoteam deopotrivă cu secolii, numai acelea îmi erau mîngîioase, cînd vocea cornului îmi legăna auzul în sunetele cadențate ale semnalului de vînătoare. Pe tonurile duioase și întunecate ale trîmbiței metalice, se juca cu o veselie săltăreață melodia cînticului francez și atunci, în mine, auzul șoptea inimii mîhnite neașteptate cuvinte de speranță și de bucurie." E notată aici o asociere mai puțin comună, între timbrul melancolic al instrumentului și ritmul alegru al melodiei. Căci de obicei, în
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
agili. Oricum, toți bărbații voiau să danseze cu ea, s-o atingă. Jones, înlăturat a doua oară, deveni galben-speculativ; tactic; apoi, evaluându-și șansele, întrerupse cuplul ce dansa. Bărbatul își ridică iritat fața smeadă, dar Jones o îndepărtă de turma săltăreață și o conduse în unghiul alcătuit de colțul balustradei. Acolo se putea ajunge doar până în spatele lui. Știa că avantajul e doar de scurtă durată, așa că vorbi repede: - Prietenii dumitale sunt și ei aici. Evantaiul ei de pene îl atinse
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
din fericire în carte o diferență netă între acest manierism deranjant și o naturalețe lirică promițătoare, diferență care nu se suprapune peste împărțirea formală, în două cicluri (intitulate Aerostate plângând și Iubita mea, patria mea). Anume aceea stilistică dintre poemele săltărețe, ritmate și rimate uneori și poemele în proză, confesive, care funcționează ca amortizoare ale delirurilor verbale. Interludiile acestea sunt, aproape la propriu, băi reci pentru o fantezie prea înfierbântată: „De când stau în cartierul ăsta, adică de douăzeci de ani, am
Numărătoarea continuă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6026_a_7351]
-
încă un lucru, care-l tac, că lumea-l știe. (Cine-i Amoriul). Cînd poezia erotică ia aspectul improvizației și notează o emoție momentană, atunci poetul frînge alexandrinul românesc și compune zeci de impromptu-uri în heptasilabi trohaici, în versul săltăreț - emblemă a lui Conachi. De la bucata Robire, ce deschide ediția primă, și pînă la piesele compuse în anul 1846 (după toate probabilitățile, ultimul an de activitate poetică a bătrînului versificator), heptasilabul, catalectic și acatalectic, domină cu autoritate. Între poezia Robire
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Memento mori a avut aici o primă reprezentare tulburător de asemănătoare. Spontaneitatea și lipsa de măsură comandă textul. Versul lung, alexandrinul românesc, prezent în pasajele descriptive, alternează cu un vers expresiv și neobișnuit, cu alexandrinul clasic sub forma lui dactilică, săltăreț și cadențat. Cele mai spectaculoase înfruntări din epopee adoptă ritmul și măsura din Mihnea și baba, episodul cavalcadei; spontaneitatea vitală a scriiturii poetice se manifestă în construirea deliberată de imagini grandioase; uneori prețul este sacrificarea exactității prozodiei, așa cum va face
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
pur și simplu o haimana, un vagabond. Am fugit de-acasă, mai degrabă de la școală, din clasa a patra de liceu, dar am fugit, se cheamă, de sub scutul și autoritatea părinților, cu mulți ani în urmă.” Confesiunea, punctată de note săltărețe, dă „la”-ul diapazonului romanesc: „Fluieram a drum lung și-mi ziceam: când voi pleca anul ăsta la Craiova (adică la liceu) - fiu-fiu, după două săptămâni - fiu-fiu... zbughe-o...” Ascultând cum țârâie ploaia pe acoperiș, cumintele elev de pension îl citește
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
