2,533 matches
-
de ciudate Tu spuneai că e-n rai eu spuneam Că raiul e mult mai departe Acum e doar cămpul și-n zori Verzui și subțiri ierburi nalte Răzănd le certai uneori ßi blănd păn'la săni sî nu-ți salte Ci numai lin palma-mi primeai Să-i măngăie fără sfială Mergeam și mergeam tu erai Alături de mine și goală Căci orice veșmănt e-un păcat Greoi cînd iubești și-o rușine ßi îngeri cu nimbul lor lat Tîcuți te
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
Emil Brumaru Fire-ai tu dusă prin rouă Cu coapsele amîndouă Si cu sînii și cu gura Da-ți-ar îngerii de-a dura Sufletul și trupul mare Pîn' la margini de izvoare Sî strivești ierbile-nalte Zînele-mprejur să-ți salte De pietre să te lovești În pîrțile muierești Fragede și de mătase C-au făcut trebi rușinoase Si mai fire-ai dată-n raze Subțiri de după amiaze Ca-ntr-un scrînciob printre ramuri Fie-ți iepuri prinși în hamuri Să
Ce ți-e și cu crinii îștia by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9962_a_11287]
-
făcându-și rugăciunea înainte de culcare, băgă de seamă că nu-i vine somnul. Alături, femeia înțepenită lemn: anestezie totală. O clătină puțin - nimic; încercă mai ca lumea - degeaba. De n-o auzea cum răsuflă, de n-o vedea cum îi saltă pieptul, ar fi zis că-i moartă. Păi, dacă așa stau lucrurile, n-ar fi rău să vadă, măcar cu un ochi, cum arată și pe dedesubt. Ușor, cu zăbavă, că nu-l grăbește nimeni. Dar dacă se scoală?... Și
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său. Cum ajunge să-L cunoască Sfanțul Ioan Botezătorul pe Hristos? Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezătorul a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria atunci când aceasta Îl purta în pântece pe Domnul. Deși a săltat în pântece, Ioan afirmă că „nu-L știa pe Domnul” (Ioan 1, 31). Această mărturisire
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93782_a_95074]
-
ajunge să-L cunoască Sfanțul Ioan Botezătorul pe Hristos? Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezătorul a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria atunci când aceasta Îl purta în pântece pe Domnul. Deși a săltat în pântece, Ioan afirmă că „nu-L știa pe Domnul” (Ioan 1, 31). Această mărturisire a lui Ioan este adevărată, căci el nu putea cunoaște din proprie experiență că Cel purtat în pântecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Părintele Dumitru
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93782_a_95074]
-
din proprie experiență că Cel purtat în pântecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Părintele Dumitru Staniloae, comentând acest episod, spune că Ioan „a simțit venind din Acela o lumină, sau de la Duhul Sfânt din El, care l-a făcut să salte de bucurie. Sunt cunoștințe care apar în noi în chip tainic, fără niciun efort al nostru de a le câștiga”. Răspunsul la întrebarea „Cum ajunge să-L cunoască Sfanțul Ioan Botezătorul pe Hristos?”, îl găsim la Evanghelistul Ioan (În 1
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93782_a_95074]
-
din volumul în discuție - ȘAMANUL. Vă reproduc totuși, din memorie, ultima strofă din poezia TESTAMENT, de pe ultima copertă a cărții: „voi vedea, am să-ncerc, cum-necum, să adun poezii de-un volum și-mi doresc post-mortem , așa dar, să-mi săltați o statuie...măcar!” Contaminat de limbajul lui abacadabrant închei interviul declarîndu-l pe george Filip un magician miștocar al cuvintelor, ba chiar un auto-persiflist, un ingenios bine temperat și atât de necesar prin vremurile actuale infestate de nefaste restriști! ALEX CETĂȚEANU
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
care unul era cel al lui Marte, simbolul puterii militare romane. Acești Salii Palatini („Săltăreții Palatini”, denumire de la Dealul Palatin, unde se găsea sanctuarul) erau, de fapt, preoți ai lui Marte. În fiecare an, la întâi martie, ei cutreierau orașul săltând și jucând , cântând laude zeilor. Informația este corectă dar, dacă o coroborăm cu alte date istorice, ea induce, în realitate, alte concluzii. În „Anabasis Kyrou” (povestea unor mercenari greci care vor să ajungă de la porțile Babilonului la Marea Neagră), cunoscutul istoric
CĂLUŞARII, de la jocul tracic al săbiilor de pe vremea lui Xenofon, până la dansul ritualic cu bâte. Baba Novac, căluşarul [Corola-blog/BlogPost/93990_a_95282]
-
