375 matches
-
caz, literatura viitorului imediat va fi clasicismul burghez [...], în care, firește, eticul ocupă locul de cinste.” Prin același grund teoretic se explică și campania antisămănătoristă începută la „Curentul nou” și în declanșarea căreia S. are meritul priorității. Polemistul atacă direcția sămănătoristă ca fiind ruralistă, paseistă și imorală, deci opusă valorilor burgheze, liberalismului. Literatura promovată de această direcție „idealizează pe față beția, adulterul, promiscuitatea sexuală, vagabondarea, haiducia, brigandajul, impulsiunea bestială, crima chiar, și, mai presus de toate, instinctul războinic ca cea mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
de munți, ce descrie Transilvania, și culegerea Pământul românesc și frumusețile lui (1940), alcătuită de Emanoil Bucuța din studii, articole și conferințe citite de V. la radio sau adunate din reviste. A mai iscălit G. Iederă și G. Vineș. Tipic sămănătoristă, poezia lui V. a obținut totuși o mențiune favorabilă din partea lui E. Lovinescu, dispus a recunoaște că, „în banalitatea uniformă a epocii”, „pare” să conțină câteodată „o frăgezime delicată de notație, un psihologism interesant, o poliritmie savuroasă [...] și o familiaritate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
REVISTA MEA, publicație apărută la Cluj, lunar, din ianuarie 1935 până în august 1936, având ca director și redactor responsabil pe Marta D. Rădulescu. Publicație „de cultură generală și literatura”, R.m. găzduiește scrieri de nuanță preponderent sămănătorista și ortodoxista, studii, reportaje, interviuri, destinate, toate, unei polemici antisemite și promovării unui naționalism uneori exagerat. Sunt tipărite versuri de Marta D. Rădulescu, Const. I. Goga, Radu Gyr, Ion Stănescu-Max, Grigore Bugariu. Rubrică „Cronică rimata” publică poeme semnate Palas. Scriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289230_a_290559]
-
limbaj lovinescian, în sămănătorismul dâmbovițean: din rural el a devenit urban și chiar suburban, dacă ținem seamă de evoluția spre neozolismul pornografic și scatologic din ultimii 15 ani. Când postmoderniștii îi ironizează crunt pe scriitorii din Basarabia că au rămas "sămănătoriști", ei, de fapt, sunt supărați că aceia au rămas la un "neosămănătorism" rural (ca să ne exprimăm pleonastic) și n-au avut curajul să devină neosămănătoriști de cartier bucureștean. Iar faptul se reflectă și în limbajul poetic, fiindcă unii continuă să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Pribeag (1920). Nuvelele, multe publicate anterior în gazete, sunt reunite în volumele Într-un sat de contrabandiști (1920), Oameni care nu vorbesc (1923), Seara a 13 (1927) și Lucrătorul viei (1929). Un roman bazat pe elemente autobiografice, cu evidente influențe sămănătoriste, Miron Grindea (1921), constituie doar parțial o reușită. Cu mai mult interes va fi primit de critică Vadul hoților (1926), pseudocronică a vieții dintr-un sat de graniță în anii războiului, roman distins de Societatea Scriitorilor Români cu Premiul „C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
Grindea, roman cu multe inserții autobiografice, se încearcă o analiză a societății românești din primele decenii ale secolului al XX-lea. Observațiile, corecte, pornesc de la o realitate incontestabilă, dar perspectiva de ansamblu se dovedește simplistă, schematică, dominată de o percepție sămănătoristă, deja vetustă. Personajele rămân simple eboșe, lipsite de viață. Nici protagonistul nu este creionat convingător. Mai aproape de o reușită, paginile în care se urmărește relația dintre Miron Grindea și tatăl său capătă, în cele din urmă, aceeași notă de proces-verbal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289519_a_290848]
-
