211 matches
-
acum mai vine un plăvan de chestor american și-i pune apostila: „Schimbați managerii, aduceți unii întregi, din altă parte! Nevoiașilor! Păguboșilor!”. Și mă tem că are dreptate. Popescu nu e bun decât să plătească. Să se aiurească, iar odată săltat, să-și chinuie concetățenii, să le facă gura amară. Popeștii, nesinceri, necinstiți, cabotini politici, nu sunt buni decât să înghesuie pe ceilalți Popești, să-i stoarcă, să-i ruineze, să-i fure, ca niște vătafi de slugi pe niște japițe
DESTRĂMAREA ROMÂNIEI de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344528_a_345857]
-
un destin care ne surpă din toate părțile, de jos și de sus, din față și din spate, ne macină și ne duce cu apele care ne învălmășesc, ne înghit și ne abandonează hăurilor. Gem pușcăriile de osândiți înșfăcați și săltați, ca în stalinism, colcăie țara de justițiabili, ași de inventivitate în acoperirea urmelor și încrengarea de complicități de siguranță. Condiția sine-qva-non a libertății în România contemporană este infracționalitatea colectivă, cu precondiționarea: „te trag după mine!”. O marjă largă de inițiativă
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
pe care trebuie să-l porți permanent, pe dinăuntru, o dulce povară care nu te împovărează, ci îți ușurează poverile și te saltă el pe drum în loc să-l cari tu, așa cum, pe Monseniorul Vladimir Ghica îl ducea bagajul, purtându-l săltat, acolo unde trebuia neapărat să ajungă. Este duhul din noi care ne poartă pe aripile sale. Nichita este pentru mai tânărul coleg de Dumnezeu, de Duh și de Poezie - Nicolae Băciuț, - o revelație într-un octombrie văratec. De aceea îl
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
ai banii?... s-a întors, mi-a făcut un semn de lehamite cu mâna și, fără să se mai uite la mine, a spus: voi literații, ai să mori cu ideile agățat de lună... Am zâmbit, i-am urmărit mersul săltat cu care se depărta grăbit și mi-am simțit ochii umeziți. Aerul rece al suflării lui îmi făcuse ca ochii să-mi lăcrimeze pentru că eu simțeam însă el nu. Am revenit în liniștea tainică a lumii mele, la masa-mi
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
o vrăjitoare înaltă și uscățivă ca un arac. - Ce caută aici pe întuneric? Întrebă o alta îndesată ca un dovleac. - Trebuia să ne trimită vorbă dacă dorea ceva de la noi! Completă a treia, alăturându-se celor două cu un mers săltat care ar fi trebuit să o facă să pară mai înaltă decât era și să ajungă până la umerii celorlalte. Îl ridicară pe rege, îl așezară pe un jilț vechi și îl treziră cu o singură bătaie din palme a primei
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
țigara în mână, dar nu mai rabd. Ce naiba, cred că au trecut zece minute!" După ce a aprins-o și a tras adânc două fumuri, Anca părea că s-a calmat. A răsfrânt gulerul bluzei astfel încât să pună în valoare sânii săltați de sutienul elegant ce nu avea decât acest rol și a lăsat capul ușor pe spate pentru a-și scutura buclele căzute pe umeri. Apoi, sigură pe sine, a săltat bărbia și a fixat deschizătura separeului cu o privire plină
ISPITA (15) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354213_a_355542]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > CAII MEI Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Caii mei de pe pereți au purces în trap săltat și-au pornit, îndrăzneți, să-și găsească grajd în sat. S-au oprit la prima poartă și-au ieșit toți gospodării să se-ntrebe care soarta îmi vopsește telegarii. Tot pe drum, vreo doi bătrâni, ce parcă-s uitați de
CAII MEI de DORA PASCU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354508_a_355837]
-
noua, e unu’ slăbuț care are un defect de mers, e din naștere. - Ahaaa, da, acuma-l știu, băiat bun, săracu’! Între timp, a ieșit și Marinică din sala de mese aflată la demisol, îndreptîndu-se către Borcan cu mersul lui săltat, spastic și întinzându-i mâna: - Ooo, să trăiești nea Borcane, ce mai faci, dom’le? Marinică aflase deja că era frate cu Borcan, cizmarul de la ei din sat, și cu Chiva. - Să trăiești, tăticule, bine fac, cu Marghioala mea, car
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
Numai picioarele țeseau. Se opreau leșinați lăutarii...Iar erau luați din surt: -Frige-i, bă, un Bugeac! Și „frigeau” lăutarii Bugeacul cu note arzătoare, care făceau să sfârâie călcâiele jucătorilor. Probabil, din această cauză jucau numai pe vârfuri cu pași rapizi, săltați, fulgerători. După ce înțepeneau fălcile clarinetistului și amorțeau degetele țambalagiului, melodia se întrerupea, ca ruptă dintr-un buton, stopând vijelia de pași. Iar auzeai strigăte: -Mușcă, mă, o Baltă! sau: -Rupe, bă, un Litaidoi! Zi-i, bă, Căzăcelele! Arde, bă, un