ironie superioară, Holmesul lui Ritchie trage tare la tobe, trombon și contrabas. La Conan Doyle, detectivul britanic avea o structură melancolica, cântatul la vioară era prilej de insolitare, pe când Holmesul nostru ciupește strident, tipurit, coardele viorii - melodia da într-un săltăreț dans irlandez - cu aceeași delicatețe cu care ar pișca chelnerițele de fund. Irene Adler este pentru adevăratul Holmes asemeni unei muze, intangibilă, pierdută în labirintul unui mind game, pentru că nu există niciun detectiv atât de discret că Holmes, cu un
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
îmi dau seama pe zi ce trece) ca, odată și odată, când voi scăpa de îndatoriri profesionale, orare și navete, să scriu o carte despre el. Nu groasă, nu profundă: o carte de nici două sute de pagini, nepăsătoare și caldă, săltăreață și tandră. Până atunci, mă bucur să citesc ce scriu alții, să aglomerez rafturile deja burdușite de titluri (nimic nu le-a scăpat academicilor occidentali, de la refacerea universului domestic al enigmaticei lui soții, Ann[e] Hathaway, la „adâncile cute ale
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
este profesorul Moriarty, Jarred Harris a reușit să-i dea acea scânteie de nebunie amestecată cu calcul matematic și o detașare care o înfrânge pe aceea a lui Holmes. Acestea fiind spuse, Ritchie oferă un reușit spectacol de bâlci, atractiv, săltăreț, cu acrobații și jonglerii, cu glume mai fără perdea, cu puțintică scrobeală, dar și aceea de carton, cu o mulțime de scheciuri pentru care lipsește doar complementul englezesc al tradiționalilor mititei, pentru că băutura pare să nu lipsească la petrecerea burlacilor
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
și a adăugat că ele vor contribui cu siguranță la mai buna noastră înțelegere a acestor nefericite deviații ale rasei umane. La asta mă gândesc de fiecare dată când apa mării îmi gâdilă iarăși carnea roasă a gleznelor - la capetele săltărețe din butoaie, la ochii lor lăptoși brânzindu- se neîncrezători și la faptul că nici eu, nici ele nu bănuiam pe atunci în ce belele aveam să mai intru din pricina lor. Iar când buboaiele cojite de sub lanțuri încep să piște întocmai
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
ascund durerea în cea mai zdrobitoare candoare. În vis și speranță. În iluzie. În muzica Beatles-ilor. În liniștea și umorul fin cu care Sașa cel mare își invocă copilăria dificilă și pe el însuși, Sașa cel mic. În pașii lui săltăreți. În viscolul de afară și dinăuntrul lui. În hainele cu care este înfofolit de Bunica- Viața rar, foarte rar cînd iese să o vadă pe Mama. Și pe piticul vampir, Marius Florea Vizante. În gesturile tandre pe care Sașa cel
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]
-
pe Rin și marșul funebru pentru Siegfried din Amurgul zeilor, la rândul lor executate cu acuratețe și fără nimic pompos, au făcut legătura cu prima parte a concertului. În încheiere, uvertura la Maeștrii cântăreți, dirijată într-un ritm ușor, mai săltăreț și rapid decât se cântă îndeobște, a readus în prim-plan optimismul wagnerian, evitând patetismul impus de subiectul național-patriotic al operei, dar sugerându-l totuși preț de câteva măsuri în pasajul final. Deși repertoriul concertului și discursul festiv al lui
Anul Wagner la Bayreuth by ana-stanca tabarasi-hoffmann () [Corola-journal/Journalistic/3536_a_4861]
-
Emil Brumaru (Transcriere) Neliniștit, încercam să descriu liniștea. Cu fața ascunsă în mîini, cu pieptul acoperind sufletul, cîndva săltăreț și tandru, obișnuit să nu piardă sfîrșitul gălăgios al întîmplărilor, al frazelor zbîrnîind în coarda cărnoasă a razachiei, murmuram o poveste de dragoste... A fost odată ca întotdeuna, așa cum se rostogolesc prin basm păpădiile-n aerul fraged al clipei, a
Murmuram o poveste de dragoste by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15216_a_16541]
-