vine din cartierul meu// Niciodată n-ai să-mi strângi pleoapele/ Între palatele-ți depărtatele// - Ce facem, mergem, puiule?// - Dragostea mea n-are franci// dar dacă vrei să bei două ramuri!// Și mașinile mă ocolesc.” Există chiar și mici intermedii sămănătoriste, cu versuri care evocă ruperea de satul-matrice, precum cele din Carașul între depărtări: „O, crede-mă, dacă vrei/ că am sosit de la Coștei.// Mă caută grâul verde/ mă află și mă pierde.// Chem și chem, chem satul meu/ glasul îmi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
fantastică"2. Concluzie cvasiunanima în epoca: la data publicării celei de-a doua cărți de proza scurtă fantastică, Cezar Petrescu este deja etichetat drept un prozator realist prea puțin dispus să iși lărgească orizontul artistic, mai mult, cu o optică sămănătorista pronunțată. Inutilă i se va dovedi, prin urmare, orice încercare de a-și justifica apetenta pentru proza fantastică, racordând-o la întregul unei creații proiectate balzacian. Notabilă este, din această perspectivă, prefață la românul Plecat fără adresa (1932), în care
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și de nota de mesianism. În proză G. are însă momente de virtuozitate. Sunt schițe în volumul Alb și negru (1902) în șirurile cărora fiecare cuvânt se așază ca într-un mecanism detonator, în registru de pamflet, acuzând, în linie sămănătoristă, degradarea societății (Altă doină) și nedreptățile (Vaiet și tăcere, Midas, Arhivarul, Frații ș.a.). Doar povestirea Mâna moartei, prezentând ordinea logică prin ochiul deformant al patologicului, găsește cheia unui fantastic înrudit cu cel din proza lui I.L. Caragiale, subminat însă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
fantastic înrudit cu cel din proza lui I.L. Caragiale, subminat însă de perpetua deslușire realistă. Gradația psihologică subtilă și meșteșugul stilistic constituie elemente de esență pentru romanul - ce se vrea doar o simplă povestire - Robinson în țara românească (1904). Utopie sămănătoristă în felul ei, scrierea, apropiată ca subiect de drama Năpasta a lui I.L. Caragiale, combină datele mitului justițiar cu acțiunea eroului civilizator. Romanul nu este lipsit de farmec, dar declamația și nota melodramatică destramă uneori epicul. În schițele din Taina
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
a lui Nae Ionescu. Activitatea teologică interbelică a lui George Racoveanu constituie o secvență importantă a elitei intelectuale creștine a cărei practică mărturisitoare pentru Tradiția Bisericii este esențială în procesul de revigorare al spațiului românesc, redevabil fie unui tradiționalism gregar, sămănătorist, fie unui modernism facil. Recursul critic, lucid, dar perfect dogmatic și canonic la îndreptarul Ecclesiei asigură prospețimea și fecunditatea Ortodoxiei, ferindu-o de orice abatere. O adevărată de lecție (smerită, umilă) de creștinism dogmatic, liturgic, canonic pe care elita creștină
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
anunțau și următoarele cinci, dar care nu au mai apărut. În stadiu de proiect au mai rămas un volum de versuri - Poezii nouă - și cele ce ar fi cuprins tălmăcirile piesei lui Augier și a poemului lui Mistral. Înregimentat mișcării sămănătoriste și apreciat de N. Iorga, N. este, în fond, un emul întârziat al tânărului V. Alecsandri. Dragostea pentru meleagurile natale (zugrăvite în ciclul Moldova), nostalgia după gloria lor de altădată - „Când Moldova era-n floare” -, evocată într-un alt ciclu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
Sibiu, pe care redactorul le dă ca exemplu de mai multe ori. J.l. se așază așadar în făgașul de idei al sămănătorismului, recenzând elogios volumele lui Ilarie Chendi și N. Iorga și făcând loc printre colaboratori unor apologeți ai literaturii sămănătoriste, ca Ion Dragoslav, G. Rotică sau V. Loichița. Sunt atrași și ardelenii Horia Petra-Petrescu (cu un fragment de roman, intitulat Tinerețe), Ion Broșu sau Sever Septimiu Secula. La împlinirea a patru ani de apariție, unul dintre redactori ține să facă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