romane de bronz (Mercur și Fortuna), idolul plat de Vatin, paloșul de fier Akinakes, de-acum șapte milenii. ,Dumnezeu că vrea, pământul crăpa, Sfetil se-ntrupa. Dumnezeu că vrea, tronul lui în cal murg se prefăcea, iar el că-mi sălta și zbura, el se tot ducea prin negru întunerici, prin sfinte biserici, pe Voica s-o ia. Pe Voica-o găsea în horă jucând, peșchire-mpărțând, lăutari cântând. Lângă Voica se prindea, în horă juca. Voica ce zicea? - Voinice, voinice, ce minte
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
sunt ca niște zmei, și cu el fac zece, pe toți mi-i întrece! - Taci, Voichiță, taci, că eu sunt neica, cel cu barba neagră și cu mintea-ntreagă. Mâna-n colan că-i punea, după el mi-o arunca, sălta și zbura și el se-ntorcea prin negru întunerici, prin sfinte biserici. Sus, pe rămurele, cântau păsărele: Unde s-a văzut și s-a pomenit Ducă-și mort pe viu?! Sfetil Constantin ajunse la muma, acasă. în pragul porții apucă
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
împărtăși, nu viața mi-o am în mînă, desigur moartea - prin gust de migdală - sosind printre ramuri în întîmpinarea alteia, unduind răsuflarea dar cine mi-ar dărui crezare, vara deplină-n foșnet? - lent se desprind de pe pervaz sînii tăi/ mierla săltînd, în roz ciugulind pajiștea timpul păscut de infarct, trecerea sub tăcere ce lespede - cine e lumina, cine adevărul, eu - nefiind din cei ce pun întrebări, doar cînd cunosc răspunsul, de mînă mă trece cazna în zvîcnetul de casandră al inimii
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
peste domneasca vărsătură ca peste-o sfîntă cuminecătură. A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc peste obrazul domnesc, unde m-am
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
am altă ieșire, doar o veste De întuneric posedând aceste Lumini ce-mi ies din pori Atât de mari cum morții-n duh văzură Când au ieșit din prima lor natură, Lumini fiind sudoare și răcori. De ce în fiecare clipă saltă Memoria în lacrima-i înaltă Și calcă-n infinitul marginal, Acolo unde mi s-a dat privire Să văd mereu aceeași nălucire în care adevărul e final? Căci viața mea trăiește-n apariții, Sublim prin carne stau cu prăbușiții Din
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
lui devenise familiară, avusese un succes răsunător, cărțile semnate de el erau expuse în primele rânduri în librării. Cele două romane insolite Voyage au bout de la nuit (Călătorie la capătul nopții - 1932), Mort ŕ credit (Moartea pe credit - 1936) îl săltaseră în plutonul fruntaș al prozei franceze (și ce pluton, cu Gide, Malraux, Montherlant și mai târziu Sartre și Camus). Louis Fernand Céline, despre el e vorba, țâșnește pe firmamentul literar în ultimul deceniu înainte de izbucnirea celui de-al doilea război
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
adânc, încât mi-a fost milă s-o trezesc. Am stat sprijinit de bara de lângă capul ei până aproape de T. Abia atunci s-a trezit. întinzându-se, cu răsfățul de a fi privită, a zâmbi. - Te-ai speriat? Și-a săltat capul și mi-a făcut loc să mă așez. Și l-a lăsat pe genunchii mei. - Așa , cred eu. Te-ai speriat. De ce-ai rămas în picioare? - Te-am lăsat să dormi. - Ești fraier. Mie-mi plăcea. Nu-mi
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
de el?”...” “Colonelul Sticlaru”, completă binevoitor cel vizat. “N-am avut ocazia”, negă Stelian. Acum însă reușise să-și amintească bine. Aronică trecuse pe vremuri drept oaia neagră a familiei. În glumă ai lui îi spuneau acasă Belzebut. Colonelul își săltă statura masivă și întinse spre Stelian o mână vânjoasă și lungă. Glasul îi suna oficios, dar în ochi avea un licăr de zâmbet. “Spuneți că n-ați avut ocazia? E bine că n-ați avut”, vorbi insul, tocându-și replicile
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
minoratului fiului lui Ludovic al XIII-lea, de Ana De Austria!! Oglinzi verzui în care marchijii s-ar strîmba distins la trecerea fondantă și împotmolită în dantelele de Bruxelles a marilor favorite la ciclu! Fîntîni arteziene, șăgălnicii, cîte un zefir săltînd prin pajiști batista cu monogramă indescifrabilă din cauza spermei uscate, pierdută de cine știe ce cochetă! Și-n mîinile noastre zglobii, însuși destinul Franței, ca o minge uriașă, cu care ne-am juca rîzînd! * Iar la sfîrșitul scrisorii, să ne aducem aminte, totuși