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
diferite mișcări, sărituri pe un picior, pe călcâi, cu sincope bătute și bătăi pe glezne și coapse, în salturi sacadate. Mișcările picioarelor, precum trilurile ciocârliei, zburând prin înălțimi în fâlfâiri amețitoare și țâșniri vijelioase...Sufletul lui Nicu Gâscan zbura...zbura...săltat de furtuna pașilor și mâinilor. Apoi, curgea lin, în ritmurile lente ale arcuirilor elegante de pași și gesturile creionate de mlădiera trupului. Ciocârlia ne-a săgetat în zborurile ei către soare, atât cântecele cât și dansurile. Sleit de energie, Nicu
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
cumpără țigări, fumează ALTORA. Unul prea mare are rău de altitutdine. Să ataci apărându-te, și să te aperi atacând. Când a luat cuvântul X... s-a păstrat un moment de reculegere! • I se amestecă ideile în cap atunci când merge săltat. • Trage concluzia până la etajul II. • Să-ți cadă ochii în gură și să privești printre dinți, de n-o să crezi. A nu face binele care se așteaptă de la tine, înseamnă a face rău. Când sunt obosit, îmi crește barba mai
AFORISME DE VIAŢĂ (V) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357447_a_358776]
-
vor rezolva..., a mai apucat să spună bondocul, oarecum speriat. Eu am sărit iarăși cu gura pe el: - Ia mai lăsați-mă, dom’le, dracului în pace! I-am întors apoi ostentativ spatele și, tremurând din toate încheieturile, am pornit săltat și cu capul înainte spre ieșire, lăsându-l cu gura căscată... Într-adevăr, turnătorie fusese, acuzația era de anticomunism, am aflat eu mai târziu, Gicu Surpățeanu mi-a confirmat-o. Tot de la el am aflat că în apărarea mea mi-
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
ca niște chemări, ca niște suspine...și alintări...în acompaniament de viori, clarinete și chitare...cu plânset de corzi, cu țipăt de note curgând speriate, în suspin de clarinet și gemet de chitară...Dar jocurile?..hore și sârbe, bătute și săltate, lente și învârtite, în unduiri de șolduri și frângeri de trupuri, tropote și zvâcniri de corpuri în revărsarea tainicelor dorințe, iureș năprasnic de trupuri în salturi amețitoare, ritmuri de șolduri în ropot de tobe, cu chemări ascunse, misterioase...toate...toate
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
fără cunoaștere, complet incomplet sau mai degrabă incomplet complet, sacul amintirilor cântă. și totuși, ce se aude dintre zidurile castelului anotimpurilor, când în mine cresc fire de pir, se împletesc mereu cu trupurile, formele fără vârstă ale încercărilor cu pasul săltat al minții, ca un obiect de tortură al realității, ca o coasă vrednică de aplauzele oamenilor din bâlciul deșertăciunilor. în el, roțile caruselului plimbă păpușile de carne într-un cerc. parcă totul este o convulsie prelungită,după care ochii devin
FULGERĂ LIRA SOARELUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360202_a_361531]
-
țopăia fericit în jurul ugerului. Laptele cald îl infierbânta. Când lichidul spumos întârzia să apără lovea năprasnic cu țeasta. Izbită în plin, mumă-sa întorcea capul apostrofându-l cu-n geamăt scurt și adânc. Lui nici că-i păsa. Coada-i, săltată, dansa voioasă în aer exprimând mulțumire. Cu pas hotărât moșul se apropie de el. C-o mână, îl apucă de cureaua lată cât palma ce-i împrejmuia gâtul trăgându-l spre el. Poiata se transformă într-un ring de luptă
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
această carte - ar vedea atât de departe, încât s-ar mira: De ce există tineri, atât de înalți, și blonzi, și slabi, și frumoși, și curați, care sunt ologi, pe lumea asta mare? Și nimeni - nu le poate oferi - un mers săltat, din ce în ce mai săltat, pe picioare, sub soare? Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Elena Buznă: Drumul vieților în alb. Tânărul blond – Recenzie, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339366_a_340695]
-
ar vedea atât de departe, încât s-ar mira: De ce există tineri, atât de înalți, și blonzi, și slabi, și frumoși, și curați, care sunt ologi, pe lumea asta mare? Și nimeni - nu le poate oferi - un mers săltat, din ce în ce mai săltat, pe picioare, sub soare? Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Elena Buznă: Drumul vieților în alb. Tânărul blond – Recenzie, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339366_a_340695]