marginea Nirvanei”, dar aserțiunea deschide o problemă reală, ca și opiniile privind sensurile creației poetice și filosofice la Blaga. Se subliniază, bunăoară, că apologia satului mitic, opus lumii citadine, nu e câtuși de puțin „o reeditare a antagonismelor de tip sămănătorist, ci concordă cu ostilitatea expresionistă față de implicațiile nocive ale civilizației moderne”. Concepția lui Blaga despre divinitate e văzută ca un aspect al „ateismului religios”, filosofic și teologic, fiind categoric opusă fideismului propagat în epocă de Nae Ionescu și de alți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
literaturii simpliste ce apărea în acea perioadă. Interzicerea a provocat o modificare radicală și în concepția scriitorului. Convins că maniera lui narativă nu are nici o șansă, el acceptă formula ruralismului - orientare stilistică ce va anima în anii ’60-’80 tradițiile sămănătoriste în spațiul basarabean. Narațiunea romanului Acasă (1976) începe prin anul 1932 și sfârșește pe la mijlocul anilor ’70. Autorul, constrâns de ideologia sistemului totalitar, s-a văzut nevoit să împingă pe planul doi situațiile tragice și să prezinte în prim-plan un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
REVISTA NOASTRĂ, publicație apărută la Pitești, lunar, din octombrie 1931 până în iunie 1933, sub direcția Floricăi D. Ionescu. Bine structurată, revista cuprinde, pe lângă articole de pedagogie, istorie și știință, o secțiune intitulată „Literatura”, unde se publică versuri de factură sămănătorista și proza scurtă (mai ales schițe) de aceeasi coloratura. Colaborează cu poezie G. Leurdeanu, Mihai Rădulescu, Petre Popescu-Olt, G. Dumitrașcu, iar cu proza sunt prezente Lucreția Petrescu și Florica D. Ionescu (sub pseudonimul Florion). Directoarea revistei semnează și cronicile literare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289239_a_290568]
-
, publicație apărută la Bârlad, bilunar, de la 1 ianuarie la 15 decembrie 1919. Comitetul de redacție este alcătuit din G. Tutoveanu, V. Voiculescu, Tudor Pamfile și M. Lungianu. Proaspăt înființată după război, F.d. continuă oarecum tradiția sămănătoristă a revistei „Făt-Frumos”, din al cărei comitet de redacție făcuse parte G. Tutoveanu. Puternic marcată de experiența războiului, literatura prezentă aici tematizează traumele necicatrizate încă ale acestuia. Publică poezie V. Voiculescu (Îngerul nădejdii), G. Tutoveanu, V.I. Popa, I.U. Soricu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287035_a_288364]
-
și D’Artagnan, D’Art, Șt. Al. Luca. A fost redactor la „Gazeta învățătorilor prahoveni” și la „Prahova noastră”. A scos, împreună cu F. Voican, revista „Crainicul” (1928-1929), apoi „Muguri” (1932, 1935) și „Veac nou” (1934). A. reeditează, ca poet, experiența sămănătoristă: idilă naturistă, amintiri patriarhale, chipuri voievodale (Cântecele trecutului, 1925, Icoane, 1938). Litania mioritică unită cu o neașteptată vizualitate, de vigoare aproape argheziană, dă un timbru aparte poemelor din Puiul de rouă (1941), scrise la moartea copilului său. La polul opus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
univers patriarhal, lume pură, mirifică, cu eresuri și mistere, legi și soroace, în care intervin uneori drame, întâmplări de spaimă. Naturismul voluptuos duce spre pitorescul și armonia liniilor din pânzele lui N. Grigorescu, iar filonul liric, când nu anticipă sentimentalismul sămănătorist, trimite la arta lui M. Sadoveanu sau la finețea senzitivă din proza poetică a lui D. Anghel. D. are gustul tainei, vocația fantasticului (chiar dacă uneori acesta e prea elaborat, cu puternice înrâuriri din E.T.A. Hoffmann și E.A. Poe), prefigurând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