atît mai dificil de spus cînd își dă seama aspirantul la poziția de ,activist de bază" că rădăcinile (mic-burgheze) de acasă nu se potrivesc cu cele (de clasă) din tîrg. Dar istoria acestei dramatice metamorfoze, debitate cînd în stil ludic ,săltăreț, facil, calamburos", cînd în ,limbajul epidermic" al unui T. Mazilu fac obiectul mai tuturor scrierilor de după 1970. ,Tînărul-reporter-harnic-și-talentat" devine într-o bună zi scriitor și atunci dorește, nici mai mult, nici mai puțin, decît să inventeze o altă specie literară
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
fericitul" fugar se dedă la intervale fixe, învecinarea cu o scenă care e, pentru cîteva zile, chiar casa lor, îi face pe oameni să caute. Să vrea să mărturisească. În povestea mare stau, ca niște broscuțe de hîrtie, alte povestiri săltărețe împinse, o vreme, în cutie. A grupului de tineri pictori, trăind într-un melanj de farsă și minciună. A profesorului lor care, pe lîngă că e protectorul Iuliei, nereușită la facultate dar consumîndu-și, cu toate astea, viața de studentă (și
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
destul de aleatoriu." etc., etc. Mai trebuie menționat faptul că pe adversarii săi de idei Ștefan Borbély nu îi numește (menționându-i doar prin aluzii nebuloase). Drept urmare ei mor de plictiseală neștiuți de nimeni, victime anonime ale vorbăriei fără rost. l Săltăreața revistă Suplimentul de cultur| cultivă cu atâta insistență jocurile de cuvinte, încât această practică, în loc să facă lectura atrăgătoare, a ajuns, dimpotrivă, să agaseze, ca ticul nervos al unui conferențiar sau ca o glumă repetată la nesfârșit de cineva care a
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
odată, pe un pian ușor dezacordat, l-am auzit atacînd Simfonia a doua de Rahmanino,” mai dezvăluie fostul director al SIE. Tangențe cu muzica a început să aibă încă din liceu, când împreună cu patru colegi de generație, cânta un ”rock săltăreț.” ” Încetul cu încetul, a apărut o formulă de colaborare muzicală, o formație pe care am numit-o Grafix. Făceam un fel de rock săltăreț, nu neapărat swing, mai apropiat de Holograful acelor ani. Muzica o făceam împreună, eu cîntam la
MRU cânta la nunți din repertoriul Azur. Câți bani de buzunar făcea by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41208_a_42533]
-
a început să aibă încă din liceu, când împreună cu patru colegi de generație, cânta un ”rock săltăreț.” ” Încetul cu încetul, a apărut o formulă de colaborare muzicală, o formație pe care am numit-o Grafix. Făceam un fel de rock săltăreț, nu neapărat swing, mai apropiat de Holograful acelor ani. Muzica o făceam împreună, eu cîntam la chitară bas și chitară armonie. Ne-am cunoscut cu o sumedenie de oameni, am luat premii la Cîntarea României, am avut concerte de mii
MRU cânta la nunți din repertoriul Azur. Câți bani de buzunar făcea by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41208_a_42533]
-
radio osanalele la volumul de „poeme”, publicat în Statele Unite, traduse în 8 limbi, al Adelei Popescu - fostă colegă de facultate... care a publicat cam tot ce a scris numai ca traduceri în străinătate. Rarefiere cu proptele - Recită trei poeme scurte, săltărețe din recentul volum de lux... S-ar zice că poezia română cucerește lumea... Până și în deceniile ceaușiste Adeluța publica inedite în străinătate. Dar poate că are ea oameni pe sus. Numai în românește se simte rarefierea... 13 februarie 1994
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1979 din 01 iunie 2016 Toate Articolele Autorului ȚAPUL E soare. Nu văd niciun nor. S-au copt harbujii pe ogor. Sub cerul nesfârșit și gol Se-adună graurii în stol. Vin și brotacii săltăreți Sub florile de castraveți, Se pregătesc de festival C-un cântec nou, original. Se-aleargă razele pe jos; În umbra teiului stufos Pășește-un țap cu ochi de drac, În frac și în bocanci de lac. Privește lumea ca un
ŢAPUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385264_a_386593]