-
beteșugul nimeni?! Cum să-i mai vadă la lucru pe slăviții lui? Dar dacă avea să cadă el la zăcere? Poate ar fi fost mai bine așa... I-ar fi aflat dintr-un foc pornind, schimbând mândrețea de plimbat pe săltatul trupurilor poruncit de muzică. Parcă și vedea pașii săriți, încrucișați în față și în spate, plimbările într-o parte și alta! Visând mai departe, își auzea inima bubuind laolaltă cu bătăile de picior ale Călușarilor, simțind cum loviturile îs întărite
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
și, privind-o șăgalnic, i-am propus să ne întâlnim. A fost de acord și am stabilit ora și ziua când urma să ne vedem, apoi ea a plecat, iar eu am rămas privind cum se depărtează ,cu mersul ei săltat și ușor legănat. Odată ajuns acasă, m-am trântit în pat îmbrăcat cu gândul la Petruța, ăsta era numele frumoasei accidentate de mine. Cu ochii închiși, încercam să prelungesc filmul întâlniri noastre. Până sâmbăta când urma să ne întâlnim, zilele
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
sper s-o-ntâlnesc. (Prima dragoste) Ca mai întotdeauna, în fragila și tulburătoarea primă tinerețe, despărțirea vine pe aripi neprevăzute, de acolo de unde pândește neantul: Mâna mea a rămas întinsă. Tu plecaseși... Ochii mei îți urmăreau Prin ceața lacrimilor Mersul săltat de copilă Și unduirea formei tale Departe... în zare... (Despărțire) Deși, eroul liric - care lucrase ca un sculptor de sentimente - se întrecuse pe sine zugrăvindu-și iubita, apropiind-o idealului său, încât nu riști să te întrebi dacă nu cumva
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
învârtindu-se într-o sârbă îndrăcită. O dădură în horă, prinzându-i și pe cioroi, care cârâiau beți pe margine. Si când hora era mai aprigă, se năpustiră Nor Vânăt și Nămețilă ce duhnea a băutură. Iar din hora cea săltată, o făcură-mpiedicată. Apoi, Viscorilă își umflă bojocii într-un trombon, acompaniat de orchestra Vânturilor Lățoase, niște namile urlătoare din foale și chitare, aduse special de Iarnă din Țara Vânturilor Veșnice. Nor Vânăt dansa cu baba Cloanța-Cotoroanța în chiote turbate, în
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
să mănânce și îl mai ajută și la lecții.. Aveau destulă încredere în ea..fapt pentru care înainte de terminarea liceului au lăsat-o să plece cu câțiva prieteni la mare, unde în urma unei prietenii cu un turist străin a fost săltata de Miliție și trimisă acasă. Fiind în faza incipientă boală nu apucase să se agraveze și putea fi tratată cu medicamentele clasice.. Prietenul ei aflase la Milano de boală și când a luat-o în București a dus-o la
DESTIN DE FEMEIE.OANA. DESPARTIREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345179_a_346508]
-
de stele. Nu mă satur de comete, nici de stele căzătoare, stelele mele cu plete, cu surâs de față mare și cu corp plin de vibrații rătăcind la întâmplare, numai foc și numai gratii minunate exemplare. Și plutesc în trap săltat, fericit prin univers, doamne-s binecuvântat că pot glăsui prin vers, si plutesc, si zbor, și-alerg tot aici prin stratosferă, chiar de-acasă-abia mai merg că-s din altă era. Era mea, cu dinozauri, cu fapturi diluviene, cea cu zâne
ȘI-AGĂȚAT DE CORNUL LUNII de DORA PASCU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376434_a_377763]
-
se precizau încet contururile portului. Ea nu m-a așteptat. Fără să mă privească, a început să sară dintr-o barcă într-alta. Fugea de acolo - cu grația sperioasă a unei balerine după o ieșire la rampă. Urmăream fuga aceea săltată, cu respirația tăiată. În orice moment, putea să alunece pe lemnul ud, să fie trădată de o pasarelă dezagregată, să se scufunde între două bărci, ale căror margini s-ar fi apropiat la loc deasupra capului ei. Intensitatea privirii mele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
autohtonizate, prin utilizarea denumirilor populare: Carul Mare, Găinușa, Drumul Robilor. Mai mult decât atât, Carul Mare e „încărcat cu fân”, Pleiadele sunt desprinse de poet de pe cer pentru a „sorcovi” cu ele „pe tot românul”, în timp ce Orionul e un „zmeu săltat”. Înscrisă tematic în linia tradiției, lirica din aceste culegeri este de accentuată factură modernă. Materialul de inspirație e transfigurat cu mijloace făurite în atelierele lui Arghezi, Blaga, Pillat, Voiculescu, Maniu, Vinea și ale poeților străini din care R. a tradus
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]