mai folosit pseudonimele Cheptea, S. Dancu, Stan Pârjol. Afirmându-se ca prozator îndeosebi prin colaborările la „Sămănătorul”, seria de sub conducerea lui N. Iorga, unde din 1906 figura și ca redactor, S.-A. a fost considerat un reprezentant tipic al curentului sămănătorist, apreciere doar parțial justificată, deoarece scrierile sale nu se încadrează întru totul curentului. Cartea care a determinat subsumarea sa la sămănătorism a fost romanul Două neamuri (1906). Aici se ilustrează într-adevăr ideea potrivit căreia suferințele și dramele țărănimii din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
sa nu zugrăvește oameni reali; d-sa procedează în mod simplist”. Spre deosebire de romanul Două neamuri, schițele și nuvelele lui S.-A. nu mai sunt tributare decât în mică măsură tezelor de acest tip. Ele impun o perspectivă diametral opusă idilismului sămănătorist. Satul nu mai este văzut doar ca o oază de seninătate și puritate morală, ca un leagăn al celor mai frumoase tradiții și comportamente umane. În cele mai izbutite nuvele personajele principale sunt oameni stăpâniți de patimi răvășitoare, de porniri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
idilismul literaturii pastorale, tip Georges Sand,dorința prea bătătoare la ochi de a-i înfățișa pe țărani așa cum sunt ei‟‟. Rebreanu este prin Ion și Răscoala superior acestei literaturi.Avusese și el de înfruntat “imaginea falsă, idilică”, propusă de scriitorii sămănătoriști.. Dincolo de orice intenție polemică, scriitorul veghează cu marele său simț realist,intuiția profundă a însușirilor poporului, nestrămutata obiectivitate. Rebreanu se orienta totdeauna spre momentele critice, spre stările de criză, individuale ori sociale,care prin ele se manifestă nedisimulat legea vieții
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
George Călinescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Max Blecher, Anton Holban ș.a. 3.1.5. Tradiționalismul Tradiționalismul (sensul specializat al conceptului) desemnează curentul literar interbelic format în jurul revistei Gândirea - care apare la Cluj, în 1921 -, continuând mișcarea poporanistă și pe cea sămănătoristă. Doctrina tradiționalismului interbelic este formulată de Nichifor Crainic, care publică articolul programatic „Sensul tradiției“ (1929) în revista Gândirea. Principiile tradiționalismului sunt susținute și de gruparea revistei Viața românească, formulate în articolul program „Către cititori“ al lui Garabet Ibrăileanu, care pledează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
perspectiva lui asupra „lumii povestite“ este obiectivă (frecventă în proza realistă) implicat (narator necreditabil, având și funcție de interpretare) - comentează, califică evenimentele relatate, interpretează, motivează trăirile interioare ale personajelor despre care istorisește -, caz în care perspectiva lui este subiectivă (proza tradițională, sămănătoristă, poporanistă). - Informațiile oferite de narator depășesc informațiile deținute de fiecare personaj în parte; viața interioară a eroilor este dezvăluită prin tehnici analitice indirecte (ob servația și analiza psihologică, retrospecția etc.). Perspectiva internă (din interior/focalizare internă) este detaliată prin următoarele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
romantic-compensator, relevă pregnant categoriile structurante și tensiunile definitorii ale modernității literare: distanțarea ironică, tendința către depersonalizare, disonanța neliniștitoare, fragmentarismul, refuzul retoricii. Poemul Un căscat în amurg se detașează atât de cadrul fastuos-maladiv al melancoliei simboliste, cât și de fadul idilism sămănătorist: „...De o săptămână nici un factor poștal n-a mai sunat din corn, călare / în schimb, iată un popă-negru călărește cu picioarele în șosea / iată depărtarea muge și s-așterne pe o cireadă / iată vântul se înhamă cu tălăngi moștenite din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]