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
arunce și să prindă o minge de tenis cu mîna dreaptă (și cu stînga, de asemenea, adică e ambidextră, nu-i așa?). Deviza ei este « Nu (vreau să) am nici o deviză» ". Andrei "are nouă ani și o mie de poante. Săltat pe ele, tocmai sare în clasa a IV-a. Are centură neagră la Nintendo. Deviza lui e «Sînt curajos ca un haios vînjos»". Iar tatăl, Călin "e ceva mai mare", ar vrea să fie din nou copil, iar deviza lui
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]
-
în lăturile urbei zvonuri zăpăcitoare. Nu-s împotriva limpezirilor necesare, presante, cerute de-o tensiune reală. În fleșcăreala generală, străduința răbdătoare, necontondentă, mi se pare mai de folos: leac scump, drămuit de spițeri inteligenți. De ce să înfunzi cînd poți să salți? Că în fiecare plutește o melancolie, e normal. Speri că mai încolo, hăt, peste ani și ani, vei găsi, vei descoperi prilejuri de mulțumire deplină, gustată pe îndelete. Cînd te împovărează neliniștile apuci o carte de cotor, îi răsfoiești paginile
Fluturii au meserie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14648_a_15973]
-
încărcase cu o obligație, a cărei înfăptuire se prefigura într-o activitate continuă la care visasem în adîncul ființei mele, de cînd începusem să cunosc taina și atracția lecturilor de la care mă adăpam. Am ajuns la timp la gară. Lovinescu săltă cu un avînt tineresc pe scară și apăru în cadrul largului geam al vagonului. Părul lui argintiu strălucea sub lumina din interiorul cupeului. Figura lui de distins pretor roman se aplecă peste marginea ferestrei, fluturînd cu mîna un gest de rămas
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
a pornit spre zona udă. Domnul nu s-a omorât cu parentingu’ nici de data asta, după cum vedeți, da’ măcar n-a mai zăcut ca o pleașcă pe asfalt. N-aș ști ce i-a spus doamna de l-a săltat de-acolo, dar cu siguranță a fost ceva de genul “Stai ca nesimțitu’ și dormi, în timp ce eu am grijă de copii, porcu’ dracu’! Toți rățoii sunteți niște porci”.
Rățili din Hyde Park by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21209_a_22534]
-
de nas și nu admite să fie manipulat. Îi citești comentariile și te întrebi dacă nu cumva i-ai luat și bani la intrarea pe blog, de e așa supărat. Dacă ar exista poliția internetului, ar chema-o să te salte pentru tentativă de păcălire, tentativă de sustragere a portofelului virtual, plus încercarea de a-l fi făcut să pară prost în fața tuturor celorlalți comentatori (anonimi, ca și el), care ar fi asistat la păcălirea lui publică, dacă ai fi reușit
Comentatorul paranoic versus comentatorul care nu a făcut sex de mult by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21188_a_22513]
-
și încerca să sară!!) că să stau liniștită, că nu-mi face nimic. Îmi venea să le otrăvesc și p-alea. Am citit de nu știu câte ori declarații de-ale hingherilor, care sunau cam așa: “Domne, noi ne-am dus să săltăm haita de 60 de maidanezi care terorizează Casa Presei, dar au ieșit muncitorii de la Tipografie și ne-au alungat, așa că nu am putut să luăm câinii”. Mi se pare incredibil, halucinant, SF! Niște oameni care sunt plătiți să salte maidanezi
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
să săltăm haita de 60 de maidanezi care terorizează Casa Presei, dar au ieșit muncitorii de la Tipografie și ne-au alungat, așa că nu am putut să luăm câinii”. Mi se pare incredibil, halucinant, SF! Niște oameni care sunt plătiți să salte maidanezi se scuză că nu i-au lăsat cetățenii să-și facă treaba. Dacă nu sunt muncitorii de la tipografie, atunci sigur sunt niște babe care-i aleargă. Ies babele din blocuri, înarmate cu polonice, și îi împiedică pe hingheri să
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
șoptește că Stalin și băieții lui de mingi de pe la noi i-au salvat, în ultimă instanță, viața liderului țărănist. Cum pe la 1946, adică la vârsta de treizeci de ani, Corneliu Coposu arăta ca un superb jucător de rugby, Maniu însuși săltându-se pe vârful picioarelor care să-l bată pe umăr, cine știe dacă, în condițiile în care societatea aia exploatatoare ar fi continuat nestingherită, în 1956, adică în plină apoteoză a capitalismului românesc, scârbit de traiul bun, sastisit de glorie
Mircea Dinescu despre Corneliu Coposu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82357_a_